Ploieşti: Grigore Evanghelidi este frizerul lui Doroftei

Frizerul din Ploieşti are rădăcini greceşti şi clienţi celebri. Printre ei, şi fostul mare campion Leonard Doroftei.

Modest, Grigore Evanghelidi nu face mare caz din faptul că Moşu' apare pe neaşteptate la frizeria lui şi cere tunsoarea obişnuită. O dată, s-a trezit cu Doroftei şi un car de televiziune, iar el şi-a văzut de treabă, de parcă acolo nu s-ar fi aflat camere, reflectoare şi reporteri. "Pe scaunul meu se aşează şi săraci şi bogaţi, şi oameni obişnuiţi şi celebri. Eu îi tratez pe toţi la fel şi nu mă supăr niciodată dacă se tund şi în altă parte. Că doar nu avem contract", spune cu umor Grigore Evanghelidi.

Bunicii săi au venit în 1929 în România, nevoiţi să fugă din Grecia din cauza frământărilor politice şi pe fondul marii crize economice din acea perioadă. S-au stabilit în Câmpina şi au deschis o plăcintărie pe care bunicul lui Grigore a condus-o cu mână de fier până la 80 şi ceva de ani. Grigore Evanghelidi a făcut gimnaziul la Bucureşti, la şcoala grecească şi nici nu-i trecea prin cap să devină frizer, o meserie pe care tatăl său o făcea cu multă dedicaţie.

"Tata mă chema mereu în salon să-mi arate cum trebuie să tund, dar făceam ce făceam şi fugeam. Nu-mi plăcea deloc. Mă apucasem să fac şcoala de electricieni şi jucam la Petrolul, iar planurile mele de viitor cam în aceste direcţii se îndreptau. Când m-a văzut tata murdar tot, de la practică, nu m-a mai lăsat şi m-a înscris la cursurile de frizerie de la Uniunea Judeţeană a Cooperativei Meşteşugăreşti", îşi aminteşte Grigore Evanghelidi.

Prieten cu clienţii

În cei 40 de ani care au trecut de atunci, frizerul a trecut cu umor peste neplăcerile iniţiale ale meseriei şi i-a descoperit avantajele. "Pe vremuri, asta era o meserie bănoasă, care îţi deschidea multe uşi şi te ajuta să-ţi faci relaţii. Acum, nu mai e deloc aşa, dar măcar am rămas cu o groază de prieteni buni. Lor nici nu pot să le zic clienţi, ei sunt amicii mei, dacă au drum pe aici, mă salută şi, când au nevoie, îşi fac şi o programare la tuns", spune bărbatul.

Şi acum, după zeci de ani de activitate şi o recunoaştere incontestabilă în Ploieşti, Grigore Evanghelidi lucrează tot la stat, la un salon Igiena din cartierul de nord al oraşului, ca şef de unitate. Nu face caz de funcţii şi tunde la rând cu ceilalţi angajaţi, după cum intră clientul. De altfel, nici să vrea nu poate să facă nazuri pentru că oamenii fac coadă la scaunul lui. "De ce sunt eu preferat? Cred că unii clienţi s-au obişnuit cu mine, iar eu am învăţat ce vor. Intervine cu timpul un respect reciproc, foarte important", răspunde pe gânduri Grigore Evanghelidi.

Ce-i place

Are o căsuţă la ţară şi îi place să se retragă acolo, la sfârşit de săptămână, să tundă iarba şi să facă un grătar însoţit de o bere rece. Îi plac mult şi plimbările în pădure.

Ce nu-i place

Crede că generaţiile mai recente nu mai poartă respectul cuvenit bătrânilor şi unor meserii care au stat tot timpul la baza unei societăţi sănătoase.

Cu ce diferă tunsoarea unui bărbat de cea a unei femei?

G.E: Pot spune că sunt lucruri complet diferit. Femeile se tund cu foarfece, în scări, pe când un bărbat este tuns pierdut, iar de bază sunt maşina de tuns şi briciul.

Aţi transmis ucenicilor şi secretele?

G.E: Da, nu sunt exclusivist cu ceea ce ştiu, însă este nevoie şi de practică multă pentru a ajunge la un anumit nivel de îndemânare. Mulţi dintre foştii sau fostele mele ucenice îmi sunt acum colegi de muncă, în aceeaşi frizerie.

Profil

Născut. 11 iunie 1949, Ploieşti

Familie. Căsătorit, o fată şi o nepoţică

Studii. Cursurile de doi ale Şcolii de frizerie