Serviciile secrete româneşti, de la Cuza la Băsescu
0
Serviciile secrete există în mod oficial în spaţiul românesc de un secol şi jumătate. În perioada comunistă numai secrete n-au fost. În prezent, Serviciul Român de Informaţii scoate capul în lume cu câte o stenogramă din convorbirile telefonice ale mai-marilor zilei
12 noiembrie 1859. Aceasta este data naşterii primului serviciu românesc specializat în obţinerea de informaţii, conform revistei „Intelligence", editată de Serviciul Român de Informaţii. În cadrul reformelor domnitorului Alexandru Ioan Cuza se înscrie şi crearea unei secţii în Marele Stat Major care să funcţioneze ca serviciu de informaţii al armatei.
În 1889, viitorii spioni erau instruiţi la Şcoala Superioară de Război, în cadrul unui curs care trata „serviciul informaţiilor". Cursanţii erau învăţaţi cum să culeagă informaţiile importante deţinute de posibilii inamici: sustragerea de documente, tehnicile de acoperire, etc.
Răscoala ţărănească de la 1907 - un mare eşec pentru structurile de informaţii româneşti. Începând cu acest moment se acordă o mai mare atenţie pericolelor care ameninţă ordinea publică şi siguranţa statului. Apar agenţii acoperiţi şi numele conspirative.
La 1913 e adoptată o lege care pedepseşte trădarea de ţară şi spionajul în favoarea străinilor cu închisoarea de la 2 la 15 ani.
Primul Război Mondial găseşte România nepregătită din punct de vedere al serviciilor de informaţii. Majoritatea ţărilor din Europa, inclusiv vecinele României, investiseră masiv, până atunci, în aceste structuri.
La 1924, Mihail Moruzov, fost ofiţer de Siguranţă, este numit în fruntea Serviciului Secret de Informaţii al Armatei Române. Moruzov este cel care introduce primii civili în structurile secrete, după un model importat din Occident. Funcţionarii civili sunt folosiţi pentru culegerea informaţiilor care vizează armata. La sfârşitul anilor ‘20, Moruzov începe să colaboreze cu omologii săi din Franţa, Germania şi Marea Britanie.
Mihail Moruzov
În 1934, Serviciul Secret îşi defineşte o nouă organigramă, care cuprindea o Secţie de Informaţii Externe, una de Contrainformaţii, un birou juridic şi unul tehnic. Încep practicile de culegere a informaţiilor prin agenturi secrete, legături cu ataşaţii militari şi verificarea corespondenţei.
1940. În fruntea Serviciului Secret este numit Eugen Cristescu, fost şef al Siguranţei şi duşman declarat al activităţilor extremiste de dreapta şi de stânga, tot mai percutante în acea perioadă. Cristescu nu ţine cont de împărţirea de pe fronturile din Al Doilea Război Mondial şi colaborează atât cu serviciile italiene şi germane cât şi cu structurile britanice şi americane.
După momentul 23 august 1944, Eugen Cristescu este acuzat de trădare naţională şi condamnat la închisoare pe viaţă. Serviciile secrete româneşti intră pe mâinile cadrelor din URSS.
La 1948 este înfiinţată Direcţia Generală a Securităţii Poporului, devenită trei ani mai târziu Direcţia Generală a Securităţii Statului. Vreme de un deceniu oscilează între statutul de parte integrantă în Ministerul de Interne şi autonomie.
După retragerea trupelor sovietice încep epurările masive în Departamentul Securităţii Statului, ofiţerii impuşi de URSS fiind trecuţi pe linie moartă. La 1968 este creat un serviciu, UM 09101 A, care avea misiunea de a cunoaşte tot ce mişcă în spaţiul soviectic şi de a urmări activiteatea ofiţerilor români şcoliţi în URSS şi băuniţi a fi spioni ai Moscovei (intens vehiculatele dosare "Crobii", care l-au scos din armată şi pe generalul Nicolae Militaru, devenit în timpul Revoluţiei din 1989 - ministru al Apărării)
La începutul anilor '70, Securitatea este împărţită în 6 direcţii: informaţii interne, contrainformaţii economice, contraspionaj, contrainformaţii militare, securitate/gardă şi cercetări penale. Este perioada în care serviciile secrete sunt foarte vizibile în societate, un număr uriaş de civili trecând prin birourile Securităţii pentru a discuta condiţiile colaborării. Direcţia Securităţii Statului îşi abandonează menirea, cea de a proteja cetăţenii statului. În schimb îşi îndreaptă atenţia către indivizii care doreau să fugă din ţară sau spre reacţionari. Familiile fugarilor erau atent monitorizate.
