Atelofobia, frica de a nu fi suficient de bun. Cum funcţionează obsesia perfecţiunii şi când ne pune în pericol
0
Mulţi dintre noi îşi trăiesc viaţa cu sentimentul că trebuie să facă mereu mai mult şi să muncească mai tare ca să merite aprecierea celor din jur. Când li se face o nedreptate, de regulă tac şi merg mai departe, în loc să se apere, aşa cum ar fi normal.
Nu de puţine ori mulţi dintre noi au avut sentimentul că nu sunt de ajuns, indiferent că vorbim de viaţa personală sau profesională.
Încrederea în sine este jos şi ajung să creadă că nu merită un job mai bun, un şef care să îi aprecieze şi să aibă încredere în abilităţile lor, un partener care să îi iubească aşa cum sunt şi prieteni care să le fie alături când au nevoie de ei.
”Când avem această stare, tindem către o fobie, numită atelofobie, care înseamnă teama de-a nu fi suficient de bun sau frica de imperfecţiune”, explică psihologul Stelian Chivu. Asta face ca persoanele în cauză să caute mereu perfecţiunea în tot ceea ce întreprind.
Goana după perfecţiune, cum o numesc specialiştii, îşi are originile în credinţele negative ale fiecăruia dintre noi, se formează în copilărie şi se dezvoltă pe parcursul vieţii de adult. Atelofobia provine din nesiguranţele noastre şi necunoaşterea de sine.
Practic, simţim că nu avem valoare, ne este ruşine de ceea ce suntem ca persoane şi ajungem astfel să facem compromisuri pe care în mod normal nu le-am face. ”Cea mai obişnuită frică de acest gen este teama că nu suntem suficient de buni în dragoste, pentru el sau pentru ea. Aceasta declanşează diferite comportamente de evitare a unor persoane sau situaţii şi se poate ajunge la impotenţă şi frigiditate”, spune psihologul Stelian Chivu.
La toate acestea se adaugă lipsa de concentrare şi confuzia, frica de-a pierde controlul şi iritabilitatea. În loc să îşi susţină argumentat punctul de vedere, aceste persoane preferă fie să nu facă nimic, fie să se retragă.
Cum ajungem să ne lăsăm dominaţi de frică
Comportamentul obsesiv-compulsiv de care vorbim se dezvoltă gradual, dacă respectivii nu îl conştientizează şi nu fac apoi nimic ca să îl elimine. Mai întâi, se manifestă sub vorba unor gânduri, de genul ”nu sunt suficient de bun” sau ”nu o să reuşesc niciodată”. Aceste credinţe le vor schimba efectiv viaţa, pentru că pe baza lor îşi vor alege partenerii de viaţă şi joburile, iar asta deschide calea criticilor excesive şi abuzurilor.
În a doua etapă, cei în cauză încep să respingă criticile şi chiar îi atacă pe cei care le fac. ”Logica lor este că dacă atacă, nu li se vor observa defectele. Făcând asta, îşi vor ascunde defectele reale sau imaginare. Ar face orice ca cei cu care interacţionează să nu le vadă”, ţine să puncteze psihologul Stelian Chivu.
Se ajunge astfel într-o altă etapă, când aceştia şi-au dezvoltat un stil prin care evită pe toată lumea şi situaţiile potenţial conflictuale. Cei mai mulţi cad în patima consumului de alcool şi tutun, pentru că astfel îşi anesteziază durerea interioară pe care o simt.
În faza a patra, persoanele în cauză ajung obsedate de perfecţiune. Se adaugă aici şi dezechilibrele care duc la starea de ”burnout”, cum este încercarea de-a face cât mai multe lucruri, tendinţa de-a munci mai mult şi de-a se pune întotdeauna pe locul doi.
”Asta duce la acţiuni autodistructive, îi crează o stare de ezitare, de amânare permanentă, pentru că are tendinţa să se compare social întotdeauna cu cineva. Ajung astfel ca aceste gânduri negative pe care şi le repetă des să devină credinţe, iar acestea le vor guverna viaţa”, explică psihologul Stelian Chivu.
Perfectibili, nu perfecţi
Primul pas spre vindecare este conştientizarea comportamentului distructiv pe care îl avem faţă de noi înşine. Există chiar pericolul ca, odată cu înaintarea în vârstă, atelofobia să devină parte din modul nostru de viaţă.
Dacă celor în cauză li se atrage atenţia cu privire la comportamentul pe care îl au, de cele mai multe ori nu îl vor recunoaşte sau vor prefera să se lamenteze, spunând că nu se mai pot schimba. Ca să scăpăm de această stare, e necesar să evităm hrănirea gândurilor negative.
”Soluţia este chiar simplă. Este suficient să ne concentrăm pe gândurile şi programele pozitive. Făcând asta, ne vom descoperi şi calităţile pe care le avem. Se va produce astfel schimbarea de care avem nevoie la nivelul minţii subconştiente”, spune psihologul Stelian Chivu.
Unul din cei mai importanţi paşi pe care trebuie să îi facem este să ne acceptăm aşa cum suntem, cu bune şi cu rele. E necesar în egală măsură să ne înfruntăm fricile pe care le avem. Ca să ne resetăm mintea, trebuie să ne întrebăm mereu ”cum aş acţiona dacă nu aş avea frica de-a nu fi suficient de bun, de sănătos sau de frumos?”
Nu în ultimul rând, e nevoie să creem ceea ce se numeşte o istorie a succeselor şi chiar să le notăm într-un caiet. Făcând asta, vom conştientiza progresele constante pe care le facem, iar gândurile şi programele negative vor dispărea în timp, fiind înlocuite de altele pozitive, şi vom scăpa astfel de obsesia perfecţiunii.
Vă mai recomandăm să citiţi şi:
Efectele psihologice ale rugăciunii. Cum reuşesc călugării să atingă pacea mentală
Se încarcă comentariile...
