Student la Medicină, voluntar la DSP: Pandemia o să se termine fix când vom respecta regulile
0Student în anul III la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie ”Carol Davila” din Bucureşti, Marian Aurelian Cloşcă, de 21 de ani, originar din judeţul Ialomiţa, dă o mână de ajutor în pandemie.
În prezent, tânărul este membru într-un proiect de cercetare în Laboratorul de Patologie Ultrastructurală şi Bioimagistică al Institutului ”Victor Babeş”, unde a desfăşurat şi stagiul de practică în cercetare.
Ca viitor medic, având realizate schimburi de experineţă în Austria şi Egipt, tânărul care s-a născut în comuna ialomiţeană Luciu, explică pentru „Adevărul“, cu argumente, de ce este esenţială vaccinarea împotriva noului coronavirus, dar critică şi viziunea unor dintre românii care neagă existenţa virusului.
Totodată, Aurelian spune de ce crede că măsurile luate de autorităţi au fost potrivite, însă nu au avut eficienţa scontată.
Nu în ultimul rând, studentul la Medicină povesteşte cum decurge o zi la call center-ul DSP Bucureşti, acolo unde el activează ca voluntar.
Adevărul: De ce ai ales Medicina şi la ce carieră visezi, la ce specialitate te-ai gândit?
Aurelian Cloşcă: Medicina nu ştiu de ce am ales-o. Nu am un moment definitor în care am spus că ”de acum dau la medicină”. Cel mai sigur a fost un cumul de factori care au determinat în subconştientul meu pasiunea pentru ”arta vindecării”. Pentru prima dată în facultate am intrat în 2006, pe când aveam doar 6 ani, abia intrat în clasa I. Am ajuns acolo pentru că în acel moment verişoara mea începea studiile aceleiaşi facultăţi. Aveam să mai intru în acelaşi loc 12 ani mai târziu, atunci când chiar eu devenisem student. Posibil acea primă imagine a avut un impact asupra copilului care atunci nu înţelegea concret care e treaba, dar ştia că şi el vrea acest lucru.
Mă fascinau mereu cursurile verişoarei, din care citeam chiar dacă nu înţelegeam nimic. Îmi plăceau termenii, îmi placea cum sună, voiam să ştiu şi eu ce scria acolo. Un alt motiv a fost, poate, şi faptul că am avut destul de mult contact cu spitalul, atât eu, cât şi alţi membri ai familiei. Am dat peste medici extraordinari, cu un comportament exemplar, cu cunoştinţe exceptionale şi cred că şi ei au contribuit la alegerea aceasta. Apoi în şcoala generală am avut înclinaţie spre ştiinţele vieţii, motiv pentru care la liceu am ales specializarea ştiinţe ale naturii. În liceu ştiam deja că voi da la medicină şi gândul ăsta a fost singurul atunci când a fost vorba de opţiunea.
Call center-ul DSP Bucureşti FOTO Arhivă personală Aurelian Cloşcă
Despre specialitate este foarte greu să spun ceva. Medicina e mare, iar eu sunt un om mic. Aştept să trec şi prin restul anilor de studiu, aştept să descopăr fiecare specializare în parte, iar la final, dacă nota îmi va permite, să aleg eu ce îmi doresc, iar nu, ce mai rămâne. Ştiu, însă, că aş vrea să contribui şi la dezvoltarea ştiinţei şi că vreau să fac şi cercetare. Banii sunt puţini, pentru mai marii ţării nu prea contează cercetarea, dar fără ea nu se poate să evoluăm. Tot ce este acum în medicină a fost la stadiu de cercetare. Deci, ca să creştem, trebuie să facem şi asta.
- Cum ţi se pare actuala criză sanitară şi de ce ai ales să faci voluntariat la call center?
