Tradiția covrigilor de Buzău, amenințată. Mulți producători s-au abătut de la rețetă
0Buzăul deține câteva zeci de covrigării care produc gustoasele inele din cocă, subțiri și aurii. Clienții de pretutindeni, aflați în trecere prin oraș, îi cumpără satisfăcuți că au în meniu un veritabil produs tradițional, cu o istorie de 200 de ani în spate. Cele mai multe simigerii din oraș s-au abătut însă de la rețeta veche a covrigilor de Buzău.
Colăcelul auriu este făcut din cele mai modeste ingrediente, făină, apă, drojdie, sare şi puţin zahăr, şi este la mare căutare mai ales în perioadele de post. Chiar dacă are la bază o reţetă extrem de simplă, covrigul de Buzău stârneşte poftele prin mirosul aluatului copt la vatră şi mai ales prin aspect. Inelul auriu şi crocant a devenit în ultimii ani un simbol al Buzăului.
În august 2018, covrigii de Buzău au devenit marcă atestată şi recunoscută la nivel naţional. Practic, acolo unde vom găsi etichete marcate cu înscripţia „covrigi de Buzău”, știm că aceştia sunt făcuţi după reţeta originală şi din ingrediente naturale. Reprezentanţii Direcţiei Agricole Buzău lucrează de mulţi ani și la dosarul prin care acest produs va fi recunoscut în Europa.
Dar în ultima vreme, cele mai multe simigerii din Buzău s-au abătut, rând pe rând, de la rețeta veche a covrigilor de Buzău. Ele au renunțat la cuptoarele pe vatră, alimentate cu lemne, zidite din caramidă de șamotă, pentru a le face loc cuptoarelor electrice cu bandă, instalații ce pot fi cumpărate chiar și cu o investiție de 10.000 de lei, dar care asigură o coacere rapidă a produselor de patiserie.
„Știm că adevăratul covrig de Buzău este copt la vatră, ca pe vremuri. Dar acesta se face în cele mai multe covrigării la banda electrică, pentru că patronii le-au modernizat ca să păstreze mai bine igiena, să scape de grija gazului, a lemnelor. Covrigii aceștia sunt la fel de gustoși”, spune angajatul unei covrigării din Buzău.
Chiar și după ce au schimbat vatra cu banda electrică, simigeriile modernizate continuă să anunțe că vând produsul tradițional. Localnicii au sesizat diferențele între covrigii de altădată și cei produși acum, însă nu le rămâne decât să-și exprime nostalgia.
„Înainte, covrigii noștri erau parcă și mai mari, și mai groși. Nu se mai fac la fel acum. Veneau bucureștenii, stăteau la coadă și luau șiruri multe de covrigi din care ieșeau aburi. I-au distrus și pe ăștia”, spune clientul unei covrigării din centrul Buzăului.
Una dintre puținele covrigării care au păstrat cuptorul clasic se află lângă gara CFR din Buzău. Aici, personalul lucrează fără întrerupere pentru a asigura covrigii calzi ceruți de clienți.
Covrigii au la bază ingrediente obișnuite
Prepararea unei șarje de covrigi durează circa o oră. Aluatul merge la dospit, apoi la modelat. La final, inelele ajung la opărit, apoi într-un sirop din apă cu bicarbonat. Prin parcurgerea acestei etape, care este ignorată în covrigăriile moderne, covrigii capătă formă, luciu, o peliculă crocantă, aluat moale la interior și un ușor iz de jar.
„Noi îi opărim, îi trecem printr-un sirop, pentru a-și păstra forma rotundă și aspectul lucios, iar de aici îi introducem în cuptor. La noi, vatra face diferența, temperatura degajată, cărămida încinsă. Covrigul nostru capătă gustul specific pe care cel la bandă nu-l dă”, declară Mircea Ambrozie, covrigar.
Colăceii subțiri de cocă sunt lăsați pe vatra încinsă timp de aproximativ cinci minute, până devin roşiatici. După aceea, covrigii fierbinţi sunt scoşi în lădiţe şi transferaţi la tejghea, unde îşi găsesc imediat cumpărători.
„Covrigii la vatră au un miros pe care îl simți de la distanță, mai ales când sunt fierbinți. Când se usucă, tot buni sunt. Ca aici nu am luat nicăieri. Sunt buni și ceilalți făcuți la cuptor electric, sunt crocanți, însă acolo vorbim de altceva, nu mai este tradiționalul covrig de Buzău, așa cum se făcea pe vremuri”, ne spune un client.
Prin compoziţia lor, covrigii de Buzău, care nu costă mai mult de 30 bani bucata, sunt atât de săţioşi încât ţin de foame toată ziua.
Istoria covrigilor de Buzău începe după anul 1800, când în târgul Buzăului se stabilesc bulgari, sârbi şi greci. Cei din urmă îşi deschid cârciumi şi, având negustoria în sânge, descoperă o combinaţie profitabilă pentru ei şi apreciată de muşterii: la băuturi ei servesc un produs alimentar, în formă de inel cu o coajă aurie şi crocantă şi un miez fin, cu o puternică aromă de făină albă de grâu. Produsul respectiv se numea „kovrig”, era ieftin şi uşor de preparat aşa că, în scurt timp, în localurile din târg covrigii au devenit nelipsiţi.
Se încarcă comentariile...
