Povestea lui Darie Pomohaci, haiducul care plănuia să elibereze Bucovina de sub austro-ungari. De ce şi-a muşcat mama înainte să fie spânzurat

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Haiducul Darie Pomohaci a vrut să elibereze Bucovina de sub stăpânirea austro - ungară. FOTO www.raulalb.net
Haiducul Darie Pomohaci a vrut să elibereze Bucovina de sub stăpânirea austro - ungară. FOTO www.raulalb.net

Darie Pomohaci a fost un haiduc sucevean legendar, informaţiile transmise în timp arătând că strângea bani pentru a-şi face armată, cu care să elibereze Bucovina de sub stăpânire habsburgică. A fost prins şi spânzurat de crengile unui fag.

Pe vremea când Bucovina făcea partea din Imperiul Austro – Ungar, în zona Putnei a existat un haiduc pe nume Darie Pomohaci. Legenda spune că acesta vroia să strângă bani pentru a-şi face armată cu care să elibereze Bucovina de sub străpânirea habsburgică. Haiducul Pomohaci chiar ar fi ascunsă o mică avere la baza unor stânci, multă lume căutând comoara acestuia.

Darie Pomohaci a fost hoţ de mic, însă el a fost iubit de bucovineni deoarece fura de la bogaţi şi le dădea celor săraci.

O poveste interesantă legată de haiducul bucovinean este cea a văduvei care avea foarte mulţi copii, dar nu şi o vacă cu lapte. Pomohaci i-a dat acesteia bani pentru a merge la târg la Rădăuţi şi să-şi cumpere o vacă, fără să conteze cât de mult costă. Haiducul a urmărit-o pe femeie pentru a vedea dacă nu este înşelată de vânzător. După ce văduva a cumpărat vaca, dând pe ea toţi banii primiţi de la Darie Pomohaci, haiducul l-a urmărit pe vânzător, de la care a luat toţi banii, spunându-i că a luat prea mulţi bani de la sărmana femeie.

După ani în care a străbătut Bucovina în lung şi lat şi a prădat mai toţi bogaţii din regiune, Pomohaci a fost prins şi spânzurat de creanga unui fag. Legenda spune că haiducul a presimţit că va fi prins, visând cum puşca sa nouă s-a rupt în două. După doar două zile de la spânzurarea lui Darie Pomohaci, austriecii au dat ordin ca acesta să fie dus la Viena viu, însă deja era prea târziu. Fagul în care a fost spânzurat haiducul nu a fost tăiat niciodată şi în prezent locului respectiv i se spune „La făgan”.

„Atunci când Darie Pomohaci a fost prins, el a avut ca ultimă dorinţă să o mai vadă o dată pe mama sa. Haiducul a fost dus în lanţuri la cea care i-a dat viaţă, iar când a văzut-o a muşcat-o, spunându-i că ea este de vină că va ajunge în ştreang, deoarece l-a lăsat să fure când era mic. În folcorul local chiar există o baladă despre haiducul Darie Pomohaci, care era cântată de oamenii din Bucovina”, a declarat istoricul Ilie Gliga.

Balada lui Darie Pomohaci:

„Frunză verde foi rotate,

Câtu-s şaptezeci de sate,

Toate-s de Darie îmblate,

Îmblate şi răzbătute;

C-are Darie drumuri multe,

Are Darie treburi multe.

Tot îmblă cărările

Şi păzeşte drumurile,

Drumurile cele mari,

Bătute de domni tâlhari,

Cu bani mulţi şi cu pungi mari;

Cu bani mulţi, cu pungi bătute

Tot pe-nşelăciuni făcute,

Pe-nşelăciuni şi nedrept,

Scoase-s de la noi din piept;

Pe-nşelăciuni şi prădare,

Pe muncă şi pe sudoare,

Câtu-i anu-ntreg de mare,

Da’ folos de ea îmi are

Numai cel cu punga mare,

Ce trece pe drumul mare

Şi-l are Darie-n păstrare.

Ajunge la pod să treacă,

Darie-l opreşte-oleacă,

Poftă de vorbă să-i facă

Vămuiala să i-o-ntoarcă

Inima să-i facă leoarcă

De sudoare, de temut,

Că-l trimite Darie-n lut,

În lutul de lângă drum,

Să nu iasă foc, nici fum,

Să iasă numai un spin,

C-o avut suflet hain,

Nu inimă de creştin.

