De ce sunt indignaţi buzoienii când sunt făcuţi „moldoveni”

Buzoieni, îmbrăcaţi în port popular, la 1800            Carol Pop de Szatmary ''Târgul Drăgaica''

Buzoienii sar ca arşi atunci când sunt catalogaţi drept moldoveni, indiferent de împrejurări, fie în articole de presă, fie în conversaţii cu români din alte regiuni. Este o percepţie total eronată că Buzăul ar fi în Moldova, spun specialiştii, care oferă şi posibile explicaţii.

Poziţia georgafică a judeţului, la graniţa Munteniei cu Moldova, este principala cauză a confuziei, crede publicistul buzoian Viorel Frâncu. 

”Dintotdeauna delimitarea dintre Muntenia şi Moldova a fost părăul Milcov. În toate scrierile cronicarilor, inclusiv în <Descriptio Moldavie>, Dimitrie Cantemir a delimitat graniţa Moldovei până la Milcov, variat pârâul Călmăţui. Chiar şi ţinutul Slam-Râmnic, deşi avea localităţi în actualul judeţ Vrancea, sau Putna cum i se mai zicea, era tot în Muntenia. Cred că zona de interferenţă din Moldova şi Muntenia aduce confuzii tocmai pentru că ţinutul Râmnicului deţinea în componenţa administrativ-teritorială localităţi atât din Vrancea, cât şi din Brăila, azi considerate localităţi moldovene”, este de părere Viorel Frâncu.

Şi istoricul Valeriu Nicolescu pune pe seama vecinătăţii cu Moldova perceperea greşită de către mulţi români că buzoienii sunt moldoveni. Nicolescu spune că nici fostul judeţ Slam-Râmnic, care îngloba odinioară comune din Buzău şi Vrancea, până la Focşani, nu era în Moldova. 

”Noi, geografic, nu suntem în Moldova. Graniţa cu Moldova a fost pe Milcov, apă care curge prin mijlocul Focşaniului. Milcovul moldovenesc era un sat amărât iar Milcovul muntenesc era capitala judeţului Slam-Râmnic, care era în Muntenia. Primul dintre judeţele Munteniei era Slam-Râmnic, deci nu suntem moldoveni. Ca populaţie suntem eterogeni”, precizează Valeriu Nicolescu.

Istoricul buzoian admite că pentru urechile locuitorilor din alte regiuni ale ţării graiul buzoienilor sună oarecum asemănător cu cel moldovenesc, însă susţine că diferă de acesta şi că este unul distinct, numai al buzoienilor, mai evident în zonele rurale. 

”Cât priveşte graiul, sunt regionalisme şi pe la noi. Aveam comune, până nu demult, unde se vorbea cu chicioare, ciorachi. Chiar şi straiele populare aveau diferenţe, dar între munte şi câmpie, nu regiuni istorice. La Râmnic au fost sate în care era un amestec între oieri transilvăneni, muntenii şi cojanii, adică cei de la câmp. Erau antipatii între ei, nu se căsătoreau cojanii cu muntenii, îşi strigau la hore măi cojene cu pământ sub unghii. Avem mai mult elemente de grai care sunt specifice zonei de munte, zonei de câmpie”, spune Valeriu Nicolescu. 

Din punctul de vedere al unui sociolog, populaţia Buzăului diferă foarte puţin de locuitorii comunelor din sudul Vrancei, primul judeţ din Moldova.

”Că Buzăul este în Muntenia este clar, pentru că se ştie unde este Milcovul. Şi Râmnicu Sărat, chiar dacă este la graniţă, este tot în Muntenia. Buzoienii fac parte din zona Munteniei pure, absolut pură, fără niciun fel de dialect. Moldovenii, sigur, au dialectul lor, dar în afară de accent, de lucruri mărunte, nu sunt alte deosebiri nici din punct de vedere politic, cultural şi nici social”, explică sociologul Traian Răican.

Traian Răican susţine că, atâta timp cât Buzăul se află la graniţa cu Moldova, au apărut de-a lungul timpului mici influenţe. ”E firesc să fi existat împrumut reciproc din particularităţile vecinilor, prin deplasarea populaţiei între cele două regiuni. Influenţa, interacţiunile sunt însă de dimensiuni mici şi mai mult acolo, în zona de graniţă. Nu cred că supără pe nimeni din Vrancea dacă sunt făcuţi munteni şi nici invers”, este de părere Traian Răican, sociolog.

                            Foto: Traian Răican - sociolog, Viorel Frâncu - publicist, Valeriu Nicolescu - istoric 

Despre reacţia buzoienilor, uneori înverşunată, de a-i corecta pe cei care îi numesc moldoveni, specialiştii au aceeaşi explicaţie: este reacţia faţă de necunoaşterea geografiei elementare de către interlocutori şi nu vreo aversiune faţă de moldoveni.

”Dacă există o tendinţă a buzoienilor de a-i taxa pe cei care îi cataloghează moldoveni, este doar în sensul de a-i sublinia interlocutorului că nu cunoaşte ţara”, spune sociologul Traian Răican.

”Buzoienii sunt contrariaţi că cei care pun problema aşa habar nu au. Am văzut că şi la televizor, când dau timpul probabil, vorbeau aiurea despre Buzău ca fiind din Moldova. Nu au nimic cu moldovenii dar nu admit această greşeală a necunoscătorilor”, declară istoricul Valeriu Nicolescu. 

Îndrăgitul interpret de muzică populară, Benone Sinulescu, originar din Siriu, judeţul Buzău, vede apropierea georgrafică de Moldova ca pe un câştig, din punct de vedere folcloric.

”Există influenţe, pentru că este zonă de interferenţă. Mie mi-a fost benefică aşezarea Buzăului, pentru că m-am născut la Buzău, pe Valea Siriului, graniţă cu Ardealul, Moldova şi Muntenia. La mine cântă cucul din trei părţi, din trei zone. Mi-a fost benefic în sensul că folclorul s-a sedimentat altfel, mai bine, cu un pic de influenţă moldovenească, un pic transilvăneană, mai mult muntenească şi de aceea au plăcut cântecele mele, şi sunt mândru de acest lucru, pe tot cuprinsul ţării, de la Iaşi, la Timişoara sau Cluj”, este de părere artistul.

Recunoaşte că de multe ori s-a confruntat cu percepţia greşită a poziţionării geografice a Buzăului, însă niciodată nu i-a luat în seamă pe ”neştiutorii de carte”. 

”Este adevărat că suntem catalogaţi ca fiind moldoveni şi nu ar fi nimic rău, Doamne fereşte, cultura pleacă de acolo, din Moldova. Dar noi suntem munteni, se ştie clar că de la Milcov încolo este Moldova. Suntem munteni şi nu avem atitudini din-astea de mândrie. E greşit înţeleasă ideea aceasta. Din neştiinţă suntem catalogaţi ca fiind moldoveni, pentru că şi de Piteşti se zice că face parte din Oltenia. Sunt mulţi neştiutori de carte care ar trebui să ia un manual de geografie în mână”, spune Benone Sinulescu.