Exportul de gaze intercomunitar

Liberalizarea pieţei gazelor naturale începută în anul 1986 în UK, continuată în Europa dupa anul 1998 a determinat necesitatea introducerii pe piaţa a noi instrumente comerciale care să asigure funcţionalitatea pieţei. Peste 30 de noi instrumente comerciale au fost introduse pe pieţele gazelor naturale în ultimii 15 ani. Între acestea se găseşte şi capacitatea de backhaul.

În ultima perioadă asistăm în presă, la multiple discuţii privind „exportul de gaze naturale din România către statele UE prin backhaul”, astfel încât am considerat oportun să facem câteva precizări.

În anul 1986 era Adoptat Actul Gazelor în Marea Britanie care a deschis ideea liberalizării pieţei gazelor în vederea asigurării echilibrului între cererea din ce în ce mai ridicată şi oferta din ce în ce mai redusă şi mai dependentă de importuri.

În anul 1998 era Adoptată Directiva 30 a gazelor care punea bazele liberalizării pieţelor gazelor din ţările UE şi a pieţei unice europene a gazelor. Aceste două activităţi a bus bazele apariţiei capacităţii de backhaul-ul în Europa odată cu realizarea interconectorului Bacton-Zeebruge.

Backhaul procedura de rezervare a capacităţii virtuale într-un punct fizic, pentru a asigura curgerea virtuală a gazelor în sens invers.

Procedura de rezervare a capacităţii virtuale într-un punct fizic, pentru a asigura curgerea virtuală a gazelor în sens invers (cel puţin atunci când curgerea fizică în sens invers nu este posibilă) poartă denumirea de backhaul. Serviciu folosit în toate ţările europene la punctele de interconectare, iar de Ungaria inclusiv la punctele de injecţie a gazelor din producţia internă în sistemul de transport. Această activitate poate fi activitate reglementată sau nereglementată.

Dar backhaul-ul este doar un serviciu specific activităţii de transport, un instrument comercial care permite curgerea virtuală (comercială) a gazelor într-un sens în care nu este posibilă curgerea fizică. Dar, acest serviciu este precedat de operaţia efectivă de tranzacţionare (de export aşa cum impropriu este folosită în vorbirea curentă) a gazelor din România spre Ungaria, el trebuie să fie însoţit de contracte de vânzare cumpărare între companii din ţările respective (în general) şi de o procedură de swap.

Swap-ul de gaze naturale este un schimb de gaze care prezintă caracteristici diferite, între două sau mai multe puncte. Deoarece în situaţia României nu se poate realiza transportul propriu-zis al gazului (fizic) se realizează un swap, astfel încât gazul livrat în sistemul de transport din producţia internă este „schimbat  virtual” cu o cantitate de gaz din import intercomunitar, considerându-se că au intrat în România gaze din import şi au ieşit gaze din producţia internă.

Schema de aplicare a tranzacţilor intercomunitare virtuale:

Etapa 1: Contract de cumpărare gaze de către Furnizor A licenţiat în România de la un producător din România.

Etapa 2: Contract de cumpărare gaze în România din Ungaria: Furnizor A licenţiat în România cumpără gaze de la Furnizor B din Ungaria.

Etapa 3: Furnizor A licenţiat în România contractează servicii de rezervare de capacitate de transport în România în punctul de import graniţa Română-Ungară pentru transportul gazelor din Ungaria .

Etapa 4: Contract de vânzare gaze din România în Ungaria: Furnizor A licenţiat în România vinde gaze la Furnizor B în Ungaria.

Etapa 5: Furnizor A licenţiat în România contractează servicii de rezervare de capacitate de transport de backhaul în România în punctul de import graniţa Română-Ungară pentru transportul (virtual) al gazelor din România în Ungaria.

Etapa 6: Contract de vânzare gaze în România: Furnizor A licenţiat în România vinde gaze la Consumatorul C, amestec gaze din intern şi import.

Etapa 7. Se încheie procedura de swap între punctul de consum al consumatorului şi punctul de interconectare.

În continuare vom prezenta un exemplu ales aleeator al operaţilor specifice unei tranzacţii virtuale prin rezervarea capacităţii de transport de tip backhaul:

Fluxul comercial al gazelor naturale (contracte de vânzare – cumpărare)

Furnizor A licenţiat în România            achiziţie 30 mil mc de la un producător intern.

Furnizor A licenţiat în România          import intercomunitar 20 mil mc de la Furnizor B licenţiat Ungaria 

Furnizor A licenţiat în România          export intercomunitar 10 mil mc la Furnizor B licenţiat Ungaria

Furnizor A licenţiat în România            vânzare 40 mil mc la un consumator din România (20 mil gaz producţie internă şi 20 mil gaz import)

Balanţa comercială : gaze intrate în balanţa comercială din România 50 mil mc şi gaze ieşite 50 mil mc

Fluxul fizic al gazelor

Producător gaze livrează Furnizor A licenţiat în România 30 mil mc achiziţie de la un producător, din care Furnizor A livreaza 30 mil către consumator       

Furnizor B licenţiat Ungaria livrează Furnizor A licenţiat în România 10 mil mc import intercomunitar care este livrat către consumator        

Balanţa fizică: gaze intrate în sistemul de transport 40 mil mc şi ieşite 40 mil mc

Swap

Furnizor A licenţiat în România schimbă virtual 10 mil mc gaze intern care au fost livrate fizic la consumator cu 10 mil mc gaze import intercomunitar, care sunt exportate, respectiv se diminuează intrările în ţară din Ungaria cu 10 mil mc.

Balanţa swap: gaze care ar fi trebuit să intre în ţară 10 mil mc şi cele care ar fi trebuit să iasă 10 mil mc