Orașul unde te poți întoarce în timp, în anii ’50. Cele mai „sovietice” locuri au uimit un șef al URSS VIDEO
0Un cartier și mai multe clădiri din Hunedoara, înființate în anii '50, au rămas aproape nealterate de trecerea timpului. Locurile (video) l-au făcut să se simtă în largul său pe Nikita Hrușciov, în anii în care se afla la conducerea Uniunii Sovietice.
În anii ’50, Hunedoara a trecut prin cele mai ample transformări din istoria sa de aproape opt secole. În 1945, Hunedoara avea mai puţin de 7.000 de locuitori, iar un deceniu mai târziu depăşise cifra de 30.000 de oameni, pentru ca în 1960 populaţia ei să ajungă la peste 60.000 de locuitori.
În noul oraș al oțelului - așa cum era numită Hunedoara în epoca stalinistă – au fost construite în ritm alert primele cartiere de blocuri și case pentru miile de familii de muncitori din combinatul siderurgic Hunedoara – numit atunci „V.I. Lenin” și apoi „Gheorghe Gheorgiu Dej” și pentru angajații Întreprinderii de Construcții din Hunedoara (ICSH).
În Hunedoara, o mulțime de clădiri construite în anii ’50 în Hunedoara s-au păstrat aproape nealterate schimbările prin care municipiul a trecut în ultimele decenii, iar unii localnici le consideră atracții turistice și chiar monumente reprezentative pentru oraș.
Orașul Muncitoresc din Hunedoara
Locul cel mai reprezentativ din Hunedoara anilor ’50 a rămas „Oraşul Muncitoresc” (O.M.), cel mai vechi cartier de blocuri al orașului, proiectat în anii 1947 -1948 și construit într-un deceniu.
Primele construcţii au fost, la sfârşitul anilor ´40, casele urbane de pe Dealul Chizidului, actuala zonă O. M.-ul mic, pe care proiectanţii au dorit-o un „oraş grădină”, format dn locuinţe grupate concentric în jurul Uzinelor metalurgice.
Cartierul Orașul Muncitoresc din Hunedoara, format din cvartale de blocuri, a fost ridicat în anii următori pe dealurile învecinate pădurii și cartierului Chizid.
„Proiectanţii cvartalelor hunedorene, Titu Evolceanu şi Gh. Pavlu, au susţinut de la bun început că noul spaţiu urban era inspirat de modelele sovietice - fără a preciza alte repere temporale.. Primele blocuri de locuinţe finalizate la Hunedoara începând cu anul 1951 (arh. M. Dima) au respectat ideea conform căreia stilul cel mai accesibil a fost neoclasicismul. Astfel, blocurile ridicate între 1951 şi 1952 au prezentat elemente de arhitectură clasică precum pilaştri, coloane şi au avut intrările puternic marcate în planul faţadei”, arăta Mara Mărginean, în volumul „Ferestre spre furnalul roşu” (Editura Polirom, 2015).
La șapte decenii de la construcția cartierului, cele mai multe dintre vechile sale străzi și alei au fost modernizate, iar noile locuri de parcare au redus din suprafața generoasă de spațiu verde de care dispuneau în trecut localnicii. Înfățișarea clădirilor de locuit, cu două etaje, cu poduri și pivnițe care puteau fi folosite ca adăposturi anti-bombardament, a suferit mai puține schimbări.
Restaurantul Corvinul, unde a cinat șeful URSS
Aproape la fel de „sovietic” ca în vremea construcției sale se înfățișează, în centrul cartierului Orașul Muncitoresc din Hunedoara, restaurantul Corvinul, un complex inaugurat în 1954, cu o arhitectură inspirată din cea a unor clădiri publice din Uniunea Sovietice din vremea lui Iosif Stalin.
Clădirea spectaculoasă a fost locul unde în vara anului 1962 au cinat Nikita Hruşciov, la acea vreme conducător al Uniunii Sovietice, şi liderii comunişti Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu.
„Restaurantul e o lucrare unică în materie, depăşind orice local similar din tară şi chiar din Bucureşti. Localul, de fapt, e un combinat de deservire cuprinzind restaurant, cofetărie, berărie şi sala de banchete. Pe-o scară cu trepte de marmură s-ajunge în sala de banchete. Podeaua de parchet, lustruită, semnifică distincţia. O petrecere vara, pe terasa de alături, va fi strălucitoare: mozaic pe jos, fântână arteziană in mijloc, becuri prinse de pergolă, vedere asupra Combinatului nocturn”, scria Vasile Nicorovici, în volumul „400 de zile în oraşul flăcărilor”, (Editura Tineretului, 1958).
Sala restaurantului era fastuoasă şi monumentală, potrivit scriitorului. „Înaltă de un etaj, cu tavan in ulei alb şi scări de marmură roşie, la intrare.
