Mihai Rosuş salvează lumea prin sport

Tânărul timişorean a jucat fotbal, iar slujba care astăzi se numeşte „asistent social” a fost ceva natural pentru el.

De mai bine de 12 ani, Mihai încearcă să reintegreze oamenii străzii în societate cu ajutorul sportului. „Mergeam la antrenamente şi am văzut un grup de copii ai străzii, în Piaţa 700, cu pungile de aurolac în mână, care jucau fotbal cu o minge spartă. M-a impresionat faptul că, chiar şi în timp ce trăgeau din punga aia, aveau o pasiune pentru fotbal, şi m-am gândit să îi chem la o competiţie sportivă”, a povestit Mihai Rosuş.

Prima ediţie a fost de pomină, iar premiile improvizate. „La început nici nu aveam cupă, am făcut o cupă din carton, cu ajutorul unor studenţi de la Arte, iar medaliile erau bomboane legate cu aţă”, şi-a amintit organizatorul.

Mihai Rosuş a observat rapid că fotbalul este o pârghie perfectă pentru a-i scoate pe oamenii străzii, pe alcoolici sau pe dependenţii de droguri din cercul vicios în care se află.

„Am văzut că în timp ce erau preocupaţi cu fotbalul nu beau, nu se drogau, şi m-am gândit să caut o fundaţie pentru un program de integrare socială prin sport. Am lucrat voluntar la Fundaţia Metanoia, iar acum doi ani mi-am deschis propria fundaţie, Club Sportiv Fotbal de stradă Metanoia”, a spus tânărul bănăţean. Acum patru ani, Mihai a aflat de Cupa Mondială a oamenilor străzii. „Cei de la fundaţie organizau o sărbătoare a roadelor, unde a venit un preot din Scoţia, care a auzit de la cei din jur că lucrez cu oamenii străzii şi m-a întrebat dacă nu particip la Homeless World Cup. Nu ştiam de această organizaţie, iar el mi-a dat adresa de mail a directorului, am intrat în legătură cu ei, iar din 2008 participăm la competiţie”, a povestit timişoreanul.

Întrebări şi răspunsuri
Cât de mult contează ajutorul tău pentru copiii străzii?
Cel mai important este să reuşeşti să-i scoţi din lumea lor, apoi e mai uşor să-i ajuţi, însă trebuie ca şi ei să aibă ambiţia de a lupta. Ei tot timpul îşi dau seama iarna cât de important este să ai o locuinţă, mulţi dintre ei s-au ambiţionat după o iarnă petrecută la căldură.

Ce te deranjează cel mai mult în munca pe care o faci?
Îmi place mult să ajut oamenii şi nu-mi place indiferenţa autorităţilor sau a altor oameni care ar putea să facă ceva să ajute, dar aleg să nu facă nimic. Asta mă doare cel mai mult.

Profil
Născut. 6 ianuarie 1977
Educaţie. Liceul Electromotor
Experienţă. 12 ani de asistenţă socială