Povestea celui mai mare moşier care a scris istoria PNL în Bărăgan. Averea boierului-parlamentar
0
Lui Ion Poenaru Bordea, unul unul dintre cei mai bogaţi moşieri şi filantropi din Bărăgan, i se datorează începuturile unui partid care a făcut istorie în România. Acesta a fost primul lider politic al Partidului Naţional Liberal din judeţul Ialomiţa.
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Ialomiţa era numită în presa vremii „bătrâna aristocrată”. Atât de mulţi şi de bogaţi era moşierii din Ialomiţa, încât influenţa lor s-a reflectat major chiar şi asupra activităţii unor partide istorice şi chiar a guvernării ţării.
Spre exemplu, Ialomiţa aristocrată a ştiut să influenţeze liberalismul, nu numai judeţean, ci şi naţional. Liberalismul ialomiţean devine mult mai evident după 1875, imediat după crearea PNL fiind înfiinţată o filială puternică în zonă.
Un exponent de seamă al curentului a fost Ion Poenaru Bordea, fondatorul PNL Ialomiţa, şi care a activat în Parlamentul României timp de aproape 40 de ani. „La 1875 Partidul Naţional liberal avea o elită alcătuită din marea boerime, cum era familia Cantacuzino sau Golescu. Avea o intelectualitate foarte puternică, un conducător de prestigiu şi oameni de mare valoare”, povesteşte prof. Nicole Ţiripan, istoric, fost director al Arhivelor călărăşene.
Conform istoricului, familia Poenaru Bodea s-a remarcat prin implicarea în viaţa politică a României înainte de Primul Război Mondial.
„După crearea Partidului Naţional Liberal, în lunile ce au urmat reţeaua de organizaţii s-a extins în întrega ţară.În acest context a luat fiinţă la Călăraşi şi organizaţia judeţeană Ialomiţa a P.N.L. Ca şi la nivel central şi la Călăraşi, grupări politice de nuanţă liberală au existat înainte de înfiinţarea oficială a partidului, încă din timpul revoluţiei de la 1848. Pe la 1860 erau deja conturate două grupări. Cea liberal radicală, reprezentată în plan central de Ion C. Brătianu şi care mergea pe linia transpunerii în practică a ideilor revoluţiei de la 1848, era condusă de fraţii Poenaru”, se arată în documentele vremii.
Aceştia îşi vor lua şi apelativul de BORDEA, conform anunţului apărut în „Monitorul Oficial” nr. 276 din 8/20 decembrie 1868 : „Sub evitarea confuziunei ce se cauzează prin multiplul pronume de Poenar, subsemnaţii declarăm că în viitor, pe lângă pronumele de POENAR ce l-am avut până azi, mai adăugăm pe acela de „BORDEA” – pronume originar al ascendenţilor noştri. O asemenea declaraţiune fiind făcută şi înaintea Tribunalului Ilfov, o dăm publicităţii spre generală cunoştinţă”.
Anunţul era semnat de fraţii Constantin, Dimitrie şi Ion Gr. Poenaru – Bordea şi fraţii Hristodor, Mihai şi Fotino Şt. Poenaru – Bordea. Şi la Călăraşi, în alegerile din 1876, liberali ocupau toate cele cinci locuri în Parlament: Ion Poenaru – Bordea ( Constantin Poenaru – Bordea a murit în 1876 ), Simion Mihăilescu, Petre Grădişteanu, V. Marin ca deputaţi şi colonelul Ştefan Stoica, ca senator.
Ferma deţinută de boier, în vremurile bune FOTO Facebook/Muntenia de est
De altfel, după moartea lui Constantin Poenaru-Bordea, la Călăraşi frâiele organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Liberal au fost preluate de Ion Poenaru Bordea, care va rămâne liderul acestei organizaţii pentru o lungă perioadă de timp”, povesteşte prof. Nicolae Ţiripan.
Avocat, judecător şi fruntaş liberal
Pe Ion Poenaru-Bordea îl vom regăsi între 1862-1867 ca avocat, apoi ca judecător. În 1875 se va impune ca primul lider politic liberal local. La alegerile din 1871, pentru cele două camere ale parlamentului, Constantin Poenaru-Bordea, fratele lui Ion, va obţine cele mai multe voturi. În legislatura 1876 -1880, deputaţii liberali se vor remarca în promovarea unor importante proiecte legislative: organizarea CEC, heraldica şi ierarhizarea primelor decoraţii româneşti, a rangurilor diplomatice, concesionarea construcţiei căilor ferate, legea de organizare a armatei, legea de organizare a Dobrogei ş.a.