Aşa arăta un birou de ascultare dintr-un sediu judeţean de Securitate. Telefoanele erau conectate la magnetofoane, iar casetele rezultate din inregistrări erau ascultate şi convorbirile - transcrise pe coli A4, astfel încât casetele să poată fi refolosite.
Implicarea Securităţii în Revoluţia din 1989 este un subiect încă sensibil. „Adevărul" a arătat în ultimii ani cum colaboratori sau ofiţeri de Securitate au declanşat evenimentele revoluţionare în majoritatea oraşelor din ţară. Tot Securitatea, prin Direcţia a V-a, l-a lăsat descoperit pe Nicolae Ceauşescu la 22 decembrie 1989, forţându-l să fugă de furia maselor.
La 30 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naţionale dizolvă Direcţia Securităţii Statului iar şeful acesteia, generalul Iulian Vlad, este arestat. Va rămâne după gratii până la finalul anului 1993.
Cadre ale Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă filmate în zilele Revoluţiei în curtea unităţii de pe strada Toamnei, din Bucureşti. Intoxicările răspândite prin intermediul Televiziunii Române au transformat luptătorii antiterorişti în principalii suspecţi de terorism. Prin această filmare ei încearcă să demonstreze că sunt de partea Revoluţiei, nicidecum împotriva ei.
Timp de trei luni, între 30 decembrie 1989 şi 26 martie 1990, România nu are, în mod oficial, un serviciu secret. Neoficial, aceasta este perioada neclară în care rolul Securităţii este preluat de UM 0215 (celebrul doi şi-un sfert), condusă de Gelu Voican Voiculescu (personaj dubios al Revoluţie, care până atunci colaborase în repetate rânduri cu securiştii).
Din martie 1990 şi până în 1997, Virgil Măgureanu, fost ofiţer de Securitate (între 1972 şi 1978), îndeplineşte funcţia de şef al Serviciului Român de Informaţii. Pe lângă SRI, în apanajul serviciilor secrete intră Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Protecţie şi Pază.
Din 2006 şi până în prezent, Serviciul Român de Informaţii este condus de George Cristian Maior. În ultimii ani, mai multe convorbiri interceptate de SRI au fost făcute publice deşi făceau parte din dosare de urmărire penală. Unul dintre cei afectaţi, Sorin Ovidiu Vântu, a susţinut că peste 600.000 de convorbiri telefonice ale afaceriştilor şi politicienilor se află în arhivele electronice ale SRI. Pe parcursul ultimilor ani, şefii serviciilor secrete româneşti au avut mai multe întrevederi cu omologii lor din Statele Unite ale Americii, atât la Bucureşti cât şi la Washington.
Robert Mueller, directorul FBI (stânga), alături de George Cristian Maior, directorul SRI, într-o conferinţă de presă susţinută în decembrie 2011, la Bucureşti
Ce face SRI-ul?
Conform legii 14/1992, Serviciul Român de Informaţii are, între altele, următoarele sarcini:
- organizează şi execută activităţi pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricaror acţiuni care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României.
- asigură apărarea secretului de stat şi prevenirea scurgerii de informaţii care, potrivit legii, nu pot fi divulgate.
- organizează şi execută transportul corespondenţei oficiale cu asemenea caracter pe întreg teritoriul României.
- La cererea conducătorului instituţiei publice, regiei autonome sau societăţii comerciale, Serviciul Român de Informaţii verifică şi oferă date cu privire la persoanele care urmează să ocupe funcţii în respectivele unităţi, ce presupun accesul la informaţii şi activităţi cu caracter secret de stat sau care, potrivit legii, nu pot fi divulgate.
- La cererea persoanelor fizice şi juridice din sectorul privat, Serviciul Român de Informaţii acordă asistenţă de specialitate pentru apărarea secretelor aflate în posesia acestora şi prevenirea scurgerii de date sau informaţii ce nu pot fi aduse la cunoştinţa publicului. Asistenţa de specialitate se acorda, contra cost, potrivit tarifelor convenite.
- executa activităţi informative şi tehnice de prevenire şi combatere a terorismului;
Se încarcă comentariile...
