VIDEO Catedrala din Cluj, neîncăpătoare la parastasul Mitropolitului Bartolomeu, duhovnicul care avea o singură rugăciune către Dumnezeu

MItropolitul Bartolomeu. FOTO: Arhivă

Prastasul Mitropolitului Bartolomeu, la doi ani de la plecarea acestuia, a fost un prilej pentru sutele de credincioşi să-şi aducă aminte de cel care a transformat Clujul  în capitala religioasă a Ardealului şi de cea mai de preţ moştenire lăsată de duhovnic: cuvintele sale de înţelepciune.

Catedrala Mitropolitană din Cluj a fost neîncăpătoare, duminică, la slujba de parastas ocazionată de trecerea a doi ani de la moartea ÎPS Bartolomeu Ananina, Mitropolitul Clujului. Peste o sută de persoane au fost nevoite să asculte de afară cuvintele mitropolitului Andrei Andreicuţ. La final, credincioşii au primit colaci şi vin fiert. Clujenii şi-au adus aminte cu respect de acela care a fost poreclit “Leul Ardealului”. Pe lângă transformarea Clujului în centru religios al Ardealului, prin înfiinţarea Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Bartolomeu a lăsat credincioşilor o adevărată comoară - predicile şi rugaciunile sale. “Ceea ce a făcut el pentru oraşul acesta, pentru ţara aceasta nu va mai face nimeni”, a spus cu ochii în lacrimi, o pensionară la ieşirea de la slujbă. 

Singura rugăciune a lui Bartolomeu

Credincioşii prezenţi şi-au amintit de vorbele lui Bartolomeu care spunea că de-a lungul vieţii mele a avut o singură rugăciune: „Viaţa mea a fost, cel puţin în primele trei sferturi, foarte zbuciumată şi nu o dată, nu de două ori, nu de trei ori, m-am simţit în imediata vecinătate a morţii, datorită suferinţelor şi primejdiilor prin care am trecut. Nu am chemat niciodată moartea, dar nici nu m-am temut de ea. Am avut o singură rugăciune către Dumnezeu: Doamne, dacă Tu crezi că mai poţi face ceva cu mine şi dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuinţă pentru Biserica mea, pentru neamul meu şi pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă laşi în viaţă şi nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanţele oamenilor şi nici de dinţii lupilor. Dacă vei socoti că n-o să mai fiu bun de nimic şi nu-Ţi mai trebuiesc Ţie, o să mă chemi la Tine şi voi vedea ce vei face cu mine. Dar dacă Tu socoteşti că voi mai fi de folos, mă vei lăsa în viaţă, pentru că eu ştiu că religia creştină este eminamente pragmatică”. Cei care vor să asculte predicile memorbile ale Mitropolitului o pot face aici.