Economista devenită învăţătoare la ţară: „Toată viaţa nu am făcut altceva decât să mă pregătesc pentru a ajunge aici“
0
Deşi are o diplomă de economist, Elena Gabriela Badea (40 de ani) a renunţat la tranzacţii, după aproape două decenii de activitate în comerţ şi nu numai, luând o decizie radicală: a ales să devină învăţătoare pentru copii din categorii vulnerabile.
După ce a dezvoltat propriul său business în comerţ, a lucrat pentru o firmă care comercializa utilaje agricole şi a experimentat inclusiv statutul de funcţionar public, Elena Gabriela Badea (40 de ani) şi-a găsit cu adevărat vocaţia, aceea de dascăl. Şi nu unul oarecare, ci un dascăl din rândul celor care au curajul şi determinarea de a înfrunta provocările unor comunităţi vulnerabile în faţa inechităţii educaţionale, al celor care cred în potenţialul fiecărui copil chiar dacă în viaţa lui n-a ieşit din cătunul în care s-a născut.
„Toată experienţa mea cu şcoala s-a petrecut în unităţi de învăţământ în care dotarea tehnică este precară sau lipseşte, unde nu există materiale didactice, nu există săli de sport sau biblioteci. Cred că un sentiment de revoltă împotriva acestei situatiii a existat de mult timp. Acum am hotărât că este timpul să nu mai stau pe margine şi să nu mă mai plâng, ci să fac ceva!“, spune Elena Gabriela Badea, care după ce a urmat programul gratuit Teach for Romania, este învăţător cu acte în regulă.
Postul l-a obţinut, ca orice cadru didactic, prin concurs organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean. Aceasta este singura cale pentru a intra în sistem, fiindcă organizaţia nu are posturi ocupate sau securizate, ci doar îi ajută pe participanţi în găsirea unui post.
Predă la o şcoală cu grad de defavorizare 3
Elena Badea predă într-o şcoală aflată la 40 de kilometri de Slobozia şi la 22 de kilometri de localitatea în care locuieşte, Andraşeşti, din judeţul Ialomita, o şcoală cu grad de defavorizare 3, într-o ierarhie în care unităţile sunt clasificate de la 1 la 5, cel mai mare grad de defavorizare fiind 1. Aici învaţă 200 de elevi.
În clasa Elenei sunt 15 puşti pe care soarta nu prea i-a răsfăţat. „Eu sunt convinsă că ei nu sunt conştienţi de ce înseamnă o şcoală cu grad de defavorizare. Ei vin pur şi simplu la şcoală şi vin zi de zi. Sunt veseli uneori, trişţi alteori, şi se uită la mine cu aceiaşi ochi frumoşi de fiecare dată şi aşteaptă… Aşteaptă să-i văd, să-i aud, să-i înţeleg! Uneori pot, alteori nu, dar ştiu că merg spre ei în fiecare zi dorindu-mi să fiu mai bună pentru ei! Experienţa mea la clasă este minunată, exact aşa cum m-am aşteptat. Nu cred că există pe lumea asta o altă meserie care să te provoace la fel de mult! Nicio zi nu seamănă cu alta, copiii reuşesc să mă surprindă mereu!“, mărturiseşte Elena.
Anunţul de Crăciun care i-a schimbat drumul
Scopul Elenei este să contribuie cât de mult îi stă în putere la atingerea acestui deziderat: şanse egale la educaţie pentru toţi copiii. Crede că nu a ajuns deloc întâmplător în acest program, deşi totul a început pentru ea cu un anunţ Teach for România pentru recrutarea unei noi generaţii de profesori. A văzut anunţul într-o zi de Crăciun, în 2017, şi l-a luat drept un semn că e timpul să o ia pe un drum nou.
„Într-un fel, toată viaţa nu am făcut altceva decât să mă pregătesc pentru a ajunge aici! Undeva în mine a existat dintotdeauna dorinţa de a fi cadru didactic, dar am considerat că este prea mare responsabilitatea de a forma oameni şi că nu sunt pregătită să o accept, aşa că am pus deoparte acest gând. Şi bine am făcut, pentru că la 20 de ani nu aveam nici experienţa şi nici maturitatea emoţională necesare pentru a ajunge în faţa copiilor!“, crede Elena Gabriela Badea.
