FOTO Cât de frumos este acum la Roşia Montană. La trei ani după scandalul aurului, a devenit aproape în întregime „monument istoric“

Publicat: 10.06.2017 11:21

Ultima actualizare: 10.08.2022 21:34

Despre Roşia Montană se vorbeşte mult mai puţin de când compania privată care voia să exploateze zăcământul de aur din Apuseni şi-a redus la minimum activităţile în România, ca urmare a respingerii în Parlament a legii privind autorizarea proiectului minier. Au trecut mai mult de trei ani de atunci, timp în care Roşia Montană a devenit aproape în întregime „monument istoric“, iar turismul este singura soluţie de dezvoltare a zonei.

Cel puţin deocamdată, turismul a rămas singura soluţie de dezvoltare pentru comunitatea mică de la Roşia Montană, redusă foarte mult din punct de vedere numeric ca urmare a activităţilor companiei private Gold Corporation, care voia să exploateze zăcământul de aur din Apuseni.

Chiar dacă timid, la Roşia Montană au apărut primele iniţiative în domeniul turismului. Un grup de tineri a dezvoltat proiectul „Trai cu Rost“, destinat realizării unor trasee montane şi de bicicletă, a unor puncte de belvedere şi pentru crearea unui website cu toate informaţiile necesare pentru turişti.

„Turismul poate deveni motorul economic al unei comunităţi prin oferirea unei game variate de activităţi şi implicarea turiştilor în acestea, punerea în valoare a atracţiilor turistice, promovarea valorilor ecologice şi împuternicirea comunităţii. Prin acest proiect, vom crea trasee turistice de ciclism, drumeţii, schi de tură, alpinism şi vom centraliza toate informaţiile referitoare la serviciile şi atracţiile turistice din zonă: acces, cazare şi patrimoniu“, susţin iniţiatorii proiectul „Trai cu Rost“. Aceştia propun trecerea de la un turism bazat exclusiv pe unităţi de cazare la un turism inovativ, care oferă activităţi specific montane şi contribuie la o mai bună înţelegere a contextului socio-economic şi cultural al zonei.

Amenajarea Circuitului Tăurilor. Foto: traicurost.ro

DRUMUL CĂTRE PATRU TĂURI

La un an de la demararea proiectului, a fost finalizată prima acţiune: Circuitul Tăurilor. Este vorba despre un traseu turistic uşor, care poate fi parcurs şi iarna, şi care ajunge la patru din cele opt tăuri din zona Roşiei Montane. Marcajul începe din Piaţa Centrală a Roşiei Montane, cu un urcuş uşor pe lângă parcul satului. Se urmează printre case drumul de maşină asfaltat până la Cimitirul Comunal, de unde drumul este pietruit. După aproximativ 20 de minute, se ajunge la Tăul Ţarina.

Drumul continuă marcat pe lângă câteva case tradiţionale – inclusiv a unui fierar localnic –, trecând pe lângă intersecţiile cu satul Vârtop şi drumul spre staţia meteorologică, ajungând pe o pajişte comunală întinsă, cu o panoramă spre Masivul Vulcan. Aici se părăseşte drumul, urmând o potecă la stânga ce şerpuieşte pe deasupra minelor din Masivul Văidoaia până la Tăul Mare. Ajunşi aici, trecem un podeţ şi urmează un urcuş scurt printr-o pădure de mesteceni ce scoate turiştii deasupra Tăului Anghel.

Foto: casapetrirosiamontana.ro

După coborârea pantei, traseul continuă pe malul Tăului Anghel, de unde, în 5 minute se ajunge la Tăul Brazi, care trebuie înconjurat. Traseul continuă până la drumul asfaltat principal, de unde continuă să coboare pe o potecă, printr-o pădurice, până la Cimitirul Romano-Catolic, iar de aici, pe o cărare, din nou în Piaţa Centrală a Roşiei Montane. Traseul poate fi parcurs în două ore şi jumătate şi este marcat prin semne omologate.

PE VREMURI, 1.200 DE ŞTEAMPURI ŞI 100 DE TĂURI

Dar ce sunt tăurile din Roşia Montană? Tăurile sunt lacuri artificiale specifice pentru Roşia Montană, a căror amenajare a început în anul 1733. De-a lungul timpului, au existat 100 de astfel de tăuri, de dimensiuni mai mari sau mai mici, apa din ele fiind utilizată la funcţionarea şteampurilor ce zdrobeau minereul aurifer. Astăzi mai există doar opt astfel de tăuri. Pe lângă cele menţionate, mai există tărurile Corna, Găuri, Ţapului şi Cartuş. În perioada de glorie a Roşiei Montane, în secolul al XVIII-lea, existau în jurul localităţii aproximativ 1.200 de şteampuri.

Imagine de ansamblu a zonei centrale din Roşia Montană

Tăurile s-au integrat, de-a lungul timpului, în peisajul natural al zonei şi au devenit atracţii turistice. Cel mai întins este Tăul Mare, situat aproape de izvoarele văii Roşia, la o altitudine de 930 de metri. Tăul Brazi este cel mai simplu de vizitat. Pornind din centrul istoric al comunei, pe Aleea Brazi, o stradă îngustă, aşa cum de altfel sunt toate străzile din Roşia Montană, turiştii ajung în zona tăului. De aici se deschide o privelişte frumoasă şi sălbatică, spre dealurile din jur. Lângă tău sunt amplasate băncuţe şi mese care par că te cheamă la un popas în mijlocul naturii. În timpul verii, există şi un bar unde se servesc băuturi şi un spaţiu special amenajat pentru cei care doresc să se bucure de gustul unui grătar.

În zonă se mai poate practica pescuitul sportiv, iar turiştii se pot plimba pe lac cu hidrobicicleta. „Dezvoltarea zonei din punct de vedere turistic va veni numai dacă localnicii se motivează şi încep să lucreze împreună la asta. Noi deja am organizat trei întâlniri în comunitate, şi vor mai urma, pentru a se realiza o închegare a comunităţii. Ce ne dorim noi este ca zona să nu explodeze deodată, ci să se dezvolte treptat, tocmai pentru ca localnicii să nu fie copleşiţi. Ce ne interesează este ca dezvoltarea să nu atingă cote maxime în scurt timp, cum s-a întâmplat, de exemplu, la Vama Veche“, mai susţin tinerii de la „Trai cu Rost“. Proiectul „Trai cu Rost“ mai cuprinde realizarea a încă trei trasee de drumeţie montană – Circuitul Văii Corna, Circuitul Detunatei Goale şi Circuitul Monumentelor Naturii – şi patru de mountain-bike (cross-country).

LEGENDA PIETREI DESPICATE

Pe lângă patrimoniul construit, Roşia Montană oