Controversele marilor retrocedări din anii 2000. Moștenitorii apăruți peste noapte au bulversat România
0În anii 2000, autoritățile statului român au fost copleșite de numărul mare al cererilor de retrocedare de proprietăți confiscate de regimul comunist. Valurile de solicitări au dat naștere unor situații cu totul neobișnuite.
Febra cererilor de retrocedare a cuprins în anii 2000 și județul Hunedoara, însă nu doar presupușii urmași ai familiilor deposedate de averi de către regimul comunist au emis pretenții, dar și așa-ziși moștenitori apăruți peste noapte.
Castelul Corvinilor, cerut în instanță
În Hunedoara, un caz bizar a fost cererea de retrocedare a Castelului Corvinilor, depusă de româncă în 2001.
Veronica Sanda Popescu, o femeie din București, a depus atunci o cerere de retrocedare a Castelului Corvinilor, motivând că la sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial, tatăl său, Gheorghe Popescu, a fost desemnat moștenitor al castelului din Hunedoara, de către Georghe Corvin - un presupus urmaș al familiei Huniazilor.
Tatăl femeii nu a mai apucat să intre în posesia lui odată cu venirea regimului comunist la conducerea României, arăta aceasta.
Sanda Popescu a atașat la dosarul de retrocedare un testament scris de mână, pe care l-a legalizat la un notar, în care presupusul general George Corvin anunța că lasă moștenire Castelul Corvinilor nepotului său.
„Eu împreună cu tatăl meu solicităm repunerea în posesie a Castelului Corvineştilor, deoarece tatăl meu este moştenitorul declarat al generalului de brigadă George Corvin. Atâţia oameni au luat bănci şi combinate pe care le-au dat pierzaniei, aşa că nu înţeleg de ce eu nu aş putea cere ceva la care am dreptul. E timpul ca românii să afle dovada istorică că aparţin Europei, trebuie să arătăm clasa nobiliară măcar în mod titulativ“, relata femeia.
Autoritățile din Hunedoara i-au respins cererea, arătând că trebuia să depună documente prin care să își dovedească descendența din familia Huniazilor și calitatea de moștenitor. Castelul Corvinilor a fost clădit în secolul al XV-lea de familia Huniazilor, însă de-a lungul timpului a avut mai mulți proprietari.
Până în secolul al XVIII-lea a fost stăpânit de mai multe familii princiare, iar din 1724 a fost preluat de statul austriac. Din 1867 a devenit monument al statului austro-ungar, iar din 1918 este în patrimoniul statului român.
Munții Retezat, revendicați de austrieci
Controverse au stârnit și cererile de retrocedare a Munților Retezat (video) și a fostelor moșii ale familiei Kendeffy din Transilvania. Contele Gabor Kendeffy (1875-1962) a fost ultimul urmaș al familiei Kendeffy, rămas în România după instaurarea regimului comunist.
Înainte de Al Doilea Război Mondial, a locuit în castelul din Sântamaria Orlea și a fost proprietarul domeniului Retezat, care cuprindea mai mulți munți și terenuri care însumau cel puțin 10.000 de hectare. Averea sa a fost naționalizată, dar, spre deosebire de ceilalți membrii ai familiei sale care au părăsit România, contele și soția sa au continuat să trăiască la Hațeg, până la sfârșitul vieții lor.
În 2005, Maria Kendeffy - nora lui Gabor Kendeffy - și fiica acesteia au depus cereri de retrocedare a peste 10.000 de hectare din Munții Retezat, care au aparținut în trecut lui Gabor Kendeffy și familiei sale.
„Subsemnata Marla Kendeffy, soția defunctului Nicolae Kendeffy (1912 - 1991), domiciliată în Viena, Austria, posesoarea documentul de identitate paşaportul emis de Bundespolizeidirektion Wien BPK Neubau, la dtla de 8 ianuare 1998 în Viena, Austria, declar pe propria răspundere sub sancţiunea legii penale că nu am iniţiat, nu am susţinut şi nu susţin nici în prezent vreo acţiune împortiva siguaranţei Statului Român, ori împotriva ordinii de drept a acestuia”, arăta Maria Kendeffy, într-un document depus la dosar.
