Povestea lui Alexandru Rotaru, omul care a auzit internetul după revoluţie

Alexandru Rotaru a fost în centrul evoluţiei internetului în România FOTO Adevărul

„Mă bucur că lucrez inca din anul 1981 la aceeaşi adresă: Bulevardul Dimitrie Pompei nr. 6“. Nu, nu este vorba despre o persoană banală, ancorată într-un loc de muncă fără influenţă. Îl cheamă Alexandru Rotaru şi nu a plecat din România pentru că „avea destule de făcut aici“.

Alexandru Rotaru este un iniţiator al Internetului din Romania şi un pioner tehnologiei IT&C româneşti. A fost în inima grupurilor care au influenţat apariţia primelor conexiuni la Internet din România, este o enciclopedie în materie de servere, sisteme de operare şi calculatoare.

Comunismul tehnologic

Alexandru Rotaru a terminat Facultatea de Automatică şi Calculatoare în anul 1981 si are doctoratul in „sisteme de diagnoza automată”.  A început prin a lucra la întreprinderea IIRUC (Întreprinderea pentru întreţinerea şi repararea utilajelor de calcul).  

„La IIRUC proiectam sisteme de diagonoză automată. Staţia centrală de programare era un Coral 4030, un PDP fabricat în România. Simulatorul de circuite logice pe care lucram era scris în limbajul C, după ce iniţial fusese scris în Pascal“.

Perioada modernă pentru Alexandru Rotaru, s-a declanşat în  momentul când a descoperit o banda cu sistemul UNIX, compatibilă cu sistemele PDP-11/34, un sistem de operare inventat si dezvoltat în 1969 la laboratoarele Bell. „Am început să-l folosesc din 1987. Frecvenţa curentului in reţeaua electrica era variabilă atunci si din acest motiv trebuia sa întrerupem simulările şi le reluăm a doua zi. Pilele de disc pe care erau stocate programele nu puteau funcţiona decât pe o singura frecvenţă a curentului Aşa că, pentru a putea relua simulările am instalat UNIX-ul pe Coral“, povesteşte Rotaru.

Până la venirea democraţiei în România şi apariţia Internetului, dezvoltarea tehnologică era încetinita de accesul dificil la publicaţiile de specialitate. „Găseam o revistă la Măgurele, una la Iaşi şi următoarea la INID in Bucuresti . Lucrând şi cu Xerox, puteam să facem copii la articole gratuit.“

Speranţele de după 1989

După revoluţie, cei din domeniul IT&C au devenit tot mai interesaţi de noul sistem de operare Linux, inventat de  Linus Torvalds in 1991, un sistem de operare „free-software“ din familia UNIX-ului, care putea fi instalat de oricine pe IBM-PC. „Toate programele care  trebuiau cumpărate pentru IBM PC-uri erau foarte scumpe şi nimeni nu avea bani să le testeze sau să le achiziţioneze“,  ne spune Rotaru.

În 1991,  17 membrii fondatori au înfiinţat Grupul Utilizatorilor de UNIX din Romania (GURU), iar printr-un parteneriat cu românii din universităţile americane si din Europa de Vest au avut acces la diverse distribuţii de free-software şi la documentaţie. 

Dacă până acum am vorbit despre o lume offline, trebuie să spunem că existau totuşi si conexiuni internaţionale, de exemplu prin dial-up. Unele reţele comunicau prin dial-up doar o dată pe zi cu restul lumii. Aşa erau în 1991-1992 reţeaua de calculatoare din campusul de la Politehnica din Bucureşti sau Politehnica din Timişoara.

Venirea Internetului în România

Primul nod european comercial de internet s-a fondat în 1992 la conferinţa Open Systems din Olanda. În România, până în 1992 toate comunicaţiile internaţionale se bazau pe protocoale dial-up, care permiteau transferul de mail-uri şi programe. La IIRUC,  Alexandru Rotaru şi colegii lui construiseră o reţea numită Rolink, care conecta 35 de oraşe, bazată de sisteme UNIX rulând pe calculatoare IBM-PC.

„Primul meu cont de e-mail l-am avut la Politehnica din Bucureşti, cu un domeniu din Germania, prin Universitatea Darmstadt. Noi cei cu UNIX-ul  i-am sprijinit atunci in pornirea primului DNS din Romania“, îşi aminteşte Rotaru. Epoca respectivă era plină de întâmplări care azi pot sa para hazlii. „În 1991 un vapor a tăiat cablurile de fibră optică din dreptul Franţei. Toate mail-urile din Statele Unite  nu mai soseau. Americanii le-au scris pe  toate pe o bandă şi au trimis-o prin DHL la Paris. Acea banda s-a plimbat şase luni intre New York si Paris pentru că nimeni din Franţa nu-şi asuma riscul să o citească“, spune amuzat Rotaru.