Criza sanitară este inevitabilă în perioada aceasta. Nimeni nu se aştepta la o situaţie epidemiologică de asemenea anvergură. Şi cum nu trăim într-o lume perfectă, nu putem avea un control bun de la început asupra lucrurilor, nu putem să ne adaptăm ca şi când ar fi o situaţie cotidiană. A fost ceva cu totul nou pentru toţi. S-a văzut că e o criză ce se întâmplă în orice altă ţară din lume. Să te confrunţi cu o infecţie virală emergentă este destul de anevoios şi de dificil. Lupta nu este numai cu virusul şi cu boala pe care acesta o provoacă. Lupta mai mare este cu oamenii, din păcate.
Suntem în acest moment într-o situaţie foarte delicată. Dacă în martie cunoşteam 2-3 oameni infectaţi, acum am ajuns să nu le mai ştiu numărul şi este un lucru foarte trist. Trebuie luate decizii înţelepte în ceea ce priveşte modul de organizare a unităţilor sanitare, iar dacă acest lucru este făcut bine şi se va urma un plan bine stabilit, vom reuşi să revenim cât de cât la normal.
Cum am spus, nu se aştepta nimeni la aşa ceva. Şi personalul DSP-urilor a fost net depăşit de numărul covârşitor de cazuri ce trebuie soluţionate. Aşadar, solicitând ajutorul studenţilor, am ales să merg şi eu să îi ajut, alături de ceilalţi colegi ai mei. Este nevoie de noi şi putem face o faptă bună, putem ajuta la scăderea volumului de lucru ce revine fiecărei persoane şi putem fi părtaşi ai promptitudinii soluţionării anchetelor epidemiologice.
- Cum decurge o zi la call center, ce faci mai exact?
Suntem împărţiţi în două schimburi: 08-15 şi 15-22. Voluntarii sunt cei care fac anchetele epidemiologice. Adică, noi contactăm persoanele care au teste pozitive încercând să adunăm informaţii atât despre starea lor de sănătate şi modul de evoluţie a bolii, cât şi despre persoanele cu care au avut contact, asupra acestora impunându-se carantinarea timp de 14 zile.
Deci, pentru mine, ziua începe la ora 08.00, moment în care mă aşez în faţa laptopului şi a telefonului, îmi iau un anumit număr de persoane cărora trebuie să le fac anchetele şi încep să sun. Chiar dacă pare ceva simplu, nu este deloc. Convorbirile durează între 10 şi 20-30 de minute. Se ivesc situaţii particulare în care nu ştim ce decizie să luăm, întrebăm, ne informăm. O persoană poate soluţiona cam 20 de anchete pe zi.
Aurelian Cloşcă, student anul III la Medicină FOTO Arhivă personală
În Bucureşti s-au gasit soluţii, acestea cu înfiinţarea call-center-ului, cu participarea studenţilor, însă în DSP-urile de judeţ nu sunt cu mulţi oameni în plus. De aceea se ajunge ca răspunsul să nu fie atât de prompt sau ca acesta uneori să lipsească complet.
- Cum ar trebui să arate, în opinia ta, sistemul românesc de sănătate ideal?
Nu cred că are rost să vorbim despre un sistem de sănătate ideal, însă putem vorbi despre unul bun. Un sistem sanitar bun va fi atunci când declaraţiile de avere ale conducătorilor din sistemul sanitar nu se vor modifica odată cu absorbţia de proiecte pentru spitale, atunci când oamenii din conducere vor începe să deruleze proiectele pentru construirea de noi spitale sau reabilitarea celor deja existente şi dotarea acestora cu aparatură care să ne permită să lucrăm la standarde europene, asa cum se zice. Vom avea un sistem sanitar bun atunci când toţi medicii îşi vor da interesul pentru pacienţii lor.
Vom avea un sistem sanitar bun atunci când un medic va vedea 10 pacienţi pe zi, şi nu 50, atunci când pentru ocuparea anumitor posturi se va da concurs pe bune, şi nu pe diverse cunoştinţe care sunt în comisii, atunci când salariile vor fi pe măsura efortului depus şi pe măsura a ceea ce facem... Vom avea un sistem de sănătate bun atunci când va fi eliminată politizarea spitalelor, atunci când posturile de conducere şi medicale vor fi ocupate strict de oameni competenţi.
