FOTO Primesc pensii de câţiva lei: Ion Anuţoiu a construit sute de case şi are o indemnizaţie de cinci lei
0
Trăiesc cu numai câţiva lei pe lună. Este cazul a doi bătrâni din comuna gorjeană Prigoria, care primesc o indemnzaţie de la Casa de Pensii Gorj din care nu pot să-şi cumpere nici măcar o sticlă de ulei sau un kilogram de zahăr.
Povestea lui Ion Anuţoiu, în vârstă de 75 de ani, este pur şi simplu incredibilă. Acesta este analfabet, dar a lucrat ca zidar şi a construit sute de case în Gorj şi în judeţele învecinate. Ion Anuţoiu a zidit chiar sediul Primăriei comunei Prigoria, un bloc de locuinţe cu spaţii, la parter, şi a ridicat clădirile mai multor şcoli din localitate. După o viaţă de muncă grea şi clădiri construite în folosul comunităţii, bătrânul primeşte o pensie de numai cinci lei. Din această sumă infimă îşi poate cumpăra doar cinci pâini, care nu-i ajung nici măcar o săptămână. Ion Anuţoiu primeşte această indemnizaţie pentru că, în timpul efectuării stagiului militar obligatoriu, a muncit în agricultură. Bătrânul a plătit anumite taxe la stat cât a lucrat ca zidar, dar nu a putut să prezinte documente justificative. „Din banii pe care-i primesc pot să-mi cumpăr doar cinci pâini care nu îmi ajung nici măcar o săptămână. Am muncit ca zidar. Construiam şase – şapte case pe an. Oamenii mă chemau la muncă pentru că erau mulţumiţi de cum lucram. Am lucrat şi la primăria din comună. Am construit sediul primăriei, un bloc şi câteva şcoli. Am plătit taxe la stat cât timp am lucrat, dar trebuia să mă judec ca să mi se recunoască drepturile, iar eu nu ştiu carte“, ne povesteşte bătrânul.
Nu a fost lăsat să meargă la şcoală
Ion Anuţoiu a avut o viaţă grea. A fost înscris la şcoală, dar tatăl nu l-a lăsat să frecventeze cursurile, pentru că îl trimitea cu animalele sau îl punea să muncească pământul, pentru că era cel mai mare dintre cei nouă copii. Astfel, Ion Anuţoiu a fost toată viaţa analfabet. În schimb, acesta a fost un foarte bun zidar şi era mereu solicitat să lucreze şi să ridice case sau alte construcţii. Aşa a reuşit să-i crească pe cei doi copii, o fată şi un băiat. Acum, dacă urmaşii nu ar fi aproape de el nu ar putea să supravieţuiască. Bătrânul locuieşte în casa pe care a construit-o, alături de fiul său şi nora sa, iar fiica lui trăieşte în acelaşi sat. Toţi se îngrijesc de acesta, pentru că altfel nu ar putea să-şi ducă existenţa. „Copiii şi nora mea au grijă de mine. Fără ei nu aş fi putut să trăiesc cu numai cinci lei pe lună. Acum sunt bolnav şi nu mai pot să muncesc“, ne spune Ion Anuţoiu.
Poştaşul îi duce în fiecare lună pensia de patru lei
În satul Burlani, unde se ajunge foarte greu, pentru că se află pe coama unui deal, iar drumul este mai greu accesibil, trăieşte Vintilă Motorgeanu, în vârstă de 74 de ani. Acesta primeşte o pensie de numai 4 lei. A muncit, atunci când a fost în armată, la cules de porumb în zona Timiş şi Piatra Neamţ. După ce s-a întors acasă, s-a ocupat cu agricultura, mai ales că zona nu a fost cooperativizată. Toată viaţa a muncit pământul şi a crescut animale. Pentru munca prestată în timpul armatei primeşte acum patru lei, la care se adaugă ajutorul social de 220 de lei acordat de primărie. Fără aceşti bani, nu ar fi putut să trăiască. „Factorul poştal vine în fiecare lună să-mi aducă aceşti bani. Ne descurcăm foarte greu. Nu ne ajută nimeni. Dacă nu primeam banii de la primărie, muream de foame“, se plânge bătrânul.
Viceprimarul comunei Prigoria, Totoşel Becheanu, consideră că banii pe care cei doi bătrâni îi primesc nu poate să constituie o pensie: „Banii pe care-i primesc nu se pot numi pensii. Eu nici nu aş mai lua banii aceştia. Primăria le acordă acestor persoane ajutoare sociale şi alte facilităţi“.
Se încarcă comentariile...
