Mircea Iamandeiu, veteranul ultimei generaţii de cascadori motociclişti care a înfruntat „Zidul Morţii”

Până pe la mijlocul anilor 80 era unul dintre puţinii oameni curajosi care ofereau un spectacol inedit într- o sferă din oţel unde reuşeau, urcaţi pe motociclete, să învingă gravitaţia.

Buzoienii trecuţi de vârsta primei tinereţi îşi aduc aminte cu nostalgie de zilele în care la bâlciuri te puteai distra pe cinste, alături de cascadorii care dădeau o notă de orginalitate sărbătorilor câmpeneşti.

Unul dintre cei care făceau atmosferă de gală la aceste serbări este veteranul motociclist Mircea Iamandeiu din Buzău, omul care a executat ani la rând numere difcile ce semănau mai degrabă cu spectacolele de circ sau cascadoriile din filme.

Pasiunea pentru motoare o are din copilărie

Bătrânelul de 73 de ani din cartierul Mihai Viteazu spune că pasiunea pentru motociclete o are de mai bine de o jumătate de veac.

„Am 73 de ani iar pasiunea pentru motociclete o am de mic copil. La 16 ani eram sătul de motociclete. De la 12 ani am pus ochii pe motocilete, motorete, simpsonete şi cam tot ce se găsea pe timpurile alea. Şi-acum, după atâţia ani, folosesc motocicleta cu ataş ca să mă duc la sapă", mărturiseşte nea Mircea.

"Zidul morţii", o provocare peste timp

Anii au trecut iar cascadorii de ocazie au îmbătrânit fără ca cineva să le mai preia ştafeta.

Nea Mircea crede că că cele mai frumoase amintiri ale tinereţii sunt cele în care se simţea invincibil atunci când concura la „Zidul Morţii". „Am învăţat să concurez la „Zidul Morţii" pe un fir de tocitoare. Era ca un butoi mare prin care te încadrai mergând în cerc. Aveam un semn făcut cu vopsea pe care nu trebuia să-l depăşim, pentru că altfel ne-am fi accidentat foarte grav. Acolo am învăţat să fac această cascadorie. Apoi a venit „Zidul Morţii" cu plasa de oţel. Sincer, chiar trebuia să ai puţin curaj ca sa poţi merge cu motorul aici", mai spune nea Mircea. „Zidul morţii" era circular, de forma unui pahar imaginar gigantic, simplu, iar cascadorii făceau ture pe interior învingând cu măestria gravitaţia, motocicleta rulând paralel cu pământul.

Motocilete de colecţie

Simpaticul motociclist pensionar îşi ţine colectia de motociclete, aşezată la loc ferit într-un garaj ros de timp. Pe aleile curţii sale mititele un MZ 125 din anii 50 se odihneşte cuminte lângă câţiva saci de porumb şi 2 IJ-uri rusesti din care unul dotat cu ataş. Alături de ele se află achiziţiile din ultimul an, o motoreta Mobra şi încă două IJ-uri, un Jupiter 5 si un Jupiter 4. „MZ de 125 este o motocicletă foarte frumoasă pe care nemţii au făcut-o simplă şi foarte rezistentă. Pe-asta pe care o am aici mi-am cumpărat-o din magazin. În 1951 am dat o adevărată avere pe ea. Nu mulţi îşi permiteau o motociletă pe vremea aia. Am avut aproape 58 cu motociclete pănă acum" , mai spune nea Mircea.

Întrebări şi răspunsuri

Aţi suferit vreodată vreun accident grav?

„În materie de accidente, îi mulţumesc lui Dumnezeu că am avut foarte puţine pe care însă nu prea le-am băgat în seamă. Cel mai serios accident l-am avut acum, la bătrâneţe, când am ieşit cu motocicleta dintr-un noroi şi am căzut pe asfalt. Am avut şi masini ca Wartbrug sau Dacia 1100 cu care nu am suferit niciun accident".

Aveţi acelaşi curaj şi la bătrâneţe?

„Curajul nu mi l-am pierdut pentru că asta e firea mea şi chiar aş fi în stare să încerc din nou să mă dau cu motorul la zidul mortii. Pe de altă parte sunt realist şi îmi dau seama că am mai îmbătrânit. Până una alta voi „concura" pe câmp cu o prăşitoare pe care o confecţionez din motorul unei vechi motociclete, din cele care a participat la „Zidul Morţii."

Ce-i place?
„Îmi place să merg cu motocicleta chiar şi acum la 70 de ani. Ador să meşteresc toată ziua în atelierul meu şi să inventez tot felul de dispozitive din piesele vechi de motocicletă. Îmi plac plimbările cu motocileta cu ataş. Sunt îndrăgostit de motoarele vechi şi piesele de colecţie. Îmi plac provocările şi oamenii curajoşi".

Ce nu-i place?
„Nu-mi place să văd cu au dispărut distracţiile mai vechi de la bâlciuri. Nu-mi plac motoarele făcute de mântuială şi nici lucrurile sofisticate. Nu-mi plac oamenii fricoşi".

Profil:
Născut: 6 noiembrie 1938 la Buzău
Studii: Şcoala profesională de petrol şi gaze
Familie: căsătorit, un copil