Liberalul Ion Poenaru-Bordea a pledat pentru necesitatea împroprietăririi însurăţeilor, a înfiinţării unor asociaţii de credite etc. A militat pentru separarea definitivă a justiţiei de administraţie. Lider politic autoritar în perioada 1878 -1910, Ion Poenaru-Bordea i-a reprezentat pe călărăşeni în cele două camere, fiind ales în două rânduri vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi al Senatului.
Dincolo de iniţiativele legislative, la Călăraşi, fruntaşul liberal – aflat în conducerea centrală a partidului alături de Ion I.C. Brătianu, Dumitru Brătianu şi D.A. Sturza – a acţionat cu succes pentru alocarea de fonduri necesare construirii unor importante obiective (gimnaziul, şcoli primare, cazarma pompierilor, primăria, pietruirea şi asfaltarea străzilor). La nivel naţional a militat pentru îmbunătăţirea învoielilor agricole, pentru protecţia industrială şi agricolă etc.
Averea familiei FOTO Facebook/Muntenia de est
Pe Poenari îi regăsim şi ca primari de Călăraşi: Constantin Poenaru-Bordea (decembrie 1870 – februarie 1872) şi Barbu Poenaru (august 1874 – februarie 1878).
Mulţi au aflat astfel că preşedinţii PNL Ialomiţa au fost, de-a lungul timpului, personalităţi marcante ale politicii şi administraţiei naţionale şi că de aici au pornit adevărate „mişcări” pe scena politică românească.
A intrat în politică în 1876
Din lucrarea „Deputaţii noştri. Biografii şi portrete.1895 – 1899”, apărută la cumpăna dintre secolele XIX – XX, aflăm că Ion Poenaru – Bordea s-a născut la Călăraşi în anul 1842, era avocat, licenţiat în drept şi mare proprietar, autor al mai multor scrieri juridice. Preşedinte al Consiliului de administraţie al Societăţii de Basalt artificial şi de ceramică. Membru al mai multor societăţi financiare. A intrat în politică în 1876 şi a fost ales necontenit în Cameră de acelaşi Colegiu ( I ), în ultimele din noiembrie 1895, cu 316 voturi din 321 votanţi.
Ca deputat, a votat pentru intrarea României în războiul de independenţă, proclamarea Regatului, pentru revizuirea Constituţiei, fiind pentru lărgirea colegiilor electorale. Avea domiciliul în Bucureşti, pe bulevardul Domniţa la nr. 18, iar în provincie în cătunul Poenaru – Bordea.
Pe aceiaşi linie, ziarul „Ialomiţeanul” din 22 octombrie 1899 scria că este liderul grupării politice din Ialomiţa care „este francamente liberală, democratică chiar. Membrii săi sunt strâns uniţi ( ceea ce nu prea era adevărat – n.ns.) şi lucrează pentru atingerea unui scop frumos şi lăudabil, acela de a se realiza programul ce am dezvoltat adeseori în aceste coloane, şi a se vedea în fruntea afacerilor ţării, în fruntea tuturor administraţiunilor, oameni capabili şi corecţi.”
Susţinător al problemelor cu care se confrunta Călăraşiul şi judeţul Ialomiţa, în Parlament, Ion Poenaru – Bordea a făcut parte şi din conducerea centrală a partidului, susţinând modificarea programului de la Iaşi din 1892, care a avansat următoarele principii : „Domnia legilor”, „libertatea alegerilor”, „descentralizarea administrativă”, şi a abordat chestiuni de mare importanţă pentru dezvoltarea ţării : ţărănească, a Bisericii, a Învăţământului public, a Armatei, a Finanţelor şi Economiei, a Justiţiei şi Afacerilor Străine „de o manieră ce să conducă la revigorarea tonusului liberal în societatea românească din ultimul deceniu al secolului al XIX – lea”.
