EXCLUSIV Povestea măicuței-doctor care vindecă trupuri și alină suflete. „Pacienții Spitalului CFR Timișoara o adoră”
0În fiecare dimineață, în drum spre Spitalul Clinic CFR din Timișoara, măicuța Anastasia se oprește la Catedrala Mitropolitană și se roagă să aibă putere să ajute bolnavii. Din vara acestui an, măicuța - Ana Maria Pah după numele din buletin - este angajată în Secția de Boli Interne ca medic primar.
Își împarte viața între slujirea lui Dumnezeu și vindecarea oamenilor. Și asta pentru că ea crede cu tărie că bolile trupești pleacă de la o problemă sufletească, o nemulțumire, o îngrijorare. Și, atunci, ce poate fi mai de ajutor decât să alini sufletul unui bolnav, să îi aduci împăcare și, în același timp, să îi vindeci și trupul? Vorbim despre măicuța Anastasia, așa cum este ea cunoscută în viața monahală, sau despre medicul primar Ana Maria Pah, așa cum scrie pe parafa pe care o poartă în permanență asupra ei.
Medicul primar Ana Maria Pah lucrează din vara anului 2022 în în Secția de Boli Interne a Spitalului Clinic CF Timișoara.
„Asta a fost rânduiala lui Dumnezeu. Dacă m-ați fi întrebat acum câțiva ani ce o să fac și unde o să fiu, nu știam să vă răspund. Dar iată că Dumnezeu a aranjat așa de bine lucrurile încât sunt aici și sunt și măicuță, și doctor”, a declarat măicuța-doctor Ana Maria Pah.
„De mică mi-am dorit să intru în mănăstire”
Originară dintr-o localitate de lângă Jibou, județul Sălaj, a terminat Facultatea de Teologie din Timișoara și apoi a urmat Medicina. În anul patru, Ana Maria Pah a intrat în mănăstire, devenind maica Anastasia. A fost convinsă că poate fi mai utilă în societate decât la un schit.
„De mică mi-am dorit să intru în mănăstire, mi-a plăcut foarte mult viața monahală. Părinții și bunicii mei au fost oameni credincioși, cumva am crescut pe lângă biserică. Prima dată mi-am dorit să intru în mănăstire imediat după ce am terminat liceul. Numai că m-am sfătuit cu un preot mai în vârstă, care mi-a spus că eu ar trebui să mai rămân în <lume>. Și am dat la Teologie, care a fost prima facultate. În ultimul an de Teologie, a apărut gândul de a da la Medicină, pentru a ajuta și a fi de folos. Nu am spus nimănui, am învățat, m-am pregătit și am intrat la Medicină. Nu a fost ușor, aproape la fiecare examen m-am gândit că aș putea să renunț la facultate, pentru îmi doream mult să stau la mănăstire. Dar eram la un schituleț, lângă Herculane, unde am văzut foarte multă populație îmbătrânită, care îmi cerea ajutorul. Și atunci am zis că eu trebuie să termin, să fiu de folos oamenilor”, a povestit maica Anastasia.
„Noi suntem și trup, și suflet”
A ales ca specialitate Medicina internă, să poată vedea omul în totalitate, să aibă o adordare holisitcă.
„Ce poate fi mai complex decât medicina internă! Am observat de-a lungul timpului, vorbind cu pacienții, că pe lângă problema de sănătate pe care o au, au și o nemulțumire, o problemă sufletească. Dacă se corectează împreună și tratamentul și randamentul sunt mai bune. Noi suntem și trup, și suflet. Sufletul nu stă undeva deasupra și trupul e aici, pe pământ. Cele două niciodată nu se despart cât suntem în viață. Atunci când se desparte, sufletul pleacă la Dumnezeu, iar trupul în pământ. Așadar, dacă suferă unul, e influențat și celălalt”, a adăugat ea.
„Cel mai greu e să lucrezi cu sufletul omului”
În fiecare dimineața, în drumul ei spre spital, măicuța Anastasia se oprește timp de câteva clipe la Catedrala Mitropolitană, la Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, și îl roagă să o lumineze, să-i dea putere și să o ajute să trateze bolnavii. La spital, îmbracă deopotrivă halatul alb cu stetoscopul la gât, dar și haina monahală.
