TIPIC ROMÂNESC Refuză mila statului şi vor să muncească, deşi sunt bolnavi, iar statul le interzice munca

Eugenia Ienci se implică în toate activităţile Fundaţiei „Pentru Voi”, de la curăţenie la sortarea pungilor

În regiunea de Vest există sute de oameni care cerşesc mila statului. Tot aici, există însă şi oameni care pot şi vor să muncească, dar care se lovesc de un obstacol pe care nu îl pot învinge singuri: Codul Muncii.

Gabriela Ioana a învăţat din familie că „munca e sfântă”. Mama sa i-a arătat cum să folosească maşina de cusut, iar acum coase cu pricepere şi dă dovadă de o hărnicie rar întâlnită. „Îmi place să muncesc. Mi-ar plăcea să pot să fiu angajată, să am un salariu”, a spus tânăra care ia parte zilnic la activităţile Fundaţiei „Pentru Voi” din Timişoara. Cei care o coordonează spun că orice angajator şi-ar dori un salariat precum Gabriela, pe care au fost nevoiţi să o înveţe să facă pauze.


Gabriela Ioana este foarte pricepută la cusut


Cel puţin la fel de harnică precum Gabriela este Eugenia, o tânără de 28 de ani, care nu spune niciodată „nu” când vine vorba să facă curăţenie, să coasă sau să calce. „Nu există activitate pe care Eugenia să o refuze”, a explicat Marinela Ion, pedagog de recuperare în cadrul Fundaţiei „Pentru Voi”. Eugenia provine dintr-o familie cu mari probleme materiale şi ar vrea, mai mult ca orice, să poată munci legal, să primească un salariu şi să îşi ajute astfel părinţii şi fraţii. „Părinţii mei au nevoie să-i ajut, sunt săraci. Trebuie să cumpăr haine la nepotul meu”, a spus Eugenia. Iar dacă ar avea toţi banii din lume, Eugenia i-ar da familiei sale. Pentru ea ar păstra doar cât să-şi poată cumpăra un autobuz. „Îmi plac autobuzele. Autobuzele sunt viaţa mea”, a spus Eugenia.

„La muncă, nu la întins mâna”

Să muncească pentru a câştiga un ban cinstit a învăţat şi Oana, colegă cu Gabriela şi Eugenia la Fundaţia „Pentru Voi”. „Se trezeşte dimineaţa înainte de a suna ceasul, e foarte harnică”, a spus Aurelia Lazăr, mama şi tutorele Oanei. Tinerei de 34 de ani îi place să meargă la cumpărături şi la spectacole, dar şi mai mult i-ar plăcea să poată plăti ea, din salariul ei, pentru măcar o parte dintre acestea. „Merge cu mine şi îi cumpăr una, alta. E ascultătoare. Un singur lucru cere, să-i cumpăr capucino”, a spus Aurelia Lazăr. Oana a crescut într-o familie ce i-a oferit totul, dar care nu a avut cum s-o ferească de retardul mental, iar mai apoi, de schizofrenie. „Nu am ferit-o însă niciodată de muncă”, a adăugat mama tinerei.

Interzis la angajare

Toate cele trei tinere ar putea lucra fără probleme într-o unitate protejată. Din cauza dizabilităţilor lor intelectuale, ele au fost puse sub interdicţie judecătorească, ceea ce înseamnă că îşi pot exercita dreptul la proprietate, la educaţie sau la sănătate prin intermediul unui tutore. Dreptul la muncă le este, însă, refuzat. Nici dacă tutorele şi Autoritatea Tutelară sunt de acord cu angajarea persoanei puse sub interdicţie, aceasta tot nu poate fi angajată. Toate acestea, din cauză că în România există tutelă totală. „Este o modalitate de protecţie, pentru că persoanele cu dizabilităţi sunt vulnerabile şi pot fi uşor manipulate. E normal ca legea să le protejeze. Nu e firesc însă să li se interzică dreptul de a munci, mai ales că există unităţi protejate create special pentru a angaja aceste persoane în muncă”, a declarat Laila Onu, directorul Fundaţiei „Pentru Voi”.

Singura speranţă la un loc de muncă legal, pentru cele trei tinere şi pentru persoanele puse sub interdicţie judecătorească, este schimbarea Codului Muncii. „Aş vrea să se schimbe legea rea, şi să vină o lege bună, să mă lase să lucrez”, a spus Eugenia.

Încearcă să schimbe legea

Fundaţia „Pentru Voi” a iniţiat un demers de modificare a Codului Muncii în vederea sprijinirii persoanelor cu dizabilităţi intelectuale puse sub tutelă. Dacă legea va fi schimbată, persoanele cu handicap puse sub interdicţie ar putea fi încadrate în muncă, cu acordul tutorelui şi al Autorităţii Tutelare, la fel ca minorii care muncesc.