Dumitru Grumăzescu, ocrotitorul moştenirii eminesciene: „Am spălat şi WC-ul ca să obţin o carte“

Iaşi: Dumitru Grumăzescu: „Am spălat şi WC-ul ca să obţin o carte“ (PORTRET) FOTO Adevărul

Anticarul a adunat 7.000 de obiecte legate de viaţa lui Mihai Eminescu şi deţine cea mai importantă colecţie din lume dedicată poetului.

Îşi aminteşte că în 1958, pe când avea doar 13 ani, a găsit pe noptiera unei camere de spital o carte de poezii, veche şi zdrenţuită. A început s-o citească ca să treacă vremea, dar în scurt timp l-a acaparat cu totul. După doi ani, a descoperit întâmplător, în timp ce răsfoia un volum luat de pe raftul unei librării, că acele creaţii care l-au fascinat pe patul de spital îi aparţineau lui Mihai Eminescu. „Atunci mi-am jurat să colecţionez tot ce găsesc despre el“, explică Dumitru Grumăzescu începuturile lui în lumea colecţionarilor.

„Eminescu se confundă cu propria-mi existenţă“
În cei peste 40 de ani „de carieră“, a strâns peste 7.000 de obiecte originale care au legătură cu existenţa „poetului nepereche“: de la revista în care şi-a făcut debutul editorial până la cartea de vizită pe care jurnalistul o ţinea în portofelul de la piept. Deţine, astfel, a doua colecţie din lume ca dimensiune, după cea a unui american care „s-a ocupat“ de William Shakespeare. „Viaţa colecţiei Eminescu se confundă cu propria-mi existenţă“, se confesează anticarul.

A aşteptat 9 ani „să pună mâna“ pe două volume
De multe ori, obţinerea pieselor din colecţie a fost anevoioasă. Grumăzescu povesteşte că, la începuturi, a descoperit într-o bibliotecă particulară două volume ce conţineau articolele publicate de Eminescu în cotidianul „Timpul“. S-a apropiat de proprietari, care au ajuns să-l privească cu dragoste şi respect pentru că le-a lăsat impresia că îi face curte fiicei lor. I-a luat 9 ani ca să obţină ceea ce-l interesa.

„Aveam 15 ani atunci. În cele din urmă, când au înţeles că nu vreau mâna fiicei lor, mi-au dat volumele gratis“, rememorează colecţionarul. Pentru ediţia a II-a de „Poezii“ a lui Eminescu, îngrijită de Titu Maiorescu, a muncit la o familie de evrei care se pregătea să plece din ţară.

„Îi ajutam să pregătească obiectele pe care aveau voie să le ia. Am spălat şi WC-ul ca să obţin o carte“, îşi aminteşte Grumăzescu. Cu ocazia căutărilor rezervate poetului naţional, a adunat şi cea mai însemnată colecţie de cărţi-liliput din România.

„Luceafărul“ de trei milimetri
„Am peste 300 de cărţi, printre care şi cea mai mică din ţară, „Luceafărul“,  în format de 3 pe 3 milimetri. O pot manipula cu o pensetă şi o pot citi la microscop“, spune colecţionarul. Printre cărţile de dimensiuni reduse se numără „Coranul“, „Tatăl Nostru“ în limba latină şi „Manifestul Kaiserului German“.

Anticarul a adunat în timp şi obiecte legate de viaţa unor alte mari personalităţi culturale şi politice. Despre Ion Creangă a strâns în jur de 2.000 de exponate, despre Jules Verne 1.600, iar despre Napoleon Bonaparte în jur de 2.500. Colecţionarul susţine că nu trece zi fără să achiziţioneze câte ceva: linguriţe de argint, pendule, tablouri sau icoane.

Profil

Născut. 22 octombrie 1945, Târgu Neamţ.
Studii. Şcoala de Tehnicieni pentru Industria Grea.
Familie. Căsătorit, are o fată şi o nepoţică.

Întrebări şi răspunsuri

Care sunt cele mai căutate piese din galerie?
În primul rând, cărţile de artă, psihologie şi filosofie. Apoi tablourile, icoanele şi diferite bronzuri.
Care este obiectul la care ţineţi cel mai mult?
Nu pot alege, ţin la toate, sunt ca un tată care-şi iubeşte la fel toţi copiii.
Care este una dintre piesele deosebite ale colecţiei?
Am toate revistele „Familia“, din 1866, anul de debut al lui Eminescu.

Ce-i place

Colecţionarului îi place muzica, cu predilecţie cea clasică, de calitate. Iubeşte tot ce ţine de călătorii. „Am vizitat de la Ţara Sfântă până la Grecia şi Japonia. Am călătorit suficient cât să-mi dau seama cât de frumoasă este viaţa“, mărturiseşte Dumitru Grumăzescu.

Ce nu-i place

În materie de muzică, anticarul povesteşte că „am alergie pe tot corpul sufletesc la manele“. Spune că nu-i place politica. „Aceasta duce societatea în jos şi evident şi pe noi, când este făcută de neavizaţi”, susţine Dumitru Grumăzescu.