Pasiune costisitoare: un german stabilit în Sălaj investeşte bani noi în bani vechi
0
În timp ce unii cheltuie bani, alţii îi colecţionează. Este şi cazul lui Michael Werner, un german mutat în urmă cu 24 de ani în Sălaj, care adună bani vechi din vremea Imperiului German, dar şi monede româneşti.
Era doar un puşti când a primit prima piesă de colecţie: o monedă datată1873, ce i-a fost dăruită de către un membru al familiei sale. Pe atunci elev în clasa a cincea şi pasionat de istorie, Michael Werner s-a gândit să ia exemplul mamei sale, pasionată de filatelie, şi să îşi înceapă propria colecţie. Una de monede vechi, aflate în circulaţie în perioada Imperiului German. Pentru asta, a apelat la cunoştinţe, la rude, pe la care, cu puţin noroc, a găsit rătăcite câteva exemplare.
Hobby-ul din copilărie s-a transformat, mai târziu, într-o pasiune costisitoare, care îl ţine în priză, mereu în căutare de noi piese cu care şi-ar putea completa preţioasa colecţie.
În cei peste 40 de ani care s-au scurs de atunci, Michael Werner, în prezent, traducător autorizat, a reuşit să adune aproximativ 500 de monede. “Vorbim despre monede din Imperiului German, din perioada 1871-1918, din România, din anul 1867 până în prezent, precum şi despre monedele comemorative de doi euro (monede emise pentru a marca anumite evenimente istorice sau pentru a atrage atenţia asupra unor evenimente actuale de importanţă istorică - n.red.)”, explică numismatul german care s-a mutat în România, în judeţul Sălaj, în 1992.
Monedele rare sunt mai valoroase
Poate vorbi la nesfârşit despre istoria monedelor, despre perioada istorică în care a circulat banul respectiv, despre piesele pe care le-a strâns, dar şi despre cele pe care nu a reuşit încă să le achiziţioneze. “Preţurile de achiziţie variază în funcţie de fiecare monedă în parte. În cazul monedelor din Imperiul German, piesele de două, trei şi cinci mărci, confecţionate din argint, pot fi cumpărate cu 40-50 de euro sau cu 50.000 de euro. Şi asta pentru că valoarea unei piese numismatice este dată de raritatea ei şi nu de vechime”, menţionează colecţionarul adoptat de România. “Dovadă stă moneda de trei mărci, din argint, emisă în 1917, în plin război, în doar 150 de exemplare. Conţinutul de argint al piesei valorează circa 25 de euro, însă ea costă 50.000 de euro”, a exemplificat Werner.
Deşi deţine şi piese de valori diferite, numismatul le îndrăgeşte şi le preţuieşte pe toate. Le păstrează în cutii speciale, pentru a le proteja, ştiut fiind faptul că dacă nu sunt stocate regulamentar, monedele se pot oxida, se pot degrada treptat şi, prin urmare, colecţia îşi pierde din valoare.
“Fiecare monedă este preţioasă în felul ei. Totuşi, cele mai importante ar fi cele dintr-o serie care a circulat în Prusia, pe care mi le-a lăsat moştenire o mătuşă. Îmi lipseşte un singur exemplar pentru ca seria să fie completă”, spune Werner.
Monede cumpărate în rate
Întrebat cât valorează colecţia sa, numismatul susţine că nu a făcut niciodată un calcul şi nici nu a ţinut evidenţa sumelor pe care le-a investit. „Probabil, între 15.000 şi 20.000 de euro”, consideră sălăjeanul.
Aminteşte despre un lot de circa 15 monede româneşti pe care şi le dorea şi pe care le-a găsit de vânzare la un colecţionar din ţară. “În lotul respectiv predominau piese din perioada lui Carol I, pe care mi le-am dorit cu ardoare. Vânzătorul cerea 2.700 de euro, dar pentru că nu dispuneam de toată suma, i-am propus să îi plătesc în rate”, povesteşte zâmbind Michael Werner.
Acesta şi-a stabilit lista viitoarelor achiziţii, precum şi care sunt exemplarele pe care nu le va putea avea niciodată în colecţie, din cauza cotaţiilor extrem de ridicate. “Pentru viitorul apropiat mi-am propus să adaug colecţiei mele monedele de aur din România anului 1906, emise cu prilejul jubileului de 40 de ani de domnie a regelui Carol I”, afirmă colecţionarul. Piesele la care face referire - de 12 1/2 lei, 20 de lei, 25 de lei, 50 de lei şi 100 de lei - au fost bătute la Bruxelles şi au fost gravate de către Alfons Michaux.
Pasiunea sa îl poartă, în fiecare an, la târguri de profil din ţară şi din străinătate. Anual merge la Târgul internaţional de numismatică de la Viena, pentru a căuta monede cu care şi-ar putea completa colecţia, dat fiind faptul că în România nu a găsit, deocamdată, niciun colecţionar care să fie preocupat de monedele Imperiului German.“În principiu, îmi lipsesc exemplarele care sunt şi cele mai scumpe”, adaugă Werner.
S-a mutat în România la 35 de ani
Născut în 1957, în Rheinsberg, un orăşel din nord-estul Germaniei, Michael Werner a ajuns pentru prima dată pe pământ românesc ca turist, pe vremea lui Ceauşescu. La 30 de ani a aflat că postul său de la fabrica de produse farmaceutice din berlin a fost desfiinţat, astfel că s-a văzut nevoit să găsească un nou plan. Cunoscând situaţia farmaceutică din România, s-a gândit că aici ar avea şanse mai mari să îşi găsească o slujbă decât în zona Berlinului, unde unificarea Germaniei Federale cu Germania Democrată a fost urmată de o serie de problem economice şi sociale.
În 1992 s-a mutat în România, alegând Sălajul, unde avea mai mulţi prieteni. Planurile sale de a începe o afacere în domeniul distribuţiei de medicamente nu au mers aşa cum spera, astfel că s-a reorientat, angajându-se ca administrator al unei policlinici private din Zalău. După ce a dobândit cetăţenia română, a predat limba germană la Şcoala Gimnazială “Mihai Eminescu”. Începând din 2001, lucrează ca traducător autorizat şi este membru al Societăţii Numismatice din România şi vicepreşedinte al Asociaţiei Colecţionarilor din Sălaj.
Vă mai recomandăm:
Povestea artistului plastic care dă viaţă fierului cu ciocanul şi forja
Bunul samaritean din Sălaj. Cine este femeia care atinge cu fapte bune vieţile celor năpăstuiţi
Se încarcă comentariile...
