Constanţa: SERIAL Eroii Revoluţiei: Horia Teodor Moraru, militarul ucis de terorişti

Florica şi Nicolae Moraru îşi plâng fiul ucis în Revoluţie

La 22 de ani, militarul în termen şi-a găsit sfârşitul la o unitatea din Bucureşti, împuşcat de terorişti, pe 23 decembrie în 1989. După ce a fost împuşcat în gât, militarul s-a târât de la tranşeu şi până la etajul întâi al clădirii în care se aflau colegii lui, împroşcându-i cu sânge. Şi-a dat ultima suflare după ce a rostit „mamă“.

Dacă nu ar fi amânat armata, ar fi fost în viaţă. A preferat însă să-şi termine liceul, la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa şi apoi să facă stagiul militar. Din electromecanic auto, Horia Tudor a ajuns militar. „Voia să se facă inginer imediat după ce s-ar fi eliberat, în 1990. Nu a mai apucat însă, pentru că a fost ucis la Revoluţie“, spune, printre lacrimi, părintele lui, Nicolae Moraru.

Pe tatăl lui Horia l-am găsit în 22 decembrie la mormântul fiului său, cu lacrimi în ochi, dar resemnat. „A murit pentru o cauză nobilă. S-a meritat sacrificiul, pentru că o duceam greu, dar pentru părinţi durerea este enormă chiar şi după atâta timp“, susţine tatăl.    
                  
Perdea stropită cu sângele lui

Revoluţia l-a prins pe Horia în garnizoană. Nicolae Moraru ne-a povestit că fiul lui se afla la unitatea militară 02110 antiaeriană din Bucureşti şi că din clădirile alăturate se trăgea în armată.
„A avut puterea să se târască după ce a fost împuşcat, să iasă din tranşeu şi să ajungă pe scări, cu sângele după el, acolo unde se aflau colegii lui militari, la etajul întâi. Am plecat imediat la Bucureşti, eu şi iubita lui, după ce am primit telegrama prin care eram anunţaţi de tragedie, pe 23 decembrie, seara. Am şi acum în minte perdeaua plină de sânge lui, de la etajul întâi“, rememorează tatăl eroului. Militarul a fost împuşcat în carotidă pe 23 decembrie, găsindu-şi sfârşitul la câteva minute după incident.

Familiei Moraru i s-a spus că fiul lor a fost ucis de terorişti, care se ascundeau în clădirile de vizavi. „Era un cartier pregătit pentru demolare, iar cei care mi-au ucis băiatul se ascundeau acolo“, povesteşte tatăl celui ucis.

Trandafirul iubitei înfloreşte la mormânt

„Au vrut să-l înmormânteze la Bucureşti, dar el iubea atât de mult constănţenii, încât am decis să-l aducem aici“, spune Florica Moraru, mama lui Horia.
Femeia păstrează o poză cu fiul ei în portofel, făcută în perioada în care a susţinul bacalaureatul. Ori de câte ori se uită la poză, suspină şi plânge.

Tatăl lui Horia ne arată la mormântul fiului un trandafir, despre care spune că înfloreşte în fiecare primăvară, că răspândeşte o mireasmă aparte şi că este de mai multe culori. „Iubita lui l-a sădit, acum mult timp. Urmau să se căsătorească, dar nu a fost să fie. De ea nu mai ştim nimic, doar că e în Belgia“, spune Nicolae Moraru. Mama eroului a adus, după 20 de ani de la tragicul eveniment, un îngeraş, pe care l-a pus la un capăt al crucii.

Vinovaţii, prinşi şi eliberaţi

După Revoluţie, familia Moraru a aşteptat să fie chemată la proces, aşa cum i s-a promis. „Maiorul Munteanu ne-a spus atunci că i-a prins pe terorişti, că sunt în arest şi că ne va chema la proces. Care proces? Că le-au dat drumul. Nici nu am mai putut intra în unitate“, spune, indignat, părintele.
Soţii Moraru mai au o fată, în vârstă de 36 de ani. Băiatul ar fi trebuit să împlinească la anul, pe 27 iulie, 43 de ani.

Lacrimile nu le-au secat nici după 20 de ani de la tragicul eveniment. O lumânare aprinsă la mormânt, un suspin, multe lacrimi căzute peste mormânt, regrete şi amintiri, pe toate le simte familia Moraru în fiecare an de 23 decembrie, când sunt depuse coroane de flori în cinstea eroilor căzuţi la revoluţie.