Aurelian Cloşcă, viitor medic FOTO Arhivă personală
Până atunci, rămâne să ne adaptăm şi să încercăm să schimbăm noi ceva atunci când ne va fi rândul. Am speranţa şi convingerea că vom putea, la un anumit moment şi că lucrurile vor tinde spre un sistem de sănătate bun.
- Mai sunt astăzi medicii preţuiţi la adevărata lor valoare în România?
Medicii sunt preţuiţi şi vor fi preţuiţi atât timp cât îşi fac treaba aşa cum trebuie. Medicii încă sunt într-o oarece măsură respectaţi pentru ceea ce fac pentru fiecare om în parte. Din păcate, tot aud în ultima perioadă termeni care mă înspăimântă ce sunt atribuiţi medicilor. Aceste cuvinte nu credeam că pot fi alăturate numelui unui medic, însă unii oameni atât fac: aruncă cu noroi. Sunt oameni răi, fără capacitate de înţelegere a activităţii medicale şi fără cunoaştere a ştiinţei. În spitalele din România mai multă medicină e făcută pe holurile spitalelor de către pacienţi decât în cabinet.
Oamenii se pricep la orice, mai ales la medicină, învăţământ şi fotbal. Oamenii vin la medic pentru o a doua opinie, prima fiind formată de ei folosindu-se de motoarele de căutare pe internet, iar când medicul le da alt diagnostic ce nu îi satisface, atunci nu e bun. Aceşti oameni ajung să arunce cu noroi în medici şi să îi jignească constant. Noroc că medicii au respect faţă de ei înşişi şi faţă de meserie, iar a doua zi după ce îi face cineva în tot felul, intră pe uşa cabinetului cu aceeaşi dorinţă: de a ajuta pacientul.
- După terminarea facultătii, te gândeşti să profesezi în ţară?
O întrebare pentru care nu am un răspuns acum. La început ziceam că sigur vreau să rămân în ţară. Acum nu ştiu ce vreau să fac exact. Ceva din mine îmi spune că ar trebui să încerc să schimb ceva aici în ţară şi să rămân. De cele mai multe ori la noi, totuşi, e o luptă cu morile de vânt şi asta m-ar face să plec. Plus, numărul de pacienţi mai mic ce ar reveni unui medic prin alte părţi oferă medicului posibilitatea de discuţie şi cunoaşterea mai bună a cazului.
De asemenea, şi oamenii care aruncă vorbe dure la adresa medicilor, oamenii care judecă medicii, m-ar face să mă gândesc înainte să aleg ce voi face. Însă tot oamenii ar fi şi cei care m-ar face să rămân. Să vezi zâmbetul pe faţa pacientului când pleacă de la tine sau să primeşti mulţumirea din suflet de la pacient pentru că l-ai ajutat şi încă îl ajuţi te fac să îţi dai seama că ai totuşi o meserie nobilă şi te fac să te simţi util pentru acel om. Pui capul pe pernă împăcat seara. Aş vrea să fac şi cercetare, aşa cum am mai spus. Banii pentru cercetare în România sunt aproape 0, pe când în alte state, care înţeleg utilitatea acesteia, banii sunt mult mai mulţi în această arie şi mi-ar plăcea să merg să lucrez undeva unde se poate lucra bine din punct de vedere al suportului financiar.
Încă nu ştiu exact ce va fi. Mai am de analizat şi studiat puţin aceste lucruri şi sper să merg acolo unde oamenii vor avea nevoie mai multă de mine şi acolo unde eu pot face mai multe, cu linişte şi fără presiuni.
- Cât de greu a fost pentru tine să fii admis la Medicină şi cât de mult contează studiul în continuare pentru a deveni un doctor bun?