Apogeul averii sale
În 1906, Ion Poenaru-Bordea devine unul dintre cei mai bogaţi moşieri din Ialomiţa, cu circa 1.600 ha teren arabil, 200 ha islaz, 50 ha heleşteu şi 70 ha pǎdure. În 1911 devine proprietar şi la Perieţi (lângă moşia Stoeneşti-Arioneşti), Griviţa, Poiana şi Dragoş Vodă. 1915 este apogeul averii sale, pentru cǎ moşteneşte şi averea defunctei soţii.
Cu câţiva ani în urmǎ moştenise, de asemenea, parte din averea defunctului sǎu vǎr, Mihai Poenaru-Bordea, fost prefect al judeţului Ialomiţa. Totuşi, după această perioadă, averea sa scade dramatic şi rapid.
Mai multe moşii a deţinut în Bărăgan FOTO Facebook/Muntenia de Est
În testamentul din 1918 sunt menţionate doar moşia Lescioiu cu via, 140-150 de pogoane din trupul moşiei Tătăranii de jos şi cătunul Ion Poenaru-Bordea (parte din fosta moşie Perieţi). Merită menţionat faptul cǎ pe o parte dintre aceste moşii, mai târziu, în perioada interbelicǎ, Aureliu I. Popescu împreunǎ cu soţia sa, pictoriţa Lelia Urdǎrianu, vor crea ceamare fermăproducătoare de seminţe pentru legume şi flori din estul Europei.
La 25 septembrie 1918, Ion Poenaru-Bordea se stinge din viaţă în casa sa din Bucureşti (strada Domniţei, nr. 14). Dispărea astfel de pe scena politică şi din viaţa ţării cel mai de seamă membru al familiei Poenaru-Bordea, care a dat României oameni politici, intelectuali, moşieri şi militari (a se vedea, de pildă, colonelul Gheorghe Poenaru Bordea, erou la Fundata, Braşov, în Primul Rǎzboi Mondial).
Ferma-model de la Perieţi
Începând cu secolul al XIX-lea, moşiile boiereşti se modernizează la rândul lor, ajungând să includă ferme-model, mici manufacturi. Fermele - model cuprind: locuinţa propriu-zisă a boierului, cnacul, era componenta principală a moşiei şi centrul existenţei rurale a proprietarului, reflectând viziunile şi aspiraţiile acestuia.
În jurul reşedinţei principale erau grupate vechile acareturi, dependinţe necesare care găzduiau : locuinţele personalului, bucătăria, diferite magazii, grajduri. În Ialomiţa există o astfel de fermă-model: Ferma- model Perieţi. Ferma-model Perieţi se află în intravilanul comunei cu acelaşi nume. Terenul fermei are două intrări pe străzi opuse: de pe DN 2 A şi de pe strada Ialomiţei.
Ferma Perieţi provine din moşia lui Ion Poenaru Bordea, mare proprietar agricol înainte de Primul Război Mondial. O parte din satul Perieţi era denumit Cătunul lui Bordea, iar gara, situată la mijlocul Moşiei, s-a numit până în anii 1940, gara Poenaru Bordea. La moartea lui Ion Poenaru Bordea (1919), moşia a trecut în proprietatea moştenitorului acestuia, Ion I. Stoianovici. După decesul lui, 1926, moşia s-a împărţit în două părţi egale.
O parte a revenit Sofiei Stoianovici, fiica sa din prima căsătorie, iar cealaltă parte celor doi copii din cea de-a doua căsătorie (Şerban şi Ileana Stoianovici) şi soţiei, Lelia Urdărianu, pictoriţă. În 1934, Lelia Urdărianu s-a căsătorit cu Aureliu I. Popescu. Din acest moment începe istoria propriu-zisă a Fermei model.
Aureliu Popescu a urmat studii politice şi economice la Londra, obţinând o bursă la Columbia University din New York, iar la 35 de ani este numit secretar general la Ministerul Industriei şi Comerţului. După căsătorie a abandonat cariera care i se deschidea în faţă şi în 1935 s-a stabilit la Perieţi.
În anii următori, până în 1941, transformă radical moşia de 390 de hectare, dintr-o producătoare de cereale într-o suprafaţă de cultivare şi producţie a seminţelor de legume şi flori. Acestea a fost printre puţinele existente în România şi a fost considerată cea mai importantă din această parte a Europei.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
