Ucenicia la locul de muncă versus calificarea în şcoală. „Cei ce vin de pe băncile şcolii sunt coşmarul meu“
0
Deşi nu toţi patronii „se leagă la cap“, serviciul public de ocupare oferă şansa, printr-un program de ucenicie, ca firmele să-şi formeze, la locul de muncă, angajaţii pe nevoile proprii angajatorului. Care este „portretul-robot“ al ucenicului.
Angajatorii se plâng de ani de zile că nu mai găsesc pe piaţa forţei de muncă oameni calificaţi, însă printr-un program reglementat de Legea 279/2005, dar care are norme de aplicare de doar câţiva ani, îi pot forma la locul de muncă.
Cu puţin noroc pot primi şi bani pentru asta (disponibilul de fonduri nu acoperă nevoia angajatorilor), astfel încât problema majoră pe care patronii o ridică, respectiv aceea că nu-şi permit să-i şcolarizeze pe necalificaţi pe banii lor, să fie rezolvată.
În ultimii ani este în continuă creştere numărul firmelor care apelează la agenţiile judeţene de ocupare pentru astfel de programe. Timp de 6, 12, 24 sau 36 luni, în funcţie de nivelul de calificare, statul plăteşte salariul ucenicului (subvenţia este de 2.250 lei/lună), însă angajatul-ucenic nu are obligaţia să rămână la locul de muncă, putând pleca oricând prin demisie.
Este unul dintre motivele pentru care patronii se feresc să încerce, programul fiind consumator de timp şi resurse. Pe de altă parte, sunt şi patroni care încearcă pe toate căile să-şi formeze forţa de muncă, pentru că oameni bine calificaţi în şcoală ştiu că este aproape imposibil să găsească, iar cei din piaţa muncii sunt „vânaţi“ atent.
„N-am avut puterea economică să am muncitori care să facă treabă după 6-7 luni“
Mihaela Pană este o tânără antreprenoare din Caracal care a încercat o multitudine de posibilităţi de a-şi forma angajaţii, dar ucenicia s-a potrivit cel mai bine.
„La mine chiar s-a pliat pe ce am avut nevoie. S-a pliat bine pentru că am avut contract pentru huse pentru mobilierul de exterior, lucrez partea textilă la aceste perne de şezlonguri. Procesul tehnologic de producţie este unul foarte simplu. Orice om luat de pe stradă, dornic să muncească, putea şi poate în continuare să înveţe să lucreze“, spune tânăra. Ceea ce nu se întâmplă, însă, peste noapte, este ca aceşti angajaţi care fac pentru prima dată astfel de operaţiuni să fie şi eficienţi. „Orice om pe care-l iei şi-l pui în maşina de cusut, nelucrând, mai întâi învaţă. De învăţat, învaţă, dar producţia nu o poate face astfel încât să-şi câştige un salariu minim pe economie. (...) Eu, ca angajator, n-am avut puterea economică niciodată să-mi asum salariile pentru 6 luni, pentru 10 persoane, înseamnă 2.000 şi ceva de lei pe lună pentru fiecare, să am muncitori care să facă treabă după 6-7 luni“, a explicat Mihaela Pană care este avantajul acestui program de ucenicie.
Deşi programul de ucenicie la locul de muncă se adresează persoanelor de peste 16 ani, rar se întâmplă, spune Mihaela Pană, să găsească persoane foarte tinere interesate să-şi câştige singure pâinea. Prima calitate pe care o caută angajatorul la viitorul angajat este ca acesta să-şi dorească să muncească.
„Am făcut o selecţie, pe partea umană prima dată, să-i văd interesaţi, să le ştiu şi problemele, pentru că mulţi au fost interesaţi, dar nu se pliau pe programul de lucru de 8 ore, mai voiau pe 4 ore, mai... Am făcut o selecţie şi am luat oamenii care vin la muncă zi de zi, susţin cursurile, pentru că vin şi reprezentanţi din partea firmei de formare. Pe partea practică am desemnat un om de-al meu, cu studii, cu experienţă... Practic, însă, toţi îi ajutăm“, descrie tânăra cum decurge programul de formare.