Şi iar verde măr crengos,

Nu-i ca Darie om frumos;

Câtu-i ţara-n sus şi-n jos,

Câtu-i ţara-n jos şi-n sus,

Numele lui i s-o dus

Ori ca spin,

Ori ca venin,

Ori ca leac

La om sarac.

Din Straja până-n Hadic

Nu-i ca Darie om voinic;

De la Dorna la Dorneşti,

Om ca Darie nu găseşti

Să mergi şi să oboseşti,

Iar să mergi, să poposeşti

Altu-n lume nu găseşti,

Cu cuvânt

Ca frunza-n vânt

Şi cu glas

De suflet ars,

Cântat vara printre brazi,

De l-auzi la pământ cazi.

Cântă Darie haiduceşte,

Codrul sună, clocoteşte,

Săracu inima-i creşte,

Cel bogat încremeneşte.

De Darie cel vestit

Şi-mpăratu-o auzit.

Din Viena o pornit

Şi-aici la noi s-o oprit,

Cu armată frunză, iarbă

Şi toţi de Darie-ntreabă;

Pe Darie să-l găsească

Ce-o făcut să-i pomenească,

Cu capu să-l  pedepsească.

O-mblat armate prin sate,

Erau ca apa de late,

Şi de lungi

Să nu le-ajungi.

O îmblat în sus şi-n jos,

Pe Darie nu l-o scos.

Că l-o păzit cine-o vrut

Şi cine nici n-o crezut,

Că li-i drag aşa de mult;

De la frunza codrului,

Pân-la casa omului

Şi florile câmpului

Şi stâncile muntelui

Şi sfatul săracului

Şi apele codrului.

Cu frunza-l acoperea,

Vântul de plumbi îl păzea

Stânca lângă ea-l pierdea,

Apele-n vale creştea,

Pe duşmani îi îneca,

Şi pe Darie-l scăpa.

Şi pe-mpăratu-l turba

Şi tare mi-l supăra,

Că-n Viena se ducea.

Împăratul foc, turbat

Ordin în ţară o dat:

Că cine i-a da legat

Pe Darie cel blestemat

Ce băncile i-o prădat

Averile i-o mâncat

Şi pe la săraci le-o dat

Obrazu i l-o pătat

Şi bătut nu s-o lăsat.

Cin' l-a da pe Darie lui

Legat împăratului

Îi dă ţara de domnit

Avere de stăpânit.

Satele dac-auzea

Şi mai mult îl ascundea

Şi mai mult lumea-l păzea,

Pe Darie să nu-l deie

Pe Darie să nu-l ieie,

Da’ un hoţ din ceata lui,

De dragul aurului

Şi golul sufletului,

L-o dat împăratului

Pe Darie şi toţi ai lui,

La marginea satului,

La umbra paltinului,

În plânsul norodului

Şi-n jelea oamenilor,

Că l-o dat pe Darie-al lor

Domnilor, stăpânilor,

Domnilor, străinilor.

Dar pe Darie l-o dus

Pe cărare-n munte, sus

Şi pe fraţii lui i-o pus

Cu capetele prin stejari,

Ca pe hoţii cei mai mari

Şi cu trupul pe cărări

Şi-au trecut domnii călări

Cu mâinile-n buzunări.

Pe Darie dacă-l lega,

Stâncă pe piept îi punea:

Când Darie răsufla,

Stânca se cutremura,

În cei domni groaza băga,

Şi de frică-l împuşca

Şi capul i-l răpunea,

Ca să-i piardă răsuflarea,

Să-l şteargă cu uitarea,

Da’ uitarea-i basma neagră

N-a putut deloc să-l şteargă,

Că toată lumea-l ştia,

Şi toată lumea-l jelea

Şi la alţii povestea

Cât de bun Darie-era,

Din frunză cum le cânta,

De bine cum învăţa,

De rele cum îi scăpa

Şi lumea nu-l mai uita.

Alte ştiri pe această temă:

Petrache Poenaru, inventatorul stiloului, a fost şi haiduc, şi academician. Acelaşi savant a fost şi primul român care a călătorit cu trenul

Isprăvile de legendă ale lui Vasile cel Mare, un haiduc fără egal. Cum le-a făcut zilele negre asupritorilor habsburgi

Uimitoarea poveste a nepotului haiducului Iancu Jianu: şi-a lăsat averea colosală Primăriei Târgu Jiu

Suceava



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite