Cum salvezi un pui de pasăre. „Un pui golaş, fără pene, trebuie hrănit la fiecare 15 sau 20 de minute, de la răsăritul soarelui şi până la ora 22!“

Adoptând decizia de a interveni atunci când, în timpul plimbărilor în natură, descoperiţi un pui de pasăre pe o alee, îi schimbaţi acestuia, pur şi simplu, viaţa. Cum e indicat să procedăm au explicat pe larg ornitologii pe site-ul specializat al SOR, www.sor.ro.

Un pui de pasăre aflat în pericol (credem adesea, atunci când îl descoperim întâmplător pe sol) ar putea avea nevoie de intervenţia noastră, însă sunt şi cazuri când cel mai bine este să ne limităm la a observa ce i se întâmplă. Iubitorii de păsări au descris pe larg ce este de făcut în cazul în care facem o astfel de descoperire, după ce am analizat mai întâi stadiul de dezvoltare al puiului şi împrejurările în care a putut ajunge într-o zonă pe care noi o considerăm periculoasă.

„De cele mai multe ori este mai bine să nu vă amestecaţi şi să lăsaţi lucrurile aşa cum sunt, mai ales dacă puiul găsit e într-o fază mai înaintată de dezvoltare (are pene în creştere). Părinţii puiului fac o treabă mai bună decât ar putea face orice om care adoptă un pui de pasăre sălbatică“, ne spun specialiştii site-ului amintit.
Dacă puiul este sănătos, cel mai bun lucru pe care îl putem face, ne spun iubitorii de păsări, este să îl punem într-un loc ferit, pe creanga unui copac din imediata apropiere a locului unde l-am găsit sau pe o tufă, ferindu-l, astfel, de câini sau pisici. După ce am făcut asta putem supraveghea de la depărtare ce se întâmplă şi probabil îi vom vedea părinţii venind să-l hrănească.

„ Gândiţi-vă doar că un pui golaş, fără pene, trebuie hrănit la fiecare 15 sau 20 de minute, de la răsăritul soarelui şi până la ora 22! Iar asta ar cere un angajament destul de serios din partea «parintelui adoptiv» şi cunoştinţe temeinice de îngrijire a puilor de păsări, altfel şansele lui de supravieţuire sunt minime“, ne spun specialiştii.

Mulţi pui îi considerăm în mod eronat pierduţi, ne spun specialiştii, acesta nefiind, în fapt, decât modul lor de a-şi manifesta independenţa. Puii de ciuf de pădure, de exemplu, părăsesc cuibul timpuriu şi stau în tufe sau copaci, cerând mâncare părinţilor. De aceea, în astfel de situaţii, dacă pasărea nu este rănită, cel mai bine este să o ferim de câini sau pisici, punând-o pe o tufă, şi să o lăsăm pe mai departe în grija părinţilor. La fel suntem sfătuiţi să procedăm şi cu mierlele sau sturzii găsiţi în parcuri.

„Atenţie mare când luaţi un pui de răpitor“

Puii unor specii mai mari care cuibăresc frecvent pe clădiri, cum sunt vântureii sau pescăruşii, îi putem găsi căzuţi în curţi, în cazul lor ideal fiind să-i putem pune înapoi pe clădire, acolo unde părinţii vor veni cu siguranţă să-i hrănească. „ Atenţie mare când luaţi un pui de răpitor, cum sunt vântureii, deoarece vă pot răni serios cu ghearele! Cel mai bine este să îi acoperiţi cu o cârpă înainte să îi ridicaţi şi încercaţi să îi manevraţi cât mai puţin“, este un alt sfat preţios.

Cum procedăm în situaţii diverse

Dacă puiul găsit are pene, cel mai probabil nu are nevoie de ajutor, ne spun specialiştii, el pur şi simplu a început explorarea mediului din jurul cuibului, şi asta va face timp de câteva zile, până când va căpăta putere să zboare fără probleme. „ Chirăiturile sâcâitoare pe care le veţi auzi din copacii din apropiere sunt scoase de părinţii care insistă astfel să plecaţi şi să le lăsaţi puiul în pace“, ne explică specialiştii SOR. Vom ajuta pasărea dacă îndepărtăm câinii sau picile din zonă, sau copiii curioşi care ar putea să o rănească, sau dacă punem puiul pe o creangă mai înaltă, permiţându-le, astfel, părinţilor puiului să se apropie. În schimb punem cu adevărat în pericol puiul dacă îl vom lua din natură (dincolo de faptul că acest act este illegal, mai spun ornitologii).

În situaţia în care puiul are puf, lucrurile se complică. Ar trebui să încercăm să-l punem din nou în cuib, de unde fie a fost izgonit de un pui mai puternic, fie a fost doborât de vânt.

Când cuibul cu totul a căzut, vom încerca să punem din nou în copac acel cuib.  „Nu este adevărat că păsările îşi abandonează puii, dacă aceştia au fost atinşi de un om“, mai spulberă iubitorii păsărilor un mit.
Putem chiar înlocui, la nevoie, cuibul, folosind coşuleţe de plastic în care punem bucăţele de şerveţele. Putem supraveghea o vreme zona pentru a vedea dacă părinţii se întorc la cuib să-şi hrănească puiul.
La ajutor specializat, un medic veterinar, de exemplu,  apelăm atunci când puii sunt răniţi sau când suntem siguri că mama acestora a murit. Putem transporta puii într-o cutie de carton sau într-o pungă de hârtie, cu bucăţele de şerveţele asigurându-le o temperatură optima. Puiul ar trebui ţinut la cald, într-o zonă fără zgomot. Nu este indicat să le dăm apă, pentru că adesea se hidratează prin mâncarea pe care o consumă. Înainte de a stabili cu ce specie avem de-a face, este indicat să ne ferim să le oferim şi mâncare, pentru a nu le face mai mult rău.

O altă regulă obligatoriu de respectat este aceea de a ne spăla cu apă şi săpun imediat ce am manipulat pasărea, pentru a evita răspândirea eventualilor paraziţi în locuinţă sau în gospodărie.