Caracatița care sufocă economia României. „PIB-ul ar crește cu 30% dacă am controla-o“
0Economia subterană este coșmarul autorităților neputincioase, care an de an își propun lucruri mărețe, dar inevitabil eșuează în practică. Analistul economic Adrian Negrescu și cercetătorul UBB Flavius Rovinaru explică pentru „Adevărul” cât ne costă economia subterană.
România se luptă de 33 de ani cu economia subterană. Fără niciun folos, s-ar putea spune pe baza cifrelor oficiale, deoarece țara noastră este a doua la nivelul Uniunii Europene, după Bulgaria, la acest capitol, într-un top al rușinii. Însă nu este vorba doar de rușine, ci de sume imense, care dacă ar ajunge, măcar parțial în economia reală, la suprafață, ar rezolva multe dintre problemele țării.
Economia subterană, așa cum este definită în manualele de economie, se referă la acea parte a economiei ascunsă în mod deliberat autorităților publice pentru a evita plățile unor taxe și impozite. Aici intră bani obținuți din activități economice ilegale, dar și legale, pentru care nu se plătesc niciun fel de taxe. Evaziunea fiscală face anual ca sume importante să nu ajungă la bugetul statului.
În fiecare an, din cauza economiei subterane, bugetul țării este văduvit de sume uriașe, iar suma totală se apropie de 100 de miliarde de euro. Asta pentru că la un PIB de 290 miliarde de euro în 2022, economia subterană a României a ajuns la 29% din PIB.
Numai cu banii din economia subterană, România și-ar plăti în câțiva ani toate datoriile externe și ar putea să-și pună la punct infrastructura catastrofală, ultima la nivel european.
Spre comparație, datoria externă totală a României, publică şi privată, a crescut în 2022 cu 6,13 miliarde euro, la un total de 142,7 miliarde euro, potrivit datele publicate de BNR la începutul anului. Și tot ca termen de comparație, cheltuielile bugetului au fost în 2022 de 541 mld. lei, adică aproape 110 miliarde de euro, faţă de 93 miliarde de euro în anul anterior.
Cât ne costă pe fiecare
Evident, nici România și nicio altă țară nu ar putea să-și ducă vreodată economia subterană la zero. Doar că alte țări o controlează. Spre exemplu, în Austria și Germania economia subterană a fost de 6, respectiv 8,8%, la nivelul lui 2022, adică de 5, respectiv de 4 ori mai mică dacă se ține cont că în România economia subterană e de 29%.
Profesor și cercetător la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Flavius Rovinaru nu are niciun dubiu. Statul român nu a fost capabil după Revoluție să pună la punct un sistem eficient de colectare a banilor, ceea ce încurajează economia subterană.
Iar ANAF, spaima oamenilor de rând, devine un mielușel când e vorba de a aduna banii cuveniți statului de la companii și din alte surse.
„În ceea ce privește economia subterană, suntem pe primele poziții la nivel european. Aceasta înseamnă că sistemul de colectare este unul disfuncțional, un sistem în care ANAF-ul nu reușește să-și îndeplinească rolul care-i justifică existența. De 20 de ani suntem campioni ai economiei subterane, cu o medie pe intervalul 2003-2022 de 29,3% din PIB. Practic suntem la cel puțin +10% față de ceea ce reprezintă media Uniunii Europene în privința economiei subterane”, explică profesorul clujean.
„Muncim mai mult de jumătate din timp pentru statul român“
La rândul său, cunoscutul analist economic Adrian Negrescu vorbește despre efectele pe care incompetența celor desemnați să se ocupe de această problemă se întoarce an de an împotriva angajaților de rând. Așa se face că românii au cele mai mari impozite pe salarii din Uniunea Europeană și a doua cea mai scăzută putere de cumpărare, pentru că măcar o parte din banii ce nu pot fi aduși în visteria statului sunt recuperați de la populație.
„Noi muncim mai mult de jumătate din timpul alocat pentru statul român, nu pentru noi personal. Pentru că statul s-a obișnuit să încaseze mai ușor bani din salariile oamenilor decât să încerce să scoată la lumină economia subterană. Aproape 30% din PIB reprezinta economie subterană, de neconceput în orice altă țară. Altfel spus, Produsul Intern Brut ar putea crește cu 30% dacă am reuși să digitalizăm ANAF, să transferăm toată economia într-un sistem digital care să elimine tranzacțiile la negru din economie”, explică Adrian Negrescu.
Scutiri de taxe pentru unii angajați, nejustificate, pe spinarea celorlalți
Analistul are și o altă observație. Pe lângă faptul că ANAF nu își face treaba, iar angajații sunt taxați la sânge mai există un alt aspect notabil.
O bună parte dintre angajați sunt scutiți de plata unor taxe, în timp ce ceilalți plătesc cele mai mari taxe din Europa, raportat la veniturile lor modeste. Mai exact, angajații din IT, construcții, agricultură și industria alimentară nu plătesc impozit pe venit și contribuția la sănătate, deși beneficiază de acestea.
