De ieri, de azi

De ieri Georgy Tovstonogov Relaţia dintre Georgy Tovstonogov şi Kama Ginkas este un exemplu cât se poate de sugestiv pentru ceea ce înseamnă raportul maestru - discipol (analog prin

De ieri

Georgy Tovstonogov

Relaţia dintre Georgy Tovstonogov şi Kama Ginkas este un exemplu cât se poate de sugestiv pentru ceea ce înseamnă raportul maestru - discipol (analog prin complexitate celui dintre tată şi fiu) într-un teatru rusesc fundamentat  pe ideea de „teatru-casă”, de „teatru ca familie”. Unul dintre principiile preluate de Tovstonogov de la Stanislavski (şi transmise lui Ginkas) este acela că acţiunile teatrale nu pot fi exprimate prin cuvinte.

O acţiune exprimată în cuvinte nu este o acţiune cu adevărat. „Rareori, viaţa lui se intersecta cu a noastră. Trăia într-un spaţiu imperial, divin, atât în viaţa profesională, cât şi în cea privată. El mergea cu o maşină frumoasă, noi, cu tramvaiul. Noi stăteam la coadă la alimente, el nu avea nici cea mai mică idee de unde se luau alimentele”, spune Kama Ginkas despre profesorul şi mentorul său.

De azi

Kama Ginkas

Una dintre ideile care se regăsesc frecvent în discursul lui Ginkas este aceea că orice actor poate fi bun şi, mai mult decât atât, oricine poate fi actor. Important este doar ca regizorul să-i ajute pe actori să scape de blocaje şi să le ofere libertate şi încredere. Ca şi  Tovstonogov, Ginkas nu e un regizor cu viziune, care să propună formule şi să construiască sisteme.

Deşi Ginkas admite că a fost influenţat enorm de Tovstonogov, recunoaşte că l-a admirat mai mult pe Anatoly Efros. „Cu siguranţă pot să spun că toată generaţia mea, nu numai în Rusia, dar în toată lumea – e ceea ce este pentru că Peter Brook a pus în scenă "Regele Lear".

Atunci s-a schimbat totul”, îi mărturiseşte regizorul  lui John Freedman, în cartea „Teatrul provocator”. „Nu e un lucru neobişnuit să vezi că spectatorii lui Ginkas sunt în lacrimi la sfârşitul spectacolului. Am văzut oameni panicaţi fugind din sală, ca să revină să vadă spectacolul până la capăt după ce şi-au venit în fire”, spune John Freedman în aceeaşi carte.