Bruxelles-ul loveşte în dictatura preţurilor

Şi în România specula practicată de hipermarketuri a devenit greu de suportat atât de către producători, cât şi de cumpărători Comisia Europeană se pregăteşte să anihileze

Şi în România specula practicată de hipermarketuri a devenit greu de suportat atât de către producători, cât şi de cumpărători

Comisia Europeană se pregăteşte să anihileze practicile neortodoxe ale supermarketurilor din spaţiul comunitar. Parlamentul European a solicitat deja Comisiei să elaboreze şi să adopte un act normativ care să armonizeze, la nivel comunitar, legislaţiile naţionale şi care să ducă la limitarea abuzurilor supermarketurilor.

Pe fondul investigaţiei demarate în Uniunea Europeană, şi producătorii de la noi au lansat, la începutul acestei luni, o serie de acuzaţii la adresa marilor lanţuri de magazine. Cea mai gravă dintre acestea este acuzaţia de cartel.

Dar dacă la noi revolta producătorilor şi a consumatorilor este în fază incipientă, în statele membre UE, producătorii au găsit soluţii pentru anihilarea acestor carteluri. Ce-i drept, soluţiile au venit în urma unor analize şi, ulterior, ale unor strategii în sprijinul consumatorului. La noi nu există nici analize, nici strategii, iar producătorii nu ştiu să reacţioneze decât cu pancarta în mână.

Lege specială în Hexagon

În Franţa, Legea Dutreil din 2006, care completează legislaţia în vigoare, a limitat deja efectele negative ale sistemului de "marje înapoi" - comisioanele plătite de furnizori distribuitorilor pentru a-şi putea expune produsele în rafturile supermarketurilor, comisioane care pot ajunge până la jumătate din preţul produselor.

Cu toate acestea, sectorul rămâne foarte concentrat, 90% din piaţa franceză a marii distribuţii fiind controlată de cinci centrale: Carrefour, Lucie (Leclerc şi Sistem U), Opera (Casino, Cora, Franprix, Leader Price şi Monoprix-Prisunic), Intermarche şi Auchan.

La nivel european, actorii de pe piaţă au optat adesea pentru "alianţe" în "supercentrale europene": Sistem U a aderat la EMD, Leclerc - la Coopernic, Intermarche - la Alidis, în timp ce Casino, Carrefour şi Auchan au preferat să rămână singuri.

La Operă, mon cher!

Prioritatea consumatorului - preţuri reduse - este accentuată de fenomenul proximităţii magazinului, graţie lanţurilor de mici marketuri de cartier care oferă o gamă mai redusă de produse - până la 3.000 faţă de cel puţin 10.000 în supermarket, uneori fără mărci arhicunoscute şi având program prelungit până la orele 22.00- 23.00.

Operatorii clasici ai marii distribuţii au pierdut ceva vreme până să conştientizeze amploarea fenomenului, însă încearcă să prindă din mers trenul care e gata să iasă din gară. Un contraatac francez la supermarketuri vine chiar din partea producătorilor din sudul ţarii. Ei s-au asociat anul trecut şi au decis să vină periodic la Paris să îşi vândă direct marfa clienţilor.

Având acordul primăriei pariziene, ei au "ocupat" cu această ocazie un spaţiu adecvat - scuarul din faţa Operei, şi au vândut toată marfa în circa 4 ore, cumpărătorii fiind foarte fericiţi să achiziţioneze legume, fructe şi alte produse, la mai puţin de jumătate din preţul practicat de supermarketuri. Metoda a fost extinsă ulterior şi în alte oraşe.

În Cehia, guvernul ia atitudine

Ca şi în celelalte ţări din Occident, în cele estice, producătorii trebuie să plătească tot felul de bonificaţii către supermarketuri şi hipermarketuri pentru a-şi putea distribui marfa în lanţurile lor. Din această cauză, structurile de angro din Cehia au solicitat guvernului să intervină şi să ia măsuri contra dumpingului lor.

Analiza făcută de Executivul de la Praga a scos în evidenţă faptul că marile lanţuri de magazine discriminează furnizorii prin taxele pe care ei trebuie să le suporte. Este vorba fie de o sumă forfetară la intrarea produselor, la deschiderea unui nou magazin - taxele putând ajunge până la 10.000 de euro -, fie o sumă periodică, reprezentând 10 la sută din sumele încasate prin vânzarea produselor, dar şi o "taxă de marketing" la lansarea de produse noi, care poate să ajungă până la 20.000 de euro. În plus, unele lanţuri cer şi o taxă de "privilegiu" pentru ocuparea unui spaţiu care este cel mai la vedere pentru client.

Mărci europene, metehne româneşti

Producătorii români susţin că marile lanţuri de magazine distrug mediul concurenţial prin faptul că impun, prin contracte, folosirea pe piaţă a unui preţ catalogat drept "cel mai bun". Sub nivelul acestuia este interzisă comercializarea de produse, în caz contrar existând posibilitatea aplicării de penalităţi, acestea putând merge până la amendă sau excludere de pe rafturile magazinului.

Iar din momentul excluderii firmei nu-i mai rămâne decât să reia negocierile cu hipermarketul şi să plătească toate taxele iniţiale, de zeci de mii de euro. Iar scandalul dintre producători şi supermarketuri a dus deja la implicarea ministerelor Finanţelor, Agriculturii şi Comerţului, care vor înainta un memorandum săptămâna viitoare în guvern pentru elaborarea unui ghid de bune practici.

Pe lângă aceasta, ministrul agriculturii, Dacian Cioloş, promite elaborarea unui calendar de discuţii între producătorii şi reprezentanţii marilor lanţuri de magazine pentru fiecare grupă de produs. Alături de acestea, Consiliul Concurenţei a demarat o investigaţie de analiză a pieţei după ce iniţial a subliniat că ar fi lipsită de temei. Investigaţia demarată acum are ca scop atât cercetarea unor eventuale practici de tip anticoncurenţial, cât şi cota de piaţă deţinută de marii retaileri. (George Bănciulea)

Trendul preţurilor mici

În Franţa, studiile realizate de publicaţiile specializate arată că familiile cu venituri modeste reprezintă între 30 şi 75 la sută din clienţii magazinelor cu preţuri reduse, precum Leader Price, Aldi, Ed, Lidl şi sunt primii atraşi de raioanele "cel mai bun preţ" din marile supermarketuri - Auchan, Leclerc, Carrefour etc.

Presă gratuită, zboruri aeriene low-cost sau vacanţe la preţuri incredibile, maşini de 5.000 euro, eticheta la distribuţie cu "cel mai ieftin" devin tot mai des referinţa consumatorilor. Explicaţia succesului este simplă: puterea scăzută de cumpărare a cetăţenilor.