Portretul-robot al ucenicului, cel puţin în domeniul confecţiilor din textile, pe de altă parte, surprinde. Ucenicul are peste 30 de ani, îl goneşte nevoia de acasă, nu are calificare în domeniu, dar în sfârşit vrea să câştige un ban.
„În practică pragul minim este de peste 30 ani. De ce? Mai fac un copil, mai pleacă soţul în străinătate, se termină luna de miere pe la 30 de ani şi dau de necaz. Doamne-fereşte, mor părinţii, nu mai au susţinere, şi aşa se decid să meargă la lucru“, spune întreprinzătoarea.
Un hop greu de trecut l-a traversat anul trecut, în perioada de urgenţă, când firmele de transport şi-au anulat cursele regulate odată cu suspendarea activităţii mai multor firme mari din Caracal şi a cursurilor şcolare.
Aşa a fost obligată să suspende contractele mai multor angajate pentru care nu a putut găsi, sub nicio formă, o soluţie pentru transport. Şomajul tehnic n-a fost o rezolvare, firma având comenzi şi neputând să invoce probleme legate de suspendarea producţiei.
„În mod normal, şomajul tehnic este din vina angajatorului, dar atâta timp cât eu aveam activitate, flux intens... Eu în acea perioadă am făcut şi angajări, cei de la Forţele de Muncă se închinau, pentru că toată lumea îi băga în şomaj. «Doamnă, dar sunteţi sigură că nu sunteţi pentru şomaj tehnic sau sistare activitate?». Am încercat să vorbesc cu primăria, pentru că aveam 6 persoane, două cu probleme foarte mari, unic întreţinător de familie. M-am oferit să plătesc şofer, să plătesc motorină, dar să folosească microbuzul şcolar... Mi-au spus că se lovesc de legsilaţie, că nu transportă decât elevi. Pe transport persoane mă distruge legislaţia, nu am eu voie. Pe cine să pui să culeagă o fată din fiecare sătuc? O parte au revenit la lucru. Oricum, pandemia a însemnat clar probleme“, mai spune tânăra.
Tinerii, greu de convins să vină la muncă
Mihaela Pană spune că nu doar programul de ucenicie l-a experimentat, ci a încercat şi fără subvenţii să-şi formeze angajaţii. A avut colaborări cu un liceu industrial din Caracal, însă la finalul perioadei de practică a selectat doar două persoane, surprinzător, băieţi, din cei 32 elevi participanţi. Cu toate acestea, se gândeşte din nou la o astfel de colaborare.
„Cei care vin de pe băncile şcolii sunt coşmarul meu. (...) Nu au disciplina muncii, efectiv nu vor să lucreze. Şi dacă vor să lucreze, nu ştiu nimic, absolut nimic. Mi-e frică de ei. Am avut în practică, am făcut pentru mine încercarea de a face un contract cu Liceul Industrial Caracal. Am desemnat un om de-al meu care să le explice. Omul meu, plătit de mine, nu făcea altceva decât să-i culeagă din oră-n oră de la fumat de afară, decât să stea să discute în contradictoriu cu ei, pentru că nu ascultau, nu înţelegeau, nu stăteau într-un loc...“, a dezvăluit tânăra experienţa care i-a lăsat un gust amar.
„Am avut o fată care mi-a spus că dacă se trezeşte la ora 7,00 ea are cădere de calciu, până la ora 11,00 cade din picioare, nu se poate trezi dimineaţa. (...) Şi profesorii şi-au dat tot interesul, veneau şi-i aşteptau pe la microbuze ca să-i aducă personal. Asta este, din păcate, mentalitatea lor. Cu tinerii e foarte greu, chiar dacă nu poţi să-i bagi pe toţi în aceeaşi oală. Sunt şi tineri pe care eu i-am înţeles, dar din 32 am angajat doi, băieţi, nu fete“, a mai spus antreprenoarea.
La nivelul judeţului Olt, în 2021 au fost încheiate 471 convenţii, care înseamnă subvenţii acordate prin intermediul AJOFM Olt angajatorilor pentru tot atâtea persoane pe perioada de ucenicie. La finalul perioadei, angajaţii astfel formaţi nu sunt obligaţi, însă, să rămână la locul de muncă, eventuala pierdere a unui angajat format fiind un risc pe care angajatorii şi-l asumă.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
