Băcăuanul Sorin Avram şi-a dedicat întreaga viaţă fotbalului

După ce a dat totul pe teren, băcăuanul s-a mutat la catedra de la Liceul Sportiv, având misiunea clară de a descoperi noi talente în rândul tinerilor. A iubit sportul cu balonul rotund de mic copil.

Atunci când prindea o ocazie să iasă din casă se ducea direct pe terenul de fotbal. Acolo a fost remarcat la vârsta de 19 ani de profesorul Constantin Anghelache care a văzut în el un viitor mare sportiv. La început s-a lovit de refuzul tatălui care şi-ar fi dorit ca băiatul lui să fie inginer şi să nu-şi piardă vremea alergând după o minge.

Serios şi muncitor

„El nu credea că poţi să faci carieră şi să ajungi cineva prin sport. Într-o zi a venit domnul Anghelache la noi acasă şi a reuşit să-l convingă să mă lase să merg cu el la Câmpina şi să fac fotbal. Mie îmi plăcea că pe vremea aceea îţi puneau la dispoziţie de toate. Tu trebuia doar să fii serios şi să munceşti“, îşi aminteşte fostul fotbalist.

Şi-a făcut debutul la echipa Letea, s-a transferat la Dinamo Bacău şi apoi la Viitorul Bucureşti, echipa gândită de Federaţia Română de Fotbal şi la care nu ajungeau decât cei mai talentaţi fotbalişti.

Mutarea la acest club a fost pasul cel mare către echipa sa de suflet, Steaua Bucureşti, unde a trăit cea mai frumoasă perioadă a vieţii. „Visul meu era să ajung la Steaua. Şi astăzi sunt fan al acestei echipe la care am ţinut şi ţin enorm, deşi nu mai este nimic din ce a fost. Am jucat alături de nume mari. Am avut 124 de meciuri şi am marcat 25 de goluri pentru Steaua. Am câştigat Cupa României în 1967 şi am fost campion al României un an mai târziu. A fost vârful meu de glorie“, mai spune băcăuanul.

I-a cedat locul de atacant lui Mircea Lucescu

Băcăuanul a fost cooptat şi la echipa naţională. „De 12 ori am fost selecţionat la naţională, într-o perioadă în care  erau cel mult cinci meciuri pe an. Am înscris două goluri, ambele în deplasare cu Portugalia şi Cehoslovacia“, îşi aminteşte Avram.

Când a venit vremea retragerii din linia întâi, i-a cedat locul de atacant lui Mircea Lucescu şi s-a întors la FCM Bacău, ca jucător. A acceptat apoi să fie antrenor principal al acestei echipe. A avut grijă de evoluţia juniorilor de la SC Bacău şi apoi s-a mutat la catedră, unde menirea sa a fost să descopere noi talente.

„Tatăl meu a insistat mult să fac facultate şi să nu rămân doar cu liceul. El spunea că nu eşti om dacă nu ai o diplomă. Mi-a prins bine mai târziu, pentru că am devenit profesor la Liceul Sportiv şi de acolo am ieşit la pensie“, mai spune Sorin Avram. A plecat dintre copii cu regretul că liceul nu mai are acum nici măcar terenuri pe care viitorii fotbalişti să se poată antrena. Pentru tot ce a făcut în lumea sportului, Sorin Avram a fost declarat Maestru al Sportului, iar recent a primit şi titlul de cetăţean de onoare al municipiului Bacău.

_____________________

profil
născut. 29 martie 1943, la Bacău.
studii. Institutul de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti, secţia Fotbal.
familie. Este căsătorit şi are o fată.

ce-i place
Sportul se numără printre primele lucruri care-i plac. „Îmi place viaţa, corectitudinea, muzica bună, sportul de mare performanţă, cărţile bune şi oamenii cinstiţi“, a spus Avram.

ce nu-i place
„Nu-mi plac oamenii care nu sunt corecţi, minciuna, cei care nu au respect sau nu au cei şapte ani de acasă“, a declarat sportivul.

întrebări şi răspunsuri
Cum vedeţi fotbalul în ziua de astăzi şi mai ales echipa Steaua?
În niciun caz nu mai este ce-a fost. Majoritatea jucătorilor de acum fac fotbal pentru bani, pentru faimă şi nu din pasiune. Nu mai sunt profesionişti, aşa cum erau în vremurile noastre. Era disciplină, dar aveam şi rezultate. Acum se duc în cluburi şi îşi cumpără maşini scumpe. 
Aveţi regrete?
Îmi pare rău că nu s-a realizat transferul la Benfica. Eu pe atunci eram militar şi nu mi s-a dat voie să semnez un contract cu o echipă din străinătate. La vremea respectivă era cea mai bună din Europa şi multă vreme m-au curtat. Am jucat patru meciuri cu Portugalia.