Prima conexiune externa a României a fost cu Universitatea din Viena, pe protocol BitNet, ulterior TCP/IP.  Dar cum se foloseau conexiunile la Internet până atunci? „În tot campusul Politehnicii din Militari calculatoarele erau legate între ele prin conexiuni Ethernet cu celebrul „yellow-cable“. Pentru extern se apela un operator uman la  Romtelecom cu 040.  În fiecare dimineaţă cineva făcea legătura cu Germania. Cu puţin noroc se realiza conexiunea. După asta toate mesajele de e-mail plecau spre Germania până se golea coada si cele din Germania veneau către noi şi în final conexiunea se oprea automat“.

Alexandru Rotaru scria un mail la ora 14 şi acesta putea să plece a doua zi dimineaţă la 8, când se deschidea această legătură. La ICI s-au făcut în 1993 adrese de e-mail pentru majoritatea angajaţilor din institut, iar metoda de conştientizare a tehnologiei a fost inedită. „Am trimis un mail către toată lumea prin care le ceream doar să răspundă dacă l-au primit. Am primit răspunsuri şi după 20 de zile. Şi mai ţin minte că circula in acea vreme un anunţ excepţional: «Casa Albă tocmai si-a deschis un cont de e-mail pentru Presedinte şi ca atare acesta poate să răspundă imediat oricărei solicitări. Voi de ce nu puteţi să răspundeţi imediat?»“, se amuză dl Rotaru.

Internetul în Romania s-a dezvoltat apoi, în etape. Un capitol mult prea lung pentru paginile unui ziar este programul Fundaţiei Soros, care în 1993-1994 a donat sute de calculatoare către liceele din Romania, iar Alexandru Rotaru îşi aminteşte ca Grupul de UNIX a fost invitat să ţină o prima sesiune de training pentru Linux si Internet la o tabără organizată prin fundaţie la Eforie Sud în 1994. „M-au întrebat unde este Internetul. Şi ştii ce le-am răspuns? Internetul e o poveste frumoasă. Internetul îl vom crea noi prin calculatoarele astea cu Linux şi sala asta va fi Internetul pentru noi.  Cursanţii au înţeles imediat cum se construiesc serviciile Internet şi au început din acel moment să dezvolte singuri bucătile lor de Internet“.

Cum se vede viitorul

Prezentul este pentru Alexandru Rotaru 1% imaginaţie şi 99% consum. În 1991, raportul era inversat. „Suntem într-o lume dictată de business. Sunt pe Facebook, deci sunt al lui Facebook. Sau merg la New York şi sunt în faţa unui magazin cu smartphone-ul şi vine un tip şi îmi oferă cămaşa galbenă, pentru că anul trecut am cumpărat de la ei. Asta înseamnă «big data», un sistem prin care toate datele primare sunt băgate într-o bază de date, iar noi suntem urmăriţi prin GPS“, critică Rotaru lumea de astăzi.

De asemenea, el consideră că reţelele sociale au impus „viaţa la întâmplare“. „Dacă primesc un mesaj acum, cobor la berărie. Nu-mi planific nimic, ci sunt pe Facebook. Iar firmele trebuie să ţină cont acum de viaţa la întâmplare“, crede bărbatul. Din păcate pentru Rotaru, suntem într-o lume complicată în care tehnologia de bază este ornată de cuvinte grele, tot felul de standarde şi nimeni nu vede capătul tunelului. În plus, „nimeni nu îşi dă seama că dacă faci o mişcare la nivelul tehnologiei de bază, vezi cazul Apple, poţi schimba lumea şi business-ul“, spune Rotaru.

Cum şi-a dat seama că trăim într-o lume nebună? După spusele lui, în momentul când, în 1996, la Amsterdam, doi colegi de conferinţă au dat jos serverul care alimenta Amsterdam. „Le-am zis atunci: să ştiţi că lucrurile vor fi mult mai complicate. Prin 1998 vor veni comercianţii şi vor dori să garantaţi tranzacţii, să nu se fure banii, să fie totul criptat. Iar sub presiunea comercianţilor va îngheţa tehnologia“, şi-a amintit Rotaru.

În momentul de faţă, problema este că dacă nu ştim tehnologie nu ne putem proteja datele. Firmele care sunt superioare tehnologic vor să culeagă şi mai multe date despre noi. Cum va fi viitorul? „Internetul trebuie să se transforme într-un mare sistem de operare, prin care să intre fiecare terminal, indiferent de care este. Acum calculatorul este internet. Ar trebui ca eu să fiu autentificat unic pe internet şi să nu depind de nicio firmă“, crede unul dintre pionierii internetului.

Articolul face parte din campania „Cine, când şi cum schimbă România?“