Astfel, în timp ce IT-iștii au printre cele mai mari venituri, ei beneficiază gratuit de anumite servicii plătite inclusiv din banii rezultați din taxele celor care au salariul minim pe economie, adică mai puțin de 400 de euro lunar.
Un fapt revoltător, spune Adrian Negrescu, care arată că statul lasă în mod deliberat povara pe umerii unei părți a angajaților, inclusiv cei cu salarii de mizerie.
„Mai mult de 40% din angajații din România sunt scutiți de la plata taxelor pe care ceilalți le plătesc. Avem sectoare întregi din economie, de la industria alimentară la agricultură, la IT și alte domenii în care nu se plătesc impozite. Un fapt revoltător raportat la situația din celelalte industrii. Statul continuă să judece cu măsuri diferite economia și continuă să trateze din punct de vedere fiscal în mod diferit pe cei care au tupeul să dezvolte un business și pe cei care stau cu mâna întinsă la ajutorul public”, punctează analistul.
Bani mai mulți decât dintr-un PNRR în fiecare an
Dacă România ar reuși să-și restrângă economia subterană la o medie de 15-20% de la aproape 30%, economia reală ar beneficia în fiecare an de un aflux de 30-50 de miliarde de euro. Practic, ar fi ca și cum România ar beneficia de un PNRR în fiecare an, ba chiar aproape dublu. Ca termen de comparație, Comisia Europeană a aprobat în 2021 PNRR-ul României, în valoare de 29,2 miliarde de euro, pentru investiții și reforme, însă banii vor fi alocați în etape pe parcursul a mai mulți ani.
În doar câțiva ani, din banii scoși la lumină din economia subterană s-ar putea face autostrăzi care ar lega provinciile istorice între ele. Pentru Moldova în special, ca pol al sărăciei la nivelul Uniunii Europene, ar fi vital să fie conectată la vestul Europei, via Transilvania, însă abia în ultimii ani autoritățile au început să ia în calcule acest lucru. „Ar fi altă Românie. Lejer ar trebui să scoatem la suprafață cel puțin câte 50 de miliarde de euro anual din cei aproximativ 100 câți reprezintă economia subterană”, punctează Negrescu.
În plus, din aceiași bani s-ar putea reabilita infrastructura feroviară, ultima la nivelul Uniunii Europene. În secolul vitezei, când în țări ca Franța, Japonia, China și Italia există trenuri de mare viteză care circulă cu peste 300 de kilometri pe oră, în România trenurile de călători au o medie de viteză de zece ori mai mică, iar mărfarele undeva la 15. În perioada interbelică, trenurile circulau mai repede, deși tehnologia era cu totul alta.
Adrian Negrescu nu are niciun dubiu. „Rețeaua feroviară ar trebui să fie prioritatea numărul 1 a României. Ar trebui să refacem măcar infrastrura la nivelul de acum 25-30 de ani. Suntem ultimii în Uniunea Europeană și la acest capitol”, spune analistul.
Unde duce pasivitatea statului
Dincolo de faptul că pasivitatea statului face ca PIB și investițiile să fie private de zeci de miliarde de euro anual, problema mai poate fi pusă și altfel. Dincolo de condamnarea unor zone la sărăcie din cauza lipsei infrastructurii și a investițiilor, toate acestea se traduc și în costuri de vieți omenești. Asta în condițiile în care, potrivit statisticilor Comisiei Europene, România e țara europeană cu cele mai multe decese din cauza accidentelor rutiere. Iar infrastructura precară este vinovată, se știe, de foarte multe dintre aceste accidente.
Conform studiului Comisiei Europene, România a înregistrat cea mai ridicată rată a mortalităţii în urma accidentelor rutiere cu 86 de decese la un milion de locutiori, dublu față de media europeană. Bulgaria (78) şi Croaţia (71) ne secondează, în timp ce Suedia (21) și Danemarca sunt cele mai sigure țări. „Cu banii din economia subterană am face cel puțin câte două autorstrăzi anual. Din cauza infrastructurii avem an de an atâția morți”, adaugă expertul.
În sfârșit, din banii ascunși economiei reale s-ar putea construi spitale moderne și ar putea fi susținute programe în sănătate și educație care ar preveni anual mii de decese. România este, însă, țara care nici măcar din fonduri europene nu a reușit să-și construiască spitale.
„Din banii din economia subterană am face lejer câte două spitale regionale în fiecare an, plus zeci de alte spitale și școli”, consideră Negrescu. În acest moment, spitalele regionale de urgență din Cluj, Iași și Craiova, fiecare cu un cost estimat la circa 500-550 de milioane de euro, există doar pe hârtie, în condițiile în care statul nu a găsit banii necesari pentru a-și aduce propriul aport, pe lângă fondurile europene substanțiale puse la dispoziția României exact pentru asta.
Se încarcă comentariile...
