Teatru la „Bucuresti 555 ” (I)

Programul cultural Bucureşti 555, iniţiat de ARCUB, cuprinde şi o serie de activităţi din domeniul teatrului, de la spectacole la festivaluri sau proiecte educaţionale în unităţi de învăţământ, imaginate îndeosebi în spaţiul teatrului independent.

Selectate în urma unui concurs de proiecte acestea au început să producă evenimente. Unul a avut loc zilele acestea la Teatrul Arca din cadrul Clubului La Scena, al cărui program cultural-artistic de tradiţie, nu mai e o surpriză. Aici a avut loc premiera spectacolului Nu, mulţumesc, produs de  Fundaţia Parter / Teatrul Arca după un text de Rodrigo Garcia (La historia de Ronald el payaso de McDonalds) , într-o adaptare nepermis de liberă după cum scrie pe afiş.  

Mărturisesc că mi-e greu să descopăr licenţele în această formulă de text de un libertinaj extrem, dat fiind că autorul argentiniano-spaniol este el însuşi unul care a scandalizat lumea prin violenţele sale de limbaj şi mesaj. Ba pot spune că în această monodramă dramaturgul e mai blând decât în altele care au provocat proteste din partea Asociaţiilor de animale, de pildă, sau a Bisericii.( le-am văzut la un festival, la Wroclaw).

Clovnul adus în faţa noastră acum de actorul Dragoş Huluba, sub îndrumarea lui Victor Scoradeţ pe post de  regizor, asistat de o regizoare en titre pe numele ei Theo Herghelegiu, e însă unul ceva mai duios decât alte personaje ale lui Garcia puse în stare de revoltă maximă la adresa societăţii consumiste, a domniei banului şi a inechităţilor care exasperează azi omenirea de la Est la Vest şi de la Nord la Sud.

Identitatea generoasă a eroului, care din postura de clovn se joacă amuzant, dar tragi-comic, cu temele piesei (apropo, n-am înţeles de ce în sală se râdea atât de zgomotos) îi vine mănuşă actorului de la Teatrul de Comedie, cunoscut pentru disponibilităţile sale ludice şi pentru plastica corporală deosebită. El susţine cu maximă virtuozitate monologul de peste o oră trecând cu degajare prin toată gama de stări pe care autorul le compune povestindu-ne viaţa acestui clovn candidat la Mc Donalds pentru reclama produselor toxice, fast food.

De la tomberonul din care porneşte aventura lui Ronaldo, un homeless ca atâţia alţii în lumea din care vine Garcias şi până la testul de angajare la Mc Donalds, eroul, alias Dragoş Huluba face o lungă confesiune, luând publicul complice şi atrăgându-l de partea sa cu poveşti ataşante despre viaţa unui om fără căpătâi într-o lume care-l refuză fiindcă nu intră în ecuaţia alienărilor necesare. Actorul transmite cu nerv şi îndârjire revolta personajului transformat el însuşi pe parcursul acestei aventuri existenţiale dure, într-un partener insolent capabil de gesturi abominabile precum sugrumarea unui papagal. ( Aici n-a protestat nimeni) . Sigur, autorul vrea să ne spună că la violenţă se răspunde cu violenţă, că într-un timp al tuturor agresiunilor, fizice şi morale, omul nu mai poate întoarce şi obrazul celălalt decât dacă e prost sau sinucigaş. Şi totuşi, această atitudine pe care Rodrigo Garcia şi alţii ca el  o clamează de mai bine de un deceniu ( piesa a fost scrisă în 2003) n-a clintit nimic în mentalitatea lumii contemporane.

Asta nu înseamnă că defetismul e o soluţie mai bună, sau că protejându-ne , nu se ştie cum, în faţa ofensivei unui comportament economico-social şi psihologic barbar, generalizat, avem o şansă în plus să nu sfârşim ca Ronaldo, prin sinucidere. Mai ales că adevăratul motiv al gestului său extrem e protejarea sufletului, expus vânzării. Artistul nu poate cere bani pentru arta lui , conchide autorul îndemnându-l pe Ronaldo să refuze slujba. Deci clovnul de la Mc Donalds ori nu e artist , ori nu poate accepta situaţia. Nu Mulţumesc!, din titlul spectacolului e aşa dar un mod de a  întoarce spatele acestei lumi, care în spectacol se petrece în adăpostul din cartoane al băiatului, transformat printr-o simplă rotire, într-o mică scenă peste care se trage cortina. Soluţe inspirată ( scenograf : Daniel Titza) care-i dă ocazia actorului să încheie cu un corolar …. însângerat ( cortina e purpurie) evoluţia multicoloră  de până acum.

Spectacolul echipei de la Teatrul Arca, la care au pus umărul colegial pentru apariţii episodice şi alţi actori printre care nume cunoscute ca Ileana Olteanu, Cătălina Mustaţă…. creat în condiţiile teatrului independent minimalist, aspiră la efecte maximaliste artistice şi civice. Cred că demersul le reuşeşte.