FOTO În trecut, Crimeea a jucat un rol împortant în făurirea Micii Uniri de la 1859. Impresiile unui ofiţer cartograf austriac despre oraşul Focşani
0Dând crezare teoriei că istoria se repetă, chiar dacă cu mici modificări de nuanţa, acum mai bine de 150 de ani, tot în Crimeea, ruşii jucau pe scena istoriei rolul preferat, de asupritori.
Adversara Rusiei era acum un secol şi jumătate Austria, care încheiase cu Turcia, la 14 iunie 1853, un tratat prin care i se permisese ocupaţia Principatelor ca să asigure „deşertarea” acestora de trupele ruseşti angajate în războiul Crimeii.
Acest război al Crimeii a adus Moldovei sudul Basarabiei, iar Principatele au intrat în atenţia şi bunăvoinţa Marilor Puteri. Cu alte cuvinte, Crimeea de atunci a adus viitoarei Românii ceea ce s-a numit la 1859 Mică Unire.
„Pentru nesemnificativa noastră porţiune geografică vrânceană, intervenţia Austriei şi ocuparea Principatelor de către trupele austriece a adus pe aceste meleaguri un ofiţer austriac, de origine cehă, Emanuel Baron Salomon de Friedberg. Acesta avea misiunea de a cartografia ţinutul întins ce avea ca reper şi punct de plecare Măgura Odobestilor. Pe lângă sarcina aceasta a luat şi numeroase însemnări despre oamenii de aici, pe care le-a strâns într-un volum pe la 1896 şi din care profesorul Vergiliu Arbore, harnicul cadru didactic de la Liceul „Unirea” a întocmit un extras pe care l-a publicat cu ajutorul Primăriei Focşani în perioada interbelică”, ne spune istoricul Florin Dârdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea, căruia îi mulţumim pentru documentele de arhivă puse la dispoziţie.
Foto
Iată câteva pasaje, mai puţin plăcute, care privesc localitatea cea mai importantă vizitată de ofiter, oraşul Focşani.
„Casele din mijlocul oraşului la 1856 erau joase şi murdare, în afară de cele boiereşti care aveau o înfăţişare frumoasă. Pavajul uliţelor, acolo unde era, era infam, iar acolo unde nu era, drumeţul, pe jos, călare sau în căruţa înota în praf şi noroi, pe care numai vântul şi soarele îl usca. Se găseau în Focşani multe biserici , pictate în stil bizantin, dar multe erau vopsite cu var pe dinafară, fapt ce le aducea prejudicii de imagine”, scria ofiţerul austriac.
Singura laudă pe care o aduce în însemnările sale se referă la dulceţuri, în special cea de "zarzăre”.
Cartograful a mai remarcat că toată lumea din oraş arunca în mijlocul străzii zoaiele şi gunoaiele. Şi încheie capitolul dedicat Focşaniului cu o constatare severă.
„Acolo unde lucrează Românii pretutindenea e lenevire şi încetineală. În scurt nu ştiu cum să înainteze şi-şi creiază totdeauna o oboseală mai mare. De exemplu la construcţia unei case aceştia nu ştiu regulile construcţiei, nu au cunoştinţe nici de roabe, nici de cărucioare şi construiesc de obicei astfel de locuinţe fără o temelie solidă”. Observaţiile austriacului erau extrem de pertinente, chiar dacă Focşaniul mai are şi astăzi case construite înainte de anul plimbării sale prin oraş.
Astfel, Muzeul Unirii,clădire construită înainte de 1800, fosta Biblioteca Judeţeană, clădire ce exista la 1848, casa Pruncu din curtea Colegiului „Al. I. Cuza, ce figura pe o hartă la 1855, Şcoala anexa din fata Colegiului „Cuza” sau fosta Şcoală nr 2 de Băieţi , edificata pe la 1845, toate aceste imobile au rezistat. La ele au muncit cu siguranţă români, doar poate coordonatorul sau arhitectul a fost străini.
Mai puteţi citi:
Cum arăta Primăria Focşani acum un secol
Casele monument ale fostelor personalităţi din Focşani zac în uitare
Se încarcă comentariile...
