Video Ținutul cetăților dacice, sălașul Sânzienelor. Satele din munți păstrează amintirea zeițelor antice VIDEO

Sărbătoarea Sânzienelor atrage numeroși turiști în ținutul cetăților dacice. Localnicii îi acordă o atenție specială și au păstrat tradiții vechi, iar în templele din cetățile dacice ar fi fost locurile unde anticii aduceau ofrande acestor divinități.

Sărbătoarea Sânzienelor, ținută în 24 iunie, la Boșorod. Foto: Primăria Boșorod

O lume care a păstrat tradiții arhaice, despre care localnicii spun că ar fi fost moștenite de la daci, se înfățișează călătorilor în munții Orăștiei din Hunedoara.

Aici, câteva sate mici, cu gospodării risipite pe platourile montane, pe dealuri și în văile strâmte care le separă, înconjurate de pășuni și fânețe și de întinderi mari de pădure au supraviețuit timpului. Odată cu ele au supraviețuit și rămășițe ale cultului dedicat unor divinități ca Sânzienele, celebrate la început de vară, în 24 iunie (video).

Unii istorici, ca Vasile Pârvan, au arătat că Sânzienele amintesc de divinitatea daco-romană Diana (Sancta Diana potentissima), pe care tracii ar fi celebrat-o sub numele de Bendis, îndeplinind ritualuri în care foloseau întotdeauna paie de grâu.

Tradiții arhaice în Platoul Luncanilor din Hunedoara

În satele de păstori de pe Platoul Luncanilor din Hunedoara, înconjurat de rămășițele cetăților dacice, cultul zeiței Diana devenită Sânziana ar fi supraviețuit după romanizare.

„În această zi, florile poartă o anumită semnificaţie. Dimineaţa, fete şi băieţi se duc prin fâneţe, fără a se spăla pe faţă, şi culeg felurite flori şi frunze. Legate mănunchi, sunt atârnate la streaşina casei sau într-un loc din pod pentru a se usca. Aceste flori vor fi folosite peste an pentru însănătoşirea vitelor bolnave; florile sunt puse pe jar, iar fumul trebuie să cuprindă vita bolnavă”, arăta antropologul Lucia Apolzan (1911 - 2001), autoarea a numeroase studii despre satele din Munții Orăștiei.

Sărbătoare de Sânziene, la Boșorod. Foto: Primăria Boșorod

În așezările pastorale de pe Platoul Luncanilor din Hunedoara, oamenii le-au atribuit Sânizenelor rolul de protectoare a animalelor.

„În aceeaşi zi de Sânziene, la stânile din munte se făcea o cunună de flori, care se punea la ”corlată“ (locul unde se mulg oile). Tinerii aduceau trei brazi înalţi, cu cetină multă, „înfloraţi“ cu flori de pe poiană. Brazii erau aşezaţi la strungă. Oile erau udate cu apă, se udau şi oamenii. După terminarea mulsului, fetele şi feciorii jucau, manifestînd bucuria vieţii, a belşugului, a rodului bogat”, arăta Lucia Apolzan.

Legendele zânelor de Sub Cununi

Valea Grădiștii desparte platforma Luncanilor, unde se află satele de munte Târsa, Urșici, Alunu și Cioclovina din comuna Boșorod, de cătunele de pe Platoul Vârtoapelor, un alt loc legendar al Munților Orăștiei, mai puțin populat, dar mai bogat în vestigii antice.

Și aici, în jurul locului numit „Sub Cununi” (video), datorită șirului de stânci care îl mărginește, localnicii au păstrat credințe vechi despre zânele care protejează așezările din munți și le împodobesc cu flori.

Oamenii le numesc „Alea Frumoase“ şi amintesc despre legendele în care fiinţele supranaturale îşi fac simţită prezenţa în diferite împrejurări.

„Miturile străvechi îşi au şi aici, pe dealurile din jurul cetăţilor dacice, o străveche vatră. Zeităţile feminine şi-au schimbat numele şi uneori atribuţiile, dar semnificaţia lor a rămas. Vechea Bendis a tracilor trăia şi în Artemis a grecilor, iar mai târziu Diana romanilor a devenit în limba română Sânziana, pe care poporul român a sărbătorit-o prin pluralul numelui, Sânzienele, poate însumând mai multe zeităţi între care atât de firesc şi-au putut găsi locul şi Alea Frumoase“, scria etnologul Lucia Apolzan, în lucrarea „Aspecte ale culturii spirituale“, apărută în 1981.

Sărbătoarea Sânzienelor. Foto: Primăria Boșorod.

Conform tradiţiei locale a comunităţilor din Munţii Orăştiei, „Alea Frumoase“ îşi fac simţită prezenţa noaptea prin sunete muzicale şi vibraţii distinse în natură.

Sunt auzite, relatau localnicii, în preajma stâncilor, a gurilor de plai şi în poienile înconjurate de arbori bătrâni, iar uneori cei care se apropie de ele sunt pedepsiţi: „Li se schimbă chipul, se strămută uitătura“, spun oamenii locului, citaţi în lucrările publicate de Lucia Apolzan.

Cetățile dacice, sălașul zânelor

Sanctuarele din cetățile dacice ar fi fost locuri unde anticii aduceau ofrande acestor divinități. Mai târziu, când așezările din munți au fost distruse și părăsite, ruinele lor ascunse de păduri ar fi rămas vreme îndelungată sălașe ale acestor zeități, cred unii dintre localnici. Un astfel de loc ar fi fost cetatea dacică Fețele Albe, de lângă Sarmizegetusa Regia (video).

„În cetatea dacică Feţele Albe era un fel de mănăstire, cum s-ar spune în zilele noastre. Acolo erau date, de la naştere, fetele pe care dacii le hărăzeau pentru a sluji zeităţilor lor. În vreme de secetă sau de război, unele dintre aceste fecioare erau sacrificate şi aduse ca jertfă lui Zamolxis sau altor divinităţi. Erau aruncate de pe stânci, iar dacă, după astfel de sacrificii sângeroase, dacii vedeau că zeii s-au îmbunat, îi cinsteau pe părinţii fecioarelor ucise. Astfel se povesteşte la noi“, arată o legendă povestită de unul dintre localnicii din Grădiștea de Munte.

În Sarmizegetusa Regia, într-unul dintre sanctuare, arheologii au descoperit un medalion de teracotă reprezentând-o pe zeița Bendis (Diana), iar în cetatea dacică Piatra Roșie a fost descoperită o mască de bronz cu chipul zeiței, venerată ca divinitate a Lunii, a farmecelor, a pădurii și a fertilității.