Portret: Anca Tirla este învățătoarea care dă viaţă bijuteriilor din ipsos şi sârmă

Tânăra lucrează la o şcoală pentru copii cu nevoi speciale, dar în timpul liber este creatoare de podoabe inedite.

Profil

Născută. 13 mai 1979, Oradea
Studii. Studentă la Facultatea de Psihopedagogie
Specială, Oradea
Familie. Divorţată

Anca Tirla a ales această meserie în ciuda greutăţilor cu care se confruntă sistemul educaţional din România. A avut norocul să viziteze Italia şi Portugalia prin intermediul unui proiect Comenius pe care îl derulează Centrul de Educaţie Incluzivă la care lucrează la învăţător-educator. „În 2004 am vizitat o şcoală din Ostia. Acolo, copiii cu dizabilităţi erau integraţi într-o şcoală normal. La fel era şi în Sines, Portugalia. Pentru clasele special există profesori de sprijin care îi ajută pe elevii cu dizabilităţi, dar acolo sistemul este ajutat de stat”, spune tânăra.

În urma vizitei în Portugalia, Anca Tirla s-a întors acasă cu o pasiune mai puţin obişnuită. „Totul a început în luna ianuarie, anul trecut. Am trecut printr-o perioadă mai grea şi am făcut câteva mărţişoare din lut. Am furat metodele de lucru de pe internet, nu m-a învăţat nimeni. În luna iunie am fost în Portugalia şi acolo am văzut un inel realizat din sârmă. Când m-am întors la Oradea, am încercat şi eu să fac un astfel de inel”, ne-a povestit tânăra.

O sută de bijuterii

Anca a descoperit repede că poate să modeleze nu doar obiecte decorative. Lucrează cu pastă de modelaj cu uscare la aer, ipsos şi sârmă. Nu are o metodă preferată. „Depinde de moment, de starea de spirit în care mă aflu. Sârma îţi rupe degetele, ipsosul rupe unghiile. Multe dintre podobele care le-am realizat, le-am oferit cadou. Sunt mândră atunci când văd că bijuteriile mele sunt purtate de cei cărora le-am oferit”, spune Anca Tirla.
Tânăra creatoare adoră să lucreze în culori şi îşi doreşte să deschidă un magazin de profil. „Îmi place stilul retro, este ceea ce se poartă anul acesta. Împreună cu o prietenă vom deschide cât de curând un magazine cu haine şi bijuterii vintage”, ne-a spus Anca. Deşi este pasionată de realizarea podoabelor inedite, Anca spune că nu ar renunţa niciodată la meseria sa de învăţător. „Am stat o perioadă în Italia. Puteam să îmi echivalez studiile şi să rămân acolo, dar am spus nu. Meseria şi pasiunea mea merg mână în mână. Sunt suficiente cele patru ore pe care le dedic zilnic pasiunii mele”, a spus Anca.

Nu are o bijuterie preferată, însă ştie un lucru cu certitudine. Toate obiectele realizate de ea vor fi incluse într-o lucrare de grad pe care o va susţine anul viitor. În plus s-a gândit să publice o carte despre terapia ocupaţională în învăţământul special. Până atunci, obiectele realizate de Anca Tirla vor fi expuse într-un magazin virtual. 

Întrebări şi răspunsuri

Cât este de greu pentru un educator să lucreze cu copii cu dizabilităţi?
Sunt învăţător-educator pentru 12 copii cu handicap mediu. Ca să reuşesc a trebuit să cobor puţin la nivelul lor, numai aşa am putut interacţiona mai uşor cu ei. Ca şi începător pot să spun că m-am lovit de unele bariere pe care cu timpul, le-am depăşit pentru că îmi iubesc meseria.

De ce provocări te-ai lovit la clasă?
Când lucrezi într-un astfel de mediu, cu aceşti copii, fiecare zi în sine reprezintă o nouă provocare. Dar când intri în clasă, laşi orice problemă la intrare, uiţi de tot. Când pleci, faci la fel.

Ce-i place

Anca spune că îi plac muntele şi sportul în general. Dacă ar fi să particularizeze, îi plac fotbalul şi baschetul şi merge cu plăcere la meciuri. Tânăra spune că îi plac oamenii şi are mare încredere în ei. Anca Tirla adoră teatrul şi muzica românească, iar cantautorii săi preferaţi sunt Alexandru Andrieş şi Mărgineanu.


Ce nu-i place

„Nu îmi plac căldura şi zăpuşeala, prefer mai degrabă vremea răcoroasă. Detest egoismul şi mândria prostească prezentă la unii oameni”, spune Anca Tirla care recunoaşte că nu îi face deloc plăcere să cunoască persoane care se laudă prin părinţi şi nu prin acţiunile întreprinse de ei înşişi.