FOTO Mărăşeşti, oraşul erou care se zbate în sărăcie şi şomaj

Oraşul trece printr-un unul dintre cele mai grele momente ale existenţei sale. Localitatea în care trăiesc astăzi în jur de 8000 de suflete e bântuită de sărăcia lucie şi de şomaj.

Acum aproape 100 de ani, în oraşul Mărăşeşti este a avut loc cea mai importantă bătălie a primului Război Mondial.

În inima românilor, această bătălie are un loc special datorită eroismului de care au dat dovadă ostaşii români şi a faptelor de arme ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, căpitanului Grigore Ignat, generalului Eremia Grigorescu, dar mai ales datorită legendarei expresii Pe aci nu se trece![ Astăti, la Mărăşeşti, doar Mausoleul Eroilor, praspăt reabilitat, mai aminteşte de vitejia celor care s-au jertfit pentru ţară.

Atmosfera generală care domneşte peste acest oraş este atât de proastă încât singurele figuri oarecum vesele pe care le întâlneşti pe stradă sunt cele ale copiilor care sunt la o vârstă la care nu realizează greutăţile vieţii. Cei care şi-au legat definitiv viaţa de acest oraş spun însă că înainte de 1989 era total diferit.

Din rai în iad

„Era raiul pe pământ aici. Nu mint cu nimic. Toată lumea muncea, se făcea producţie, oamenii câştigau bani,  mergeau în concedii, familia era familie”, îşi aminteşte cu nostalgie Zanfir Stancu, fost muncitor la fabrica „emblemă” Chimica Mărăşeşti.

Şi are dreptate, pentru că aici a existat cândva o industrie dezvoltată, în care erau ocupaţi toţi locuitorii oraşului, cei mai mulţi, aproape 2000, la SC Marchim. Fabrica a fost construită în urmă cu 120 de ani şi a rezistat celor două războaie mondiale, mai puţin capitalismului sălbatic instaurat în România după 1990.

După privatizarea din anii '90, fabrica a ajuns pe mâinile afaceristului local Lucian Avram, care a vândut-o bucată cu bucată la fier vechi.

„S-a ajuns la falimentarea fabricii din cauza conducerii incompetente. O să spuneţi că aproape toate unităţile colos din ţară au dispărut, nefăcând faţă economiei de piaţă,  dar asta era o fabrică unicat. Aici se făcea celebrul spumogen, produs folosit la stingerea incendiilor, atât de apreciat de americani în timpul războiului din Golf. Eram singura fabrică din Sud – Estul Europei care fabricam spumogen şi clei de oase, nu mai spun de cunoscutele chituri şi uleiul de peşte. Aveam desfacere pe piaţă cât nu vă închipuiţi iar cu o conducere pricepută fabrica ar fi rezistat fără probleme şi astăzi”, povesteşte Emilian Braşov, fost şef de plan la Marchim, care a părăsit unitatea în 1992 pentru a se face primar.

Oraşul câinilor şi oamenilor fără stăpân

„Aproape 30 de ani am lucrat la Chimica. Fabrica mi-a dat apartamentul în care stau astăzi şi mă doare sufletul când mă întâlnesc cu foştii mei colegi care au ajuns ultimii oameni. Din oameni plini de viaţă astăzi s-au ratat, mulţi au luat-o pe calea băuturii, s-au îmbolnăvit, mulţi au şi murit. Aici, la Mărăşeşti, au rămas doar câinii şi oamenii fără stăpân, că asta suntem cu toţii cei care trăim aici”, vine completarea lui Zamfir Stancu, pensionat pe caz de boală după ce a suferit două atacuri cerebrale şi o intervenţie pe cord.

Fantomele fostei fabrici „Marchim”, acest lucru însemnând fostele hale de producţie, au fost în urmă cu doi ani dărâmate, în goana după supravieţuire şomerii şi rromii riscându-şi viaţa pentru a „curăţa” pereţii de cărămizi şi fier vechi. Ca şi Chimica Mărăşeşti, aceeaşi soartă au avut-o şi alţi 200 de muncitori de la Cooperativa Meşteşugărească „Victoria” din localitate, care primea comenzi de ambalaje de la Chimica, dar şi alţi câteva sute de muncitori care lucreu la Fabrica de Sticlă. Prosperitatea oraşului depindea de aceşti oameni. Oraşul-erou Mărăşeşti e astăzi mort de-a binelea!

La Mărăşeşti şomajul este în floare, iar Primăria s-a transformat într-un fel de serviciu social care plăteşte doar ajutoare.

Cu toate că în urmă cu câţiva ani oraşul a avut statut de zonă defavorizată, niciun investitor  nu s-a arătat interesat să beneficieze de avantajele conferite de acest statut.

Mai puteţi citi:

Oraşul Mărăşeşti, salvat de morile de vânt

Vrancea – cod roşu de înapoiere pe harta economică a României