Alexandra Ares scrie literatură "chic" în America
0Să pleci din România în SUA nu mai este demult o imposibilitate. Să ajungi să faci acolo ceea ce-ţi place cu adevărat este mai dificil. Iar ca să reuşeşti să te remarci ca străin pe piaţa literară americană este o performanţă. Jurnalista Alexandra Ares, în vârstă de 38 de ani, a reuşit, spulberând toate glumele proaste cu blonde.
După al treilea roman de succes în SUA, unde a emigrat în 1998, pe 15 iunie scriitoarea Alexandra Ares a devenit membru al Pen American Center, echivalent al Uniunii Scriitorilor din România. Săptămâna trecută, ea şi-a lansat la Librăria Dalles din Bucureşti cel mai nou roman al său tradus în limba română, „Viaţa mea pe net”/ „My Life on Craigslist”, volum care a fost finalist al premiului „USA Best Books“ 2011. Romanul şifonează profund visul american. Din experienţa sa în SUA, Alexandra spune, într-un interviu pentru „National Post” că acolo „afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul. Romanul meu vorbeşte despre leopard”.
Adevarul.ro: Cum a fost pentru tine adaptarea la Visul American? Ai avut, ca şi eroina din „Viaţa mea pe net”, momente în care ai fost la limită?
Alexandra Ares: Romanul „Viaţa mea pe net” tradus din limba engleză şi publicat la Polirom este inspirat din multe surse, inclusiv din câteva din momentele limită prin care am trecut în primii ani de New York. Cât despre Visul American, afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul, şi cred că romanul meu e plin de noutate în acest sens.
New York-ul a fost o alegere sau un dat? Care sunt locurile tale boem-favorite din metropolă?
O alegere pe care o fac zi de zi şi an de an. Până când, nu ştiu. Spre deosebire de eroina boemă a romanului care locuieşte în East Village, eu locuiesc pe Upper East Side. Locurile mele favorite din New York sunt Central Park-ul, Muzeul Metropolitan, şi mai nou, Chelsea skyline.
Ai lucrat ca jurnalist atât în România, cât şi în Statele Unite. Cum ai decis să devii scriitor?
În esenţă mi-am dorit să creez lucruri mai complicate şi mai complexe decât reportajul TV şi documentarul TV, o pistă unde să-mi pot exprima creativitatea fără nicio oprelişte.
Drumul plin de peripeţii către decizia de a deveni scriitoare a fost descris indirect în primul meu roman în limba engleză, care rămâne romanul meu de suflet, „Dream Junkies”, publicat tot la Polirom, sub titlul „Visătoarele”.
„Singura regulă este că îmi plac provocările”
Cum îţi alegi subiectele despre care scrii? Cât îţi ia documentarea? Cât scriitura propriu zis?
Nu am o regulă, poate că singura regulă este că îmi plac provocările. În primul roman am ales un subiect autobiografic pe care l-am tratat la persoana a III-a, un fel de „Sex and The City”, dar cu substanţă şi întrebări mai profunde, din care am scos glossul.
La cel de-al doilea roman am decis să creez o poveste fictivă dar pe care să o povestesc la persona I şi să întruchipez o americancă get beget, mult mai tânără decât mine. Am vrut de asemenea să aleg un subiect nu personal, ci unul care să fie relevant şi interesant pentru cât mai multă lume, experienţa internetului.
La al treilea roman, „The Other Girl”, care nu a apărut încă în România, dar a fost premiat în SUA în luna iunie, am spus povestea tot la persoana I, dar din punct de vedere al unui tânăr emigrant rus, şi am decis să renunţ la toate convenţiile literare ale romanului clasic.
În scenariul de film pe care l-am scris şi pe care sper să îl produc, am vrut să fac un film gen Hollywood cu toate personajele principale bărbaţi. Documentarea ia mult timp, dar cu ajutorul internetului se face destul de uşor. E un proces interesant, care îmi place. Scriitura propriu-zisă ia intre 2 luni şi şase luni în care mă ocup numai de asta.
Din această vară ai devenit membru al Pen American Center. Ce înseamnă pentru tine acest lucru?
Este o mare onoare să fac parte din această organizaţie din care fac parte idolii mei literari ca Woody Allen sau Tony Morrison. Practic, este Uniunea Scriitorilor din SUA, o organizaţie respectată care are şi multe birouri internaţionale şi multe activităţi de caritate pentru scriitori din ţări unde libertatea de expresie este persecutată. Nu am sperat niciodată să fac parte din Pen, cu atât mai mult cu cât engleza nu este limba mea maternă şi am emigrat relativ târziu.
„Se citeşte încă foarte mult în America”
În ce măsură mai citesc americanii? Şi ce anume?
Se citeşte încă foarte mult în America. Librăriile Barnes and Nobles (un fel de lanţ Diverta cu mii de magazine) zumzăie de oameni şi din ce în ce mai multă lume citeşte pe kindle, de pe Amazon. Se scrie însă foarte mult -- apar cam 200,000 de titluri de ficţiune pe an, şi 800,000 de cărţi de non ficţiune -- poate că în curând o să fie la fel de mulţi scriitori ca şi cititori. Ca medie aud că americanii citesc cam 6 cărţi pe an. Majoritatea oamenilor preferă non ficţiune şi pulp. Cât despre ficţiune, bărbaţii citesc thriller-uri şi SF, iar femeile women fiction, chick lit şi thriller paranormal.