Nimic nu e greu atunci când vrei cu adevărat acel lucru. M-am pregătit de la începutul clasei a 12-a pentru această admitere şi am lucrat cu nişte oameni care prin a lor pasiune m-au făcut să mă dedic şi eu din ce în ce mai mult scopului acestuia, de a deveni medic. Am învăţat constant, am tot repetat materia şi am reuşit să intru la facultate în primul sfert dintre studenţi. Profesia de medic nu înseamnă doar facultate, rezidenţiat şi atât. Dacă vrei să fii bun şi respecţi pacientul şi meseria, atunci înveţi periodic, te pui la punct cu noutăţie din domeniul tău, încerci să implementezi noi abordări ale pacienţilor, încerci să fii din ce în ce mai bun cu fiecare pacient pe care îl vezi. Profesia de medic presupune o instruire continuă, fără pauză.
-Cine te-a inspirat în această alegere?
Decizia am luat-o eu singur, conform convingerilor şi pasiunilor proprii de la acel moment. Am fost sprijinit de familie totdeauna în orice decizie am luat referitoare la carieră. De asemenea, trebuie să menţionez că pasiunea şi dedicarea anumitor profesori care m-au pregătit la diverse materii m-au făcut să îmi urmez şi eu pasiunea, realizând că dacă faci ceea ce îţi place, va ieşi un rezultat minunat.
- În actuala criză pandemică, în opinia ta, autorităţile ar fi trebuit să fie mai ferme în măsuri, cum ţi se par deciziile?
Cred că blamăm autorităţile prea mult pentru ceea ce se întâmplă. Măsurile au fost iniţial bune. Însă totul este aşa din cauza oamenilor. Oamenii nu au stat în casă, oamenii nu au purtat mască, oamenii aveau adevărate halucinaţii cu cipurile introduse de paznicii de magazine prin măsurarea temperaturii, oamenii aveau diverse convingeri cum că masca este antena 5G şi că ne omoară, oamenii au ales să nu creadă în existenţa unui virus cât se poate de real, oamenii au ajuns să dea credit consipraţiilor drepte de a fi considerate apanaje ale psihiatriei. Oamenii au răspândit virusul. Autorităţile au încercat ce au crezut de cuviinţă, au încercat diverse metode. Dar când în plină pandemie litoralul este plin, pensiunile sunt pline, niciun fel de regulă respectată, la ce ne aşteptam? La o îmbunătăţire? În niciun caz.
Aurelian Cloşcă dă o mână de ajutor în pandemie FOTO Arhivă personală
Primesc deseori întrebări de genul ”când o să se termine?”. O să se termine fix atunci când vom înţelege că ce se întamplă e real, atunci când vom încerca să respectăm regulile, atunci când vom fi mai grijulii pentru cei din jur. Se tot dă exemplul Suediei. Când România va avea oamenii din Suedia, atunci se vor putea adapta regulile din Suedia. Până atunci, iată ce se întâmplă: sistem medical suprasolicitat, pacienţi infectaţi cu miile, decese destule. Eu cred că populaţia nu a procedat cum trebuie, nu autorităţile. Acum e dificil de controlat această criză în care ne aflăm, dar doar noi, oamenii, putem să ajutăm la restabilirea unui anumit echilibru.
- Cum ţi se pare reacţia unora dintre semenii noştri de a nega virusul, de a ignora regulile sanitare?
”Ah! Atuncea ţi se pare/ Că pe cap îţi cade cerul/ Unde vei găsi cuvântul/ Ce exprimă adevărul?” (M. Eminescu). Este total revoltător. Este imposibil de crezut că anumiţi oameni cu pregătire superioară pot să spună că nu există sau că nu e chiar ala. Şi mai revoltător e că îşi împart opiniile cu alţi oameni destul de uşor de influenţat în ceea ce priveşte o informaţie falsă.
Am întâlnit oameni care au încercat să mă convingă şi pe mine de ceea ce credeau ei, însă sunt extrem de exigent. Prin urmare, am rupt legăturile cu aceştia. Atunci când le atrageam atenţia îmi spuneau că orice om are dreptul la opinie, însă nu înţelegeau ca o opinie trebuie să aibă o bază solidă ca să o poţi susţine. În plus, ei nu înţeleg că opinia e liberă, dar nu obligatorie.
