Şcoala unde copiii descoperă secretele muzicii folk, rock şi jazz. „Am avut situaţii în care am reuşit să scot o notă după patru şedinţe“

Mihai Susma este profesor de chitară la Şcoala de Arte din Galaţi, dar activează şi într-o formaţie care abordează mai multe genuri muzicale. A cântat de-a lungul anilor cu nume celebre din muzica românească, printre care şi Berti Barbera, iar în prezent coordonează trupa de copii a Centrului Cultural „Dunărea de Jos“, cu care a câştigat numeroase premii.

Mihai Susma (38 de ani) a devenit pasionat de chitară de mic copil, iar la 9 ani studia deja acest instrument muzical cu un profesor pentru a-şi perfecţiona tehnica. 

„Pe vremea aceea nu aveam chitară şi plângeam la părinţi să îmi cumpere una. O mătuşă mi-a împrumutat atunci una“, îşi aminteşte Mihai cu nostalgie. 

Talentul său i-a determinat pe părinţi să îl înscrie la Şcoala de Arte din cadrul Centrului Cultural „Dunărea de Jos“, continuând apoi cu liceul de Arte de la Galaţi. Pentru că cocheta şi cu teatrul, a decis să urmeze Facultatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Galaţi.

Nu a uitat niciun moment marea sa pasiune, chitara, cântând ori de câte ori a avut ocazia cu prietenii săi. Pe mulţi dintre colegii săi de facultate i-a învăţat să cânte la chitară, printre ei numărându-se şi Adrian Nour, cunoscut românilor pentru prestaţia de excepţie de la „Vocea României“.

Mihai a cântat alături de Berti Barbera cu trupa „Experience“ în 2015, proiectul său de suflet fiind actuala lui formaţie „Met Grooves“ (n.r. – „Ritmuri nebune“). După absolvirea facultăţii, a lucrat câţiva ani la Teatrul de Păpuşi „Gulliver“ din Galaţi şi a revenit apoi la Şcoala de Arte din Galaţi în postura de profesor de chitară.

„La început, a fost o muncă colosală. Nu am acceptat de prima dată pentru că ştiam că era o mare responsabilitate. Sunt şi un tip perfecţionist. Eu îmi îndrept în primul rând atenţia spre elevul din faţa mea şi spre ceea ce îi place să facă. La mine, toate orele sunt individuale, în sensul că lucrez cu un singur copil la clasă“, ne explică Mihai modul cum abordează orele de curs cu elevii săi. Nu oricine ajunge la clasa lui Mihai. Copiii trebuie să aibă talent şi să treacă o testare ritmică şi melodică, acesta fiind şi o garanţie cumva că elevii pot urma o carieră ca instrumentişti, dacă îşi vor dori acest lucru.

Fingerstyle, noul stil de a cânta la chitară

Copiilor de la clasa lui Mihai Susma le place acum fingerstyle, un nou stil de a cânta la chitară, ce presupune o linie melodică „îmbrăcată“ într-o haină armonică, la care se adaugă basul. Altora le place folkul, în timp ce alţii sunt înnebuniţi după chitara electrică. 

„De asta s-a şi împărţit clasa cumva. Avem clasă de chitară clasică şi clasă de chitară electrică, unde învaţă folk, pop, jazz şi funk. S-a întâmplat asta pentru că erau foarte mulţi copii care nu doreau să facă doar chitară clasică, unii voiau să cânte folk, alţii să abordeze rock-ul“, ne explică profesorul. Secretul succesului său cu micuţii pe care îi şcoleşte este apropierea pe care o are faţă de ei, fără să depăşească niciodată măsura.

Stabileşte o relaţie de prietenie, care îl ajută să îi descopere cu adevărat pe aceşti mici artişti în devenire, pentru că ei se deschid astfel mai uşor. Recent, un părinte i-a spus că a făcut cu minuni cu copilul său doar pentru că i-a spus să vină la ora de chitară ca şi cum ar merge la relaxare, nu la ora de Chimie. Asta nu înseamnă că nu îşi doreşte să facă performanţă cu fiecare elev, lucru pe care, de altfel, îl şi face, numai că unii dintre ei, deşi foarte talentaţi, nu au timpul pe care şi l-ar dori ca să exerseze. Nu oricine poate învăţa să cânte la chitară, chiar dacă are înclinaţie spre acest instrument.

„Dacă lovesc cu nasul o clapă la pian, se aude. La chitară, lucrurile se complică, prin modul în care obţinem notele. Am avut situaţii în care am reuşit să scot o notă după patru şedinţe cu un copil“, ne mărturiseşte dascălul. Poziţia în care se cântă la chitară este asemeni unui dans, în care fiecare dintre dansatori trebuie să ştie să se mişte pe ritmul muzicii şi să se plieze pe partenerul său. Tocmai de aceea, chitara este unul dintre cele mai sincere instrumente.

Rutina, duşmanul instrumentiştilor

Mihai îşi pune mereu în gardă elevii legat de pericolul de a se rutina, de a cânta din reflex, ceea ce face apoi foarte greu pasul schimbării acordurilor muzicale. „Făcând mereu acelaşi lucru, dar nerezolvând problema exerciţiului în sine pe care elevul îl face, ajunge să se plictisească, să se plafoneze. În astfel de situaţii, introduc cântece mai uşoare, care să nu îi pună probleme din punct de vedere ritmic, pe care ei încep să le exerseze. Secretul este că nu îl considere un cântec, ci doar un exerciţiu pe care trebuie să îl facă“, ne destăinuie profesorul.

Important este şi ca elevii să cânte ce le place pentru că doar aşa vor deprinde cu adevărat tainele chitarei. Se consideră un norocos pentru că a avut parte doar de copii deosebiţi, deşi a fost pus şi în situaţii limită, când a trebuit să intervină pentru a-i proteja pe micuţi. Îşi aminteşte de o fetiţă care se autoflagela, dar care încerca să ascundă acest lucru, spunând că a fost zgâriată de pisici.

Vorbind cu ea, a descoperit că făcea asta pentru că părinţii săi plecaseră la muncă în Italia şi nu suporta durerea despărţirii. Prin intermediul lui Mihai, părinţii au înţeles, la rândul lor, că nu pot pune banii înaintea sănătăţii fizice, emoţionale şi mentale a copilului lor şi au revenit în ţară, iar acum fetiţa este foarte bine. „Mă interesează să ştiu cât mai multe despre fiecare copil, pentru că doar aşa pot efectiv progresa. Această apropiere de ei, în anumite limite, mă ajută foarte mult în ceea ce facem la clasă“, ne mărturiseşte dascălul.

Mihai crede că ideea ca fiecare elev să devină un savant este greşită, specializat pe mai multe domenii, pentru că, în final, nu devine bun pe niciuna. Artistul crede că soluţia este ca elevul să fie lăsat să îşi aleagă domeniul în care vrea să activeze după absolvire şi să se perfecţioneze cu preponderenţă pe acea zonă.

Conduce în prezent trupa de copii a Centrului Cultural „Dunărea de Jos“, Blue Danube Band, cu care a câştigat numeroase premii. Aceasta este compusă din copii de la fiecare secţie, cei mai talentaţi la instrumentele la care cântă. Îşi doreşte pe viitor o sală de spectacole la Şcoala de Arte, unde să poată oferi recitaluri cu elevii săi, dar va continua să concerteze şi cu formaţia „Met Grooves“, fiind un model pentru copiii pe care îi şcoleşte în tainele muzicii folk, rock şi jazz.