„Am analizat foarte mult anxietatea și depresia la pacienții coronarieni. Am lucrat împreună cu un psiholog al spitalului, și să știți că pacienții care și-au corectat anxietatea și depresia au evoluat mult mai bine după o intervenție cardiologică. Dar depinde de pacient, fiecare om are particularitatea lui. Cel mai greu e să lucrezi cu sufletul omului, pentru că numai Dumnezeu știe ce este acolo. Dar sunt pacienți care îmi vorbesc și despre problemele lor. În special, mamele se necăjesc foarte mult pentru copii. Și atunci apar diferite boli, în funcție de care organ este mai sensibil. Pot să vă spun că bolile trupești, marea majoritate a lor, sunt legate și de o problemă sufletească”, a povestit măicuța-doctor de la Spitalul Clinic CF Timișoara.
„La vindecare, un rol foarte important îl are și pacientul”
Din punct de vedere medical, Ana Maria Pah spune că își dă toată silința să folosească tratamentele cele mai noi, după ghidurile cele mai noi. În cazul unor probleme spirituale, în funcție de situație, măicuța îi sfătuiește pe pacienți să se adreseze unui duhovnic.
„Am avut pacienți din toate confesiunile. Eu încerc să alin suflete, dar să știți că vindecarea vine doar de la Dumnezeu. Și ca medic, și ca maică încerc prin ce am învățat și citit să aplic cele mai bune metode. Dar pentru vindecare să știți că un rol foarte important îl are și pacientul. Trebuie să creadă în vindecare, să fie optimist și trebuie să fie o colaborare pacient-medic ca tratamentul să aibă randament. Omul trebuie să-și cunoască patologia, boala, să știe să respecte recomandările”, a mai spus Ana Maria Pah.
„Oamenii nevoiași nu îndrăznesc să se adreseze medicului”
Sunt mulți pacienți care refuză să ia medicamente și să respecte tratementele, invocând chiar religia și diferite credințe.
„Sunt foarte mulți care îmi spun să le dau o pastiluță cât mai naturistă. Eu le explic tot timpul, ca să pot să le dau un tratament, trebuie să fie evaluați. În urma analizelor de laborator și diferite consulturi interdisciplinare trebuie să urmeze un tratament igieno-dietetic și medicamentos. Aici este problema. Oamenii nu-și cunosc patologia, mulți nici nu au fost la medic, am fost în foarte multe caravane medicale pe la sate, iar oamenii îmi spuneau că n-au mai fost la medic de zeci de ani, alții că nu au fost niciodată. E un pic diferit la cei de la oraș, deși de multe ori am fost acasă la familii mai sărace și am descoperit probleme. Oamenii nevoiași nu îndrăznesc să se adreseze medicului”, a mai declarat Ana Maria Pah.
În spitale se întâmplă și minuni
Medicul a avut ocazia să întâlnească diferite reacții ale oamenilor în fața unor boli, mai ales a celor grave. Unii își pierd speranța, apare deznădejdea. Deși în spitale se întâmplă și minuni.
„Am avut pacient pe care l-am descoperit în ultimul stadiu de neoplasm, este un tânăr de 45 de ani, cu copilași mici, și așa a rânduit Dumnezeu, prin tratamentul medicamentos corect administrat și prin credința lui, a luptat cu boala, deși boala a recidivat, acum este bine, fericit și își crește copilașii. Ținem legătura și mă bucur că este bine. Era un pacient căruia îi era frică de ace. Acum, sărăcuțul, prin câte a trecut, și prin chimioterapie, este un învingător. Sunt și persoane vârstnice, țintuite la pat, care au un optimism foarte mare, sufletește sunt foarte bine și dau exemplu și celor tineri”, a mai povestit Ana Maria Pah, care locuiește chiar la Mitropolia Banatului.
De o modestie ieșită din comun, maica Anastasia, are un har deosebit de a interacționa pacienții, în condițiile în care empatia este esențială în relația medic - bolnav.
„Este un medic extraordinar, are un har deosebit. Pacienții o adoră. Iată că reușim să mergem și pe nișa aceea de empatie extraordinară dobândită prin faptul că are o facultate de teologie. Dar este medic primar de medicină internă, este medic specialist de cardiologie, profesional este extraordinar de bună”, a spus Stela Iurciuc, managerul Spitalului CF din Timișoara.
Se încarcă comentariile...
