Craiova: Norica Preduţ este creator de păpuşi pentru scena copilăriei

Toţi oamenii de teatru sau din afara lui, cu care a colaborat de-a lungul unei cariere de peste 35 de ani, o descriu fără ezitare ca pe un profesionist şi om de excepţie.

Este toată o poveste, un amestec fericit între clasic şi contemporan, în care loc şi-au găsit trăiri minunate, creaţii frumoase, întâmplări de neuitat. Cu vocea sa caldă şi uşor jucăuşă pune punctul pe i în orice dialog ce are ca personaj principal teatrul. Avea 19 ani când s-a angajat la  Teatrul pentru Copii şi Tineret Colibri, iar când cineva e curios să-i afle vârsta glumeşte şi spune că are 37 de ani, dar ei sunt de fapt cei de activitate ca şi sculptor păpuşi. „Dintr-o întâmplare am ajuns la Colibri. Mă recomandase profesorul meu Vasile Buz. Venisem dezamăgită de la Timişoara, unde am dat examen la Arte şi l-am picat, şi mă gândeam să fac ceva timp până să merg iar la concurs“, povesteşte Norica Preduţ. Îşi aminteşte că s-a angajat din prima zi, pentru că Raisa Scaleschi, care ocupase postul, se pregătea să plece în Banat. „Am stat pe lângă ea două săptămâni şi am încercat să învăţ cât mai mult, că aveam ce. Era o femeie talentată şi foarte frumoasă“, continuă Norica. Spune şi acum că a avut norocul să intre într-o echipă de profesionişti, că a lucrat cu oameni de valoare, din care făceau parte scenograful Eustaţiu Gregorian, actorii Ivona Rudeanu, Ariadna Vrabie, Adriana Stamate, Costel Ionescu. Cuvinte de laudă găseşti la Norica Preduţ şi pentru personalul care se ocupa de curăţenie. „Trebuie să fii prieten cu toată lumea cu care lucrezi. Fiecare te poate ajuta“, mărturiseşte sculptoriţa. Au fost câteva momente în viaţa sa când a urcat şi pe scenă şi i s-a sugerat chiar să ia mai mult în calcul şi acest lucru, dar a refuzat.

Păpuşi cu lipici la premii

A creat zeci, sute de păpuşi, de unele se mai bucură încă, pe altele le păstrează în suflet. Apolodor, din spectacolul „Cartea cu Apolodor“, e greu de uitat. Când se juca era însărcinată.  Apoi sunt „De-a scufiţa“, celebrul „Pinnochio“, vedetă nu demult în China, „Păcală“, „Dănilă“, „Prinţesa Majolenka“, „Pasărea albastră“. Oricine s-a gândi că acasă la Norica Preduţ există o colecţie întreagă de păpuşi, dar nu este aşa. „Tot ce am creat am dat. Mai ales copiilor“, confirmă Norica Preduţ. Un loc în care se simte foarte bine este şi proaspăta Secţie de Păpuşi de la Muzeul Olteniei. De altfel, a şi făcut parte din echipa care a împlinit minunea de la Craiova. De pe 21 martie încoace s-a implicat trup şi suflet alături de Asociaţia Culturală GAG în organizarea atelierelor de creaţie de la Casa Băniei, deschise pentru a bifa frumos săptămâna internaţională a teatrului, cu zile dedicate marionetiştilor.

Ce-i place

Oamenii adevăraţi, cu minusurile şi plusurile lor, de genul „ăsta sunt, asta fac, asta gândesc“. În ei îi vede pe cei pe care poate conta, persoane de încredere, care nu i-ar putea înşela aşteptările.

Ce nu-i place

Îi displac mincinoşii şi oamenii falşi. Dezaprobă munca de mântuială, cârpelile făcute doar ca nu cumva să se poată spune că nu s-a făcut ceva. O dezamăgeşte lipsa de consideraţie manifestată deseori faţă de valorile teatrului.

Cum e printre păpuşi iubite de copii?

Pentru mine sunt ca şi copiii mei. Toate îmi sunt aproape de suflet, chiar dacă poate pe unele le menţionez mai des. Printre păpuşi e ca într-un basm. Aduc atâta bucurie în vieţile tuturor celor care ştiu să facă loc frumosului în viaţa lor.