În doar șase luni, cererile de punere în posesie formulate de cele două austriece au fost aprobate Comisiile de stabilire a drepturilor de proprietate asupra terenurilor din localitățile Pui, Sântamaria Orlea, Petrila și Sarmizegetusa și din județului Hunedoara. Maria Kendeffy s-a născut în 1920 în Budapesta și a trăit în Viena. Nu a avut cetățenie română, iar până la moartea sa, în 2016, nu a ajuns în România.
În 2009, Academia Română a contestat modul în care cele două austriece au fost împroprietărite, iar la capătul unui proces îndelungat, Judecătoria Hațeg și Tribunalul Hunedoara au stabilit că titlurile de proprietate le-au fost acordate ilegal de statul român în anii 2000 și le-au anulat.
Potrivit instanțelor, presupusele moştenitoare ale fraţilor Ludovic (Lajos) şi Gabor Kendeffy nu puteau solicita şi nu erau îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de 3.679 ha şi 9.400 mp., respectiv 6.029 ha si 9.000 mp pe teritoriul comunei Râu de Mori, în cotă de 1/1, deoarece până la sfârşitul anilor ´20, statul român plătise despăgubiri juste foştilor proprietari ai terenurilor, în urma unor acorduri şi a unor procese internaţionale.
Maria Kendeffy, în calitate de noră a lui Gabor Kendeffy, avea nevoie de un certificat de moştenitor sau să fie menţionată în testament pentru a putea primi titlurile de proprietate. Nici fiica ei, Elisabeth Pongracz, nu putea fi îndrepătăţită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din Retezat, ea neavând cetăţenie română în 2005.
Cele două austriece au fost împroprietărite în 2006 inclusiv cu terenuri din Rezervaţia Ştiinţifică Gemenele, a căror înstrăinare era interzisă, mai arătau magistrații.
Castelele cu un trecut tulburător devenite locuri ale nimănui
În Hunedoara, cel puțin 30 de castele și conace de epocă, folosite ca reședințe ale familiilor bogate maghiare din Hunedoara, unele cu origini românești, au intrat împreună cu moșiile lor în patrimoniul statului român, după Al Doilea Război Mondial.
Unele, cum este conacul acum părăsit din Gurasada (video), au fost abandonate înainte de război, de proprietarii lor, care au plecat România.
Însă cele mai multe astfel de proprietăți au fost confiscate de regimul comunist, în timp ce foștii lor proprietari au fost siliți să le părăsească.
„În mai multe comune din judeţul Hunedoara, locuitorii au confiscat câteva moșii ale criminalilor de război și ale grofilor fascişti. La confiscarea şi împărţirea moșiilor - din Uroi, Mintia, Boz - au fost de faţă delegații Frontului Plugarilor. La împărţirea pământurilor s-a dat întâietate ostașilor de pe front, invalizilor şi văduvelor de război şi celor fără de pământ”, informa, în 1945, ziarul România Viitoare.
Potrivit mărturiilor localnicilor, în primii ani după război, multe moșii și castele au fost devastate de localnici.
„Nu a fost om din sat care să nu ia ceva din castelul Kendeffy din Sântamaria Orlea, o piesă de mobilier, un tablou, un covor, o cărămidă. Până şi penele aflate în podul castelului au fost luate. Dacă erau întrebaţi de ce iau lucrurile, spuneau: «Lasă să luăm, că destul am trăit în nevoi»“, relata profesorul Iancu Badiu, autor al mai multor monografii ale Haţegului.
După naționalizarea lor din primii ani de comunism, multe din vechile castele, vile boierești și conace au devenit sedii ale unor întreprinderi agricole ori au fost transformate în internate, orfelinate, cămine culturale, școli, primării, şcolile pentru copii cu nevoi speciale, secții de spitale și tabere școlare.
După 1990, autorităţile nu s-au mai implicat în conservarea clădirilor, cu atât mai mult cu cât multe dintre moşii au fost revendicate de presupuşi moştenitori ai celor care le-au deținut înainte de Al Doilea Război Mondial.
Rămase în grija nimănui, mai multe foste clădiri, altădată impunătoare, au fost din nou devastate de localnici, iar lipsa de îngrijire le-a grăbit degradarea. În ultimii ani, unele au putut fi salvate de la ruinare, fie de statul român, fie de noii proprietari privați și chiar de fundații maghiare.
Se încarcă comentariile...