Pe unul din pereţi, o frescă uriasă cu imagini din Hunedoara. Atât restaurantul cât şi sala berăriei de-alături au terase de vară, înconjurate cu stilpi pentru iluminaţie, ca niste coloane, şi jardiniere pentru sădit flori”,a dăuga publicistul.
Păstrate, coloanele exterioare și pardoseala de marmură din actuala sală de nunți a complexului amintesc de fastul inspirit de acesta în epoca stalinistă. Vechea frescă nu a mai rămas în sala mare a fostului restaurant.
Arhitecții teatrului din Hunedoara inspirați din arhitectura Teatrului Balșoi
În centrul civic al Hunedoarei, o altă clădire monument amintește de epoca stalinistă. Casa de Cultură (video) a fost construită la mijlocul anilor ‘50, la mijlocul distanţei dintre poarta Combinatului Siderurgic Hunedoara şi cartierul „Oraşul Muncitoresc”.
Teatrul cinematograf a fost realizat după planurile arhitectului Nicolae Porumbescu, avînd ca sursă de inspirație clădirea faimosului Teatru Balşoi, din Moscova, înfiinţată la începutul secolului al XIX-lea.
Decenii la rând, teatrul a reprezentat principalul loc al evenimentelor culturale desfășurate în Hunedoara. După 1990, a intrat în declin, iar numărul spectacolelor s-a diminuat. Din 2015, clădirea a rămas închisă publicului. Casa de Cultură a fost renovată complet în ultimii doi ani, iar din luna ianuarie a fost redeschisă publicului.
Sub clădirea din centrul Hunedoarei se află o reţea de buncăre, care putea găzdui circa 200 sute de oameni. Fostul adăpost anti-bombardament datează și el din anii ’50 și a fost restaurat odată cu clădirea vechiului teatru.
Gara din Hunedoara a păstrat steaua socialistă
Gara din Hunedoara (video) a fost construită între anii 1951 și 1953 și a fost, în următoarele cinci decenii decenii, unul dintre cele mai aglomerate locuri din oraș.
Gara din Hunedoara funcţiona cu aproape 30 de spaţii, avea un restaurant, două săli de aşteptare, iar în jurul ei câteva baruri şi terase îi primeau pe navetiştii combinatului siderurgic.
În trecut, peronul principal al stației de cale ferată, ornamentat cu vase şi scuaruri de flori, era supraaglomerat de sutele de muncitori care aşteptau să plece cu trenul spre uzinele Hunedoarei şi spre nodul feroviar Simeria, aflat la 18 kilometri.
În vara anului 1962, pe trotuarul gării, a fost primit cu mare fast liderul URSS de atunci, Nikita Hruşciov.
În februarie 2018, gara din Hunedoara a fost pusă sub lacăt, iar circulaţia trenurilor de călători pe ruta Hunedoara – Simeria a fost suspendată. În holul principal al clădirii, s-au păstrat două fresce de mari dimensiuni, pictate de Paul Miracovici, în stilul realist-socialist al epocii.
Unul dintre tablourile imense aflate în gara din Hunedoara înfăţişează o scenă din vechile uzine ale oraşului, menită să aducă omagii constructorilor şi oţelarilor din combinatul siderurgic. Cel de-al doilea tablou oferă detalii despre modul în care hunedorenii petreceau în acei ani la iarbă verde, pe dealurile oraşului, înconjuraţi de decorul din care fac parte primele cartiere de blocuri ale Hunedoarei şi furnalele din anii 1950 ale oraşului.
În ambele fresce care ocupă zeci de metri pătraţi din pereţii gării, oamenii pictaţi seamănă cu personajele ilustraţiilor şi filmelor vechi din Uniunea Sovietică. Pionierii şi şoimii patriei dau şi ei culoare peisajelor care îi întâmpină pe vizitatori în gara aproape tot timpul pustie a Hunedoarei. Pe turnul gării, o stea socialistă amintește și ea de epoca în care clădirea a fost înălțată.
Fabrica de pâine din anii ‘50, lăsată să se ruineze
În apropierea gării, o altă clădire impunătoare din anii ’50 se distinge printre noile centre comerciale construite în ultimii ani.
Este fosta fabrică de pâine, inaugurată în 1952, închisă și apropape de ruinare în prezent. Fosta fabrică de pâine urma să fie demolată în 2020, pentru a lăsa locul unui complex comercial, însă clădirea a fost salvată de la dispariție.
Atunci, Asociaţia „Monumentum” a solicitat Direcţiei Judeţene pentru Cultură Hunedoara clasarea în regim de urgenţă a clădirii fostei Fabrici de pâine din Hunedoara ca monument istoric, pentru a împiedica demolarea acesteia. S-au opus și unii localnici, care au susținut că vechea fabrică de pâine este o clădire cu valoare istorică. În prexent, clădirea este dezafectată și se află într-o stare avansată de degradare.
Se încarcă comentariile...