Deşi aparent fără nicio legătură cu misiunea sa de acum, toată activitatea sa profesională anterioară a ajutat-o cumva să ajungă în punctul în care se află astăzi. Şi nu consideră că găsirea vocaţiei e vreodată prea târzie. „După facultate, am experimentat cu o mică afacere la mine în sat. Aşa am învăţat să stau de vorbă cu oamenii, să aflu de ce au nevoie, pentru a veni în întâmpinarea acestor nevoi, pentru a le oferi soluţii, am învăţat să administrez bani, să economisesc, să angajez şi să concediez oameni. Asta mă ajută acum să fiu atentă la ceea ce au nevoie copiii şi să fiu acolo pentru ei în cel mai bun mod posibil!“, povesteşte Elena.
Ce a învăţat în Academia de Leadership
Înainte de a fi admisă în programul Teach for Romania, Elena a trecut printr-un lung proces de selecţie, care a culminat cu LSA, Academia de Leadership şi Pedagogie, un program intens de pregătire de şase săptămâni.
„Nu cred că mai există ceva asemănător în România! Când am citit prima dată asta pe site-ul organizaţiei, mi s-a părut doar o altă reclamă, dar ce am primit acolo depăşeşte cu mult promisiunea făcută! Pe parcursul celor trei săptămâni pe care le-am petrecut în Bucureşţi în regim de bootcamp, am învăţat despre cultură la clasă, despre valori, despre profiluri psihologice şi stiluri de învăţare, despre neuroştiinţe, obiective, competenţe, planificări, am învăţat despre noi înşine şi despre cum să devenim o comunitate! Celelalte trei săptămâni, la Buzău, ne-au dat ocazia să ducem la clasă ceea ce învăţasem, într-un mediu sigur pentru noi şi pentru copiii cu care lucram. Am fost permanent susţinuţi de colegi din alte generaţii, am învăţat să ne uităm şi la ceea ce facem bine la clasă, nu doar ce mai aveam de îmbunătăţit. Pentru mulţi dintre noi, asta a fost extrem de greu şi încă mai este!“, subliniază învăţătoarea.
Pentru Elena, ca şi pentru colegii săi care au urmat acest program, LSA-ul este pregătirea de bază, este punctul de plecare, dar programul durează doi ani. Fiecare participant are parte de cursuri de pregătire de specialitate gratuite pe toată durata programului, unele obligatorii, altele la alegerea fiecăruia, în funcţie de nevoi şi de interese. Astfel că un învăţător sau un profesor care a trecut prin acest program are, comparativ cu dascălii care au urmat procedura standard, şi alte deschideri.
Note mici pentru un pas înainte
A intrat în program din postura de funcţionar de primărie, la compartimentul impozite şi taxe şi spune că inclusiv din acest job a câştigat motivare pentru noua sa misiune, chiar dacă acolo a fost „omul negru“, pus să ia banii oamenilor.
„Am făcut executări silite inclusiv oamenilor pe care-i cunosc de-o viaţă, însă pentru asta eram plătită şi eu înţelegeam să-mi fac treaba bine. Acolo, în Primărie, mi-am dat seama că nu mai pot schimba adulţii care vin la mine. Şi atunci am realizat că ar trebui să merg în singurul loc unde pot schimba ceva, adică în şcoală! A trebuit să trăiesc această experienţă pentru a putea acum să îi spun unui copil că nota asta, nu tocmai bună, de acum, arată că nu şi-a făcut treaba cum trebuie, dar că îl pot ajuta, că sunt acolo pentru el. Nu mi-am imaginat niciodată cât este de greu să vezi un copil dezamăgit de o notă mică luată! Ţi se rupe inima! Şi totuşi, trebuie să înveţe că fără muncă bine făcută nu au cum să obţină rezultate bune!“, mai spune Elena.
Elena Badea vrea să modernizeze laboratorul de informatică al şcolii în care predă.
Se încarcă comentariile...