Cât de diferit este să fii scriitor în SUA faţă de a fi scriitor în România?
Cred că e similar din multe puncte de vedere. Principala diferenţă este că in SUA nu poţi prezenta nici un text fără un agent, iar agenţii sunt oameni de afaceri care te reprezintă doar daca simt că vor face bani cu tine şi care promovează în mod regulat non valori, cărţi super comerciale, cu celebrităţi etc.
Faptul că in România scriitorii pot trimite un manuscris direct la o editură fără nici un intermediar este un mare avantaj..Se publică mult mai greu în SUA şi redactorii de carte sunt foarte activi şi exigenţi în procesul de editare şi reeditare. Mulţi editori caută instinctiv diverse reţete, ceea ce poate fi destul de limitant pentru un autor, dar se mai strecoară şi cărţi diferite.
Competiţia e acerbă. Fiind atât de mulţi scriitori, nu mai funcţionează mentalitatea de gaşcă din România, ceea face cred ca acordarea premiilor să fie mai fair. Critica este şi ea foarte exigentă şi cu capul pe umeri, nu există idoli pe care să-I trateze cu mănuşi, dar ca orice lucru, nu este infailibilă, ci subiectivă.
Există diferenţe notabile între cititorul american şi cel român?
Cred că cititorul român mediu este mai educat şi are mai mare toleranţă pentru atmosferă. Cititorul american doreşte entertainment, un ritm alert, personaje pe care să le iubească şi cu care să ţină, personaje puternice şi un final optimist. Poate mă înşel, dar am impresia că unii intelectuali din România sunt fie un pic elitişti, fie sunt oarecum ancoraţi in trecut, în stilurile pe care le-au iubit în tinereţe şi adolescenţă. Americanii au o mai mare apetenţă şi deschidere spre nou, divers şi original.
Anonima virtuală de pe Craigslist
Eroina ta este conectată permanent la Craigslist. Personal foloseşti mult reţelele de socializare?
Da. Craigslist are 50 de milioane de utilizatori unici pe lună, este un fel de experienţă naţională comună, cam ca Facebook, dar mai dezinhibată pentru că toată activitatea este anonimă.
Ţi-ai conservat pasiunea pentru teatru? Ce loc mai ocupă dramaturgia în planurile tale literare?
Fireşte, dar a căzut din păcate pe planul doi pentru că este foarte greu să montezi o piesă şi satisfacţia e atât de efemeră. Prefer lucrurile care rămân, un roman, un film.
Cum intenţionezi să te împarţi între publicul din SUA şi cel din România? Cât de des vii în ţară?
În general vin în ţara vara şi iarna de sărbători…îmi e greu să discut despre intenţii viitoare pentru că viaţa mea a fost destul de imprevizibilă în ultimii ani.
Care este următoare provocare literară pe care ţi-ai propus-o?
Încă nu am început nici un proiect nou şi încerc să finalizez proiectele începute, de pildă tocmai am terminat de tradus în româneşte mini romanul „Cealaltă Fată” („The Other Girl”), premiat recent în SUA, care sper să apară tot la Polirom anul viitor. Mi-aşi dori să realizez filmul pe scenariul pe care l-am scris, „Men Heaven” şi deasemenea să fac două scenarii noi de film după romanele „Visătoarele” şi „Viaţa mea pe net”. Mi-aş dori de asemenea să scriu o comedie romantică românească şi o nouă piesă de teatru.
De la teatru, la jurnalism
Alexandra Ares a absolvit Facultatea de Teatrologie din cadrul Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica (UNATC) Bucureşti in 1992 şi a lucrat încă din studenţie ca redactor şi realizator pentru Redacţia Teatru din TVR. Între anii 1992-1997 a realizat zeci de emisiuni „Gong”, „Scena” şi „Maeştrii Tea trului Românesc”.
În 1998 a emigrat în Statele Unite, la New York, unde timp de şase ani şi-a continuat cariera jurnalistică lucrând pentru diverse televiziuni, case de producţie şi sindicate de ştiri americane.
În perioada 2005-2006 a lucrat în calitate de consilier de comunicare pentru Adunarea Generală a ONU şi United Nations Development Programme (UNDP), dar cum visul ei era să devină scriitor, a decis să şi-l urmeze.
În 2008 publică primul ei roman – „Dream Junkies” („Visătoarele”; Polirom, 2011), urmat de „My Life on Craigslist” („Viaţa mea pe net”, Polirom 2012) şi „The Other Girl” (Best New Indie Novella Award 2012, în curs de editare în România).
În România a mai publicat „Exilată în trecut”, la Editura Cartea Românească, „Sam Shepard, un rebel al rigorii mortale”, la Editura Aldine şi piesa bilingvă „Waking Beauty”/ ”Frumoasa ador mită şi trezită”, care s-a jucat într-un spectacol-lectură pe Off-Broadway şi a fost distribuită în Drama Bookstore din New York.
Alexandra Ares este de asemenea fondator şi editor al publicaţiei online Manhattan Chronicles.
Se încarcă comentariile...
