Sanctuarele dacice, porți spre „lumea de dincolo“. Marile comori aduse ca ofrandă în locurile sacre VIDEO
0Numeroase locuri din Munții Șureanu (Hunedoara) au păstrat rămășițe și vestigii ale unor sanctuare din vremea dacilor. Unii oameni de știință au arătat că strămoșii noștri le considerau „porți către lumea de dincolo”.
Rămășițele a numeroase temple și sanctuare dacice au fost identificate de arheologi în Munții Șureanu. Cele mai multe edificii au fost dezvelite în cetățile dacice din Hunedoara, însă pădurile, peșterile, râurile și munții au oferit și ele indicii că în trecut au adăpostit locuri sacre.
Cel mai mare complex de temple și sanctuare dacice din România a fost identificat la Sarmizegetusa Regia, pe terasele IX, X și XI, cele mai importante din cele peste 100 de terase de la Grădiștea Muncelului.
Locuri sacre ale dacilor
Cele trei mari terase din capitala dacilor (IX, X, XI), pe care au fost ridicate cel puțin opt edificii de cult în Antichitate – de forma patrulateră, circulară sau deosebită ca „Soarele de Andezit” erau protejate de ziduri puternice, menite să împiedice alunecarea acestora.
De asemenea, erau înconjurate dinspre deal și din părțile laterale de alte ziduri mai mici ca dimensiuni, toate construite în tehnica murus Dacicus.
„Cele trei terase sunt etajate și de fiecare dată terasa inferioară este mai lungă decât cea aflată deasupra ei, astfel că zidul de susținere a terasei superioare îndeplinea, concomitent, și funcția de a proteja pe cealaltă. Dispunerea în trepte a celor trei terase, închise de puternicele și impozantele lor ziduri albe de calcar trebuie să fi fost impresionantă, amintind, cu păstrarea proporțiilor, imaginea Pergamului antic”, informa arheologul Ioan Glodariu, cu o activitate de peste 40 de ani în cercetarea așezărilor dacice.
Fundațiile celor mai multe sanctuare din Sarmizegetusa Regia (video) au rămas bine conturate, dar distrugerile suferite în timpul războaielor romane au creat dificultăți arheologilor în încercarea de a le imagina așa cum ar fi arătat în vremea dacilor.
Câteva indicii au fost oferite de bazele de calcar și andezit pe care erau așezate șirurile de coloane care ar fi compus unele temple.
„Nu se cunoaşte înălţimea coloanelor acestor sanctuare, nu se ştie cum se terminau ele şi nu se ştie nici măcar dacă întreaga construcţie avea sau nu acoperiş. Şi, bineînţeles, nu avem nici cea mai vagă idee despre ceremoniile care se desfăşurau în ele. Există, la drept vorbind, elemente pentru diverse ipoteze. Ar fi cu putinţă ca aliniamentele de coloane din sanctuarele patrulatere (adevărate „păduri" de coloane) să constituie expresia arhitectonică a unor dumbrăvi sacre”, arăta istoricul Hadrian Daicoviciu.
Totuși, templele şi sanctuare din Sarmizegetusa Regia, cel puțin opt identificate până în prezent, cuprinse într-o suprafaţă mai mică de trei hectare, fac din capitala dacilor unul dintre locurile cu cea mai mare aglomerare de edificii de cult antice din Europa, arătau arheologii.
Cetățile dacice Fețele Albe, Costești, Blidaru (video) și Piatra Roșie au păstrat și ele rămășițe ale unor temple și sanctuare antice. Aici au fost descoperite artefacte care ofereau indicii despre spiritualitatea strămoșilor noștri.
Mai multe poteci urcă din cetățile dacice învecinate Sarmizegetusa Regia și Fețele Albe spre culmile Muncelului, înconjurate de păduri vaste și, mai sus, spre vârful Godeanu (1.656 metri), supranumit și „Muntele sfânt al dacilor”.
Culmea Căprăreața, locul sacru de lângă Sarmizegetusa Regia
Potecile trec prin locuri tainice acoperite în trecut de păduri seculare, unde oamenii au dat peste mari tezaure de aur, metal prețios care ar fi avut pentru daci o semnificație spirituală.
