Portret/Cătălin Teodoru, electronistul convertit în stomatolog

Cătălin Teodoru

A lucrat într-o fabrică, pe post de electrician. Când firma s-a închis, şi-a dat seama că nu şi-a ales meseria care să-i aducă un venit sigur şi s-a reprofilat. Botoşăneanul este medic dentist de nouă ani, dar şi-a descoperit pasiunea relativ târziu.

Iniţial, a profesat ca electrician la o fabrică din oraş. „Când am terminat liceul cu profil electrotehnic, nu mă gândeam la altceva decât la meseria de electrician. De când mă ştiu, mi-a plăcut să meşteresc aproape orice avea butoane sau circuite electronice. Numai că, la un moment dat, am realizat că, oricât de bun ar fi, un electrician nu poate câştiga atât de mult încât să-şi îndeplinească nişte visuri. Şi, ca orice om, aveam şi eu destule“, a declarat medicul.

În 1993, a decis să dea examen la o facultate care să-l ajute să-şi găsească un drum mai bun în viaţă. Pe de o parte, la îndemnul unui prieten, pe de altă parte pentru că stomatologia presupunea tot un soi de „chiţibuşăreală“, Cătălin a ales Facultatea de Medicină Dentară.
Mai repară câte un laptop sau o telecomandă

„Nu a fost uşor deloc, a fost chiar o facultate grea. În primul rând din cauza cheltuielilor pe care le-au presupus cei şase ani petrecuţi în Iaşi, pe de altă parte din cauza volumului de cunoştinţe pe care le-am avut de asimilat. Am tras tare şi în 1999 am absolvit cu brio“, îşi aminteşte bărbatul.

Cătălin Teodoru consideră că pasiunea lui pentru micile reparaţii şi pentru „şurubăială“ l-a ajutat mult în meseria pe care o face acum. „Răbdarea e vitală în munca mea de dentist pentru că totul, de la abordarea unei carii până la finalizarea unei plombe, presupune multă migală şi multe etape care nu trebuie făcute în grabă sau lucrate la normă. Mă consider norocos pentru că m-a înzestrat Dumnezeu cu multă răbdare“, spune stomatologul. 

Chiar dacă acum are programul foarte încărcat şi nu mai are timp pentru pasiunile lui de dinaintea stomatologiei, Cătălin nu a uitat cu totul de electronică.

După o zi plină de programări, se întoarce acasă, unde are, într-una din camere, un mic banc de lucru la care mai repară, din când în când, o telecomandă, un laptop sau ce se mai strică prin casa lui ori a prietenilor.

„Am noroc că mă pricep la asta şi rezolv marea parte a defecţiunilor care mai apar şi pe la cabinet, chiar la unitatea stomatologică. Economisesc astfel destui bani pe care ar trebui să îi dau pe service sau la electrician“, încheie, zâmbind, medicul care mânuieşte pistolul de lipit la fel de bine ca freza stomatologică.

Profil

Născut: 23 martie 1970, Ungureni, Botoşani.
Studii: Facultatea de Stomatologie „Apollonia“ din Iaşi.
Familie: Căsătorit, are un copil.

Întrebări şi răspunsuri

În ce măsură contează simţul artistic în meseria de stomatolog?
Pot spune că destul de mult. Dacă eşti un perfecţionist, neapărat înseamnă că ai şi o doză de simţ artistic. Ca să reconstruieşti un dinte la o formă cât mai apropiată de starea în care se afla iniţial ai nevoie să te pricepi la nuanţe, la forme şi să ai şi îndemânare. Este ca munca unui sculptor, într-o anumită măsură.

Munca dentistului este mai uşoară acum, cu progresul tehnologic?
Categoric. Sunt multe descoperiri care îţi uşurează munca, dar nu neapărat te fac mai bun. Şi există proceduri terapeutice care rămân aceleaşi indiferent de evoluţia tehnologiei. O extracţie rămâne o extracţie în 1970 ca şi în 2010.

Ce-i place
Electronica, în primul rând, şi „gadget“-urile, pentru care are o adevărată pasiune. Mai are un hobby: pescuitul. Spune că şi-ar petrece zile întregi pe marginea apei, dacă ar avea timp pentru asta. Îi mai place un pahar de vin bun, la o mâncare bine gătită.

Ce nu-i place
În general, se consideră o persoană tolerantă şi nu îi plac ura sau stările conflictuale. Pe de altă parte, detestă birocraţia, nu agreează superficialitatea, lucrurile făcute în grabă sau conceptul de „merge şi aşa“.