Mogulii pătrunjelului

Mă trimite nevasta să cumpăr lapte de la coada vacii, fără E-uri. E o bătrâna, cred că bate la vreo 70 de ani, care are câteva animale, lângă Braşov, şi vine la 2-3 zile cu PET-urile pline la noi pe stradă. O pândeşti şi faci rost de licoarea ecologică. Aşa şi acum. I-am dat cinci lei şi am dat să plec.

„Domnu'! Domnu'! Staţi să vorbim...". Ooops! Oare cu ce am comis-o, mă întreb. Bunicuţa gesticula ameţitor din mâinile bătătorite de muncă: „Trebuie să facem contract. Că mi-am tras PFA. Dacă facem pe doi ani, ca la telefonia mobilă, îţi dau litrul cu juma de euro. Dacă facem pe un an, atunci te costă 0,60. Asta dacă nu fluctuează prea tare euriborul. Şi încă ceva, la preţul ăsta, mai dau 5% discount dacă plăteşti cash sau te costă cu 10% mai mult dacă amâni. Dar nu aştept plata mai mult de 60 de zile, că io nu-s farmacie, să încasez banii pe reţetele compensate după şapte luni. Fără CEC-uri, că s-au tras prea multe ţepe, doar cu bilete la ordin. Să n-avem discuţii".

Am bâiguit ceva, că am înţeles, şi am plecat. Ajung la piaţă. Iau nişte roşii, o legătură de pătrunjel. Întreb cât costă. „Opt lei şi jumătate. Plătiţi cash sau cu cardul?", mă întreabă ţăranul din spatele tarabei şi scoate un POS wireless. Îi las banii şi fug. La ieşirea din piaţă, un tinerel cu clopul lăsat pe ureche mă abordează. „Boierule, am un cârlan, rămas de la Paşte. Hai că ţi-l dau ieftin, fără şorici". „Parcă avea blană", replic eu. „Şefu', e fără TVA", şi-mi face cu ochiul.

M-am trezit brusc. N-a fost un vis urât. De astăzi, a mai lărgit un pic baza de impozitare perceptorul şef de la Fisc, Sebastian Vlădescu.