Cele mai faimoase artefacte descoperite la Sarmizegetusa Regia au fost cel puțin 24 de spirale de aur masiv – brățările dacice de aur, din care autoritățile române au recuperat 13 până în prezent.
Cel puțin 21 dintre brățările dacice de aur ar fi fost depuse ca ofrande într-unul din locurile sacre ale dacilor, aflat la vreo 200 de metri de sanctuarele din Sarmizegetusa Regia (video).
Edificiile din incinta capitalei dacilor nu au păstrat comori antice preţioase. În schimb, pe culmea Căprăreaţa, pe care unii arheologi au asemănat-o cu un sanctuar unde dacii comunicau cu divinităţile au stat ascunse, timp de aproape două milenii, cel puţin 21 brăţări din aur masiv, dar şi mii de monede antice din aur.
Culmea Căprăreaţa a devenit cunoscută ca loc al comorilor la începutul anilor ´70, când un muncitor forestier a găsit aici un koson de aur, pe care l-a predat autorităţilor. În anii ‘90, locul a atras numeroşi căutători de comori în Sarmizegetusa Regia, dotaţi cu detectoare de metale, cu hărţi militare şi cu documente care îi ajutau să se apropie de comorile dacilor.
Prima mare comoară cunoscută publicului a fost scoasă la iveală de braconieri în luna august a anului 1998, după mai multe luni de scotocire a zonei. Conţinea peste 3.600 de galbeni – peste 30 de kilograme de stateri Lysimach, Pharnakes şi Asander din aur. Tezaurele au fost traficate pe piața neagră a antichităților, în Occident, și doar 27 de monede au mai fost recuperate de autoritățile române.
În primăvara anului 1999, braconierii au dat din nou lovitura în aceeaşi zonă, pe Culmea Căprăreţei. De aici a fost scos la iveală primul tezaur de brăţări dacice de aur. Cele şase piese au fost descoperite pe o terasă artificială, la circa 600 de metri de incinta sacră a Sarmizegetusei. Toate artefactele au fost recuperate.
Cea mai faimoasă comoară a fost descoperită în 6 mai 2000, pe aceeaşi culme a Căprăreţei, la circa 500 de metri de temple, tot de braconierii călăuziţi de localnici.
Tezaurul care conţinea zece brăţări spiralice de aur se fusese depus la baza unei stânci înalte de trei metri, situată la marginea unei terase artificiale, amenajată în antichitate.
În perioada 26 – 27 mai 2001, alte cinci brăţări dacice de aur au fost scoase la iveală din zona Căprăreaţa.
Din cele trei tezaure de brăţări dacice descoperite pe culmea Căprăreaţa, unul a fost depus la baza unei stânci masive, care, potrivit arheologilor, avea rolul de altar, iar al doilea pe o terasă artificială pe care s-ar fi aflat un edificiu de cult. Unii arheologi au concluzionat că brăţările dacice de la Căprăreaţa reprezentau depuneri rituale în cinstea zeilor.
„Persoanele care au încredinţat pământului asemenea bogăţii le-au îngropat la mică adâncime, fără să se teamă că ele ar putea fi recuperate de alţii. Toate acestea ne îndreptăţesc să socotim că avem de a face cu depuneri rituale, de ofrande sacre dintre cele mai preţioase şi prestigioase, consacrate zeilor, constând din podoabe măreţe şi un mare număr de monede de aur şi argint, depuse în locuri încărcate de o semnificaţie religioasă aparte”, scria dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, în lucrarea „13 din 24… – Brăţările de aur regale dacice de la Sarmizegetusa Regia” (2013).
Culmea Căprăreața, marcată de o stâncă pe care arheologii au considerat-o parte a unui altar natural, nu a fost aleasă întâmplător de daci, pentru depunerea tezaurelor de aur, scria dr. Barbara Deppert-Lippitz, în lucrarea „Simbolism şi Semnificaţie – Spiralele dacice din aur”.
„Ofrandele erau depuse numai în locuri care erau considerate porţi către <lumea de dincolo>. Formaţiunile muntoase bizare, peşterile, rocile, copacii sau apa erau indicii esenţiale pentru a crede că un loc era locuit de spirite divine sau misterioase. Unele din aceste locuri sunt chiar şi astăzi atracţii turistice, altele nu mai pot fi identificate”, arăta arheologul.
Culmea Căprăreaţa aminteşte de faimoasele descrieri „nemata” celtice - sanctuare naturale unde doar preoţii comunicau cu divinităţile, adăuga dr. Barbara Deppert-Lippitz.
Dealul Pustiosu din Hunedoara, plin de enigme
La câțiva kilometri de Sarmizegetusa, o potecă urcă din valea Grădiștii din Hunedoara pe Dealul Pustiosu din Hunedoara (video), unde arheologii au descoperit în anii ’50 o așezare dacică misterioasă, cu un presupus sanctuar circular, înființat la poalele unei stânci cu formă ciudată.
Și acest loc a fost răvășit de-a lungul timpului de căutătorii de comori, interesați de aurul care ar fi putut fi depus ca ofrandă la poale stâncii.
Poteca spre Dealul Pustiosu din Hunedoara se suprapune în mare parte unui drum antic care traversează mai multe terase pe care ar fi existat așezări dacice.
Cea mai mare dintre ele, aflată la poalele stâncii ocupă aproape un hectar. Aici au fost identificate ruinele construcției circulare, în interiorul căreia se afla o altă încăpere de formă circulară, iar în interiorul acesteia o altă încăpere rectangulară și o veche vatră de foc.
Sanctuarele din peșteri
Câteva peșteri din Munții Șureanu au păstrat vestigii ale unor sanctuare antice. Unii istorici antici au arătat că peșterile au fost locurile în care trăiau zeitățile dacilor.
Cea mai veche legendă despre un astfel de loc vorbeşte despre Zamolxis, una dintre divinităţile venerate de geto-daci, despre care istoricii din Antichitate afirmau că i se aduceau sacrificii umane.
„Şi-a petrecut viaţa într-o peşteră, pe care a ocupat-o el şi unde ceilalţi nu puteau intra. Se întâlnea rar cu cei din afară, cu excepţia regelui şi a slujitorilor acestuia”, relata istoricul antic Strabon (sec. I. î. Hr. - sec. I. d. Hr).
Peștera Cioclovina din Hunedoara (video) a fost locuită din cele mai vechi timpuri, iar în urmă cu câteva mii de ani, una din sălile ei subterane devenise sanctuar unde oamenii aduceau ofrande unei zeități.
Aici a fost descoperit un tezaur de podoabe datate în Prima Epocă a Fierului (Hallstatt), vechi de peste 3.000 de ani, care conţinea peste 7.000 de obiecte de bronz, chihlimbar, sticlă, faianţă.
„Pornind de la caracteristicile naturale ale peşterii şi de la faptul că piesele depuse sunt aproape toate podoabe purtate de femei (mărgele) sau care împodobesc harnaşamentul cailor, a fost propusă luarea în considerare a ideii venerării unei nimfe ori a unei nimfe în conjuncţie cu o altă zeitate feminină, ambele cazuri în asociere cu cai, informează specialiştii. Aceştia au considerat că practicile rituale excepţionale din peşteră se plasează în sfera manifestărilor cultice colective în care rolul elitelor, inclusiv a celor feminine, a fost dominant”, informa Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva.
Galeriile și sălile subterane din Peștera Cioclovina din Hunedoara, scăldate de numeroase izvoare și de pârâul Ponorici, se întind pe mai mult de opt kilometri și corespondează cu Peștera Ponorici, aflată de cealaltă parte a versantului, la circa 2,5 kilometri.
Deasupra ei se găsesc rămășițele unui complex militar de epocă dacică, iar la vreo trei kilometri peste dealuri ocupate și ele în trecut de așezări dacice, se află cetatea dacică Piatra Roșie (video).
Se încarcă comentariile...