Inventează poveşti cu drone invizibile, cu atacuri cu unde de diverse tipuri care vor să omoare omenirea, vorbesc despre lucruri care nu ştiu ce înseamnă ca şi când ar fi experţi, au impresia că află informaţii strict secrete de la nu ştiu ce conducător suprem, cred că ei sunt cei ce deţin adevărul, iar noi, ceilalţi, nişte sclavi. Cred că medicii sunt criminali, cred ca toată lumea e împotriva lor şi ei se luptă cu sistemul. Vorbesc despre testul RT-PCR ca şi când ar face zilnic, vorbesc despre manifestările bolii ca şi când ar intra de 3 ori pe zi în saloane, ţin teorii despre modul de acţiune al autorităţilor ca şi când ar fi ei cei mai pricepuţi. Este de necrezut aşa ceva. Absolut incredibi.
- Referitor la vaccinul anti-COVID. Ca viitor specialist în domeniul sănătăţii, te-ai vaccina? Ce argumente poţi aduce pentru a-i determina şi pe sceptici să-şi revizuiască opinia?
Desigur că da. M-aş vaccina. Aş citi rezumatul caracteristicilor produsului şi aş alege varianta potrivită de vaccin. Argumentele pe care le-aş putea da sunt chiar ei înşişi, în viaţă, în 2020. Faptul că ei şi noi suntem în viaţă în acest moment se datoreaza vaccinurilor. Ajungem ca astăzi să nu mai moară nou-născuţi, sa existe o incidenţă cât mai mică a altor boli contagioase cu letalitate ridicată datorita existenţei vaccinurilor. De exemplu, variola este o boala eradicată complet prin vaccinare. Poliomileita este o boala aproape complet eradicată. Speranţa de viaţă la naştere este ridicată astăzi datorită vaccinurilor.
S-a văzut ca lipsa vaccinării copiilor din diverse convingeri ale părinţilor, a condus la un lucru destul de grav: 64 de decese din cauza complicaţiilor rujeolei din 2016, până în 2019, decese ce puteau fi evitate prin vaccinare. Elemente teoretice despre vaccin nu aş putea aduce în discuţie pentru că sunt dificil de înţeles fără cunoştinţe de specialitate despre biochimie şi biologie celulară şi nu ar putea un om care nu este în domeniul bio-medical să înţeleagă. Deşi lucrurile par simple, nu sunt aşa. Le recomand să se informeze din surse sigure, surse de specialiate, să caute informaţii în limba engleză pe care să le citească, să citească din jurnale medicale internaţionale.
CV:
Marian-Aurelian Cloşcă, 21 de ani
Născut în localitatea Luciu, comuna Gura-Ialomiţei
Student anul III la Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Carol Davila” din Bucureşti.
Voluntar în diverse organizaţii: Crucea Roşie din Ialomiţa timp de 3 ani, delegat într-o tabără din Austria, vicepreşedinte al Consiliului Şcolar timp de 3 ani, membru în Consiliul Local al Tinerilor Slobozia timp de 2 ani.
Voluntar în cadrul Societăţii Studenţilor la Medicină din Bucureşti încă din anul I. Iimplicat în proiecte ce vizau sănătate reproducerii, prin intermediul căruia a fost participant într-un schimb de experienţă în Egipt în vara lui 2019.
Voluntar în cadrul unui proiect al departamentului de Sănătate Publică, despre automedicaţie. Lucrează într-un proiect de cercetare în Laboratorul de Patologie Ultrastructurală şi Bioimagistică al Institutului ”Victor Babeş”, unde a desfăşurat şi stagiul de practică în cercetare, cu obţinerea unor rezultate interesante ce urmează a fi publicate. Implicat într-un proiect ce îşi propune să apropie studenţii de cercetarea medicală, care se cheama ”Medical Research Education”, în cadrul căruia este lector pentru workshop-urile de microbiologie.
Voluntar în cadrul Departamentului de Simulare Medicală, ce aparţine de Centrul de Inovaţie şi eHealth al UMF ”Carol Davila”. Voluntar al Call-Center-ului ce aparţine Direcţiei de Sănătate Publică Bucureşti.
Locuieşte în Bucureşti.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
