Cristian Socol

Conferentiar universitar

Încep să mă gândesc dacă nu cumva avalanşa de proiecte de ţară pornite în perioada postdecembristă (majoritatea încremenite în acest stadiu, bineînţeles) nu reprezintă chiar un proiect în sine. Sau un contraproiect de ţară, intenţionat sau nu.

România va juca doar în liga ţărilor analoage ei ca statut al integrării. Ţările europene ce nu vor face parte din nucleul dur nu vor mai avea loc la deciziile cu privire la mersul înainte al integrării. Acestea se vor strădui să ţină poteca/culoarele pe care au mers liderii cursei de integrare, căutând să treacă de bornele intermediare cât mai repede cu putinţă.

În analiza de faţă încerc să înţeleg câteva cauze care au condus la apariţia celor cinci scenarii privind viitorul Uniunii Europene, foarte probabil cu cele mai mari şanse de implementare fiind cel al Europei cu două viteze. Să le împărţim în cauze economice, sociale şi politice, deşi sunt mai multe tipuri. În final, îmi exprim cîteva dubii cu privire la eficienţa implementării Europei cu două viteze pe termen mediu.

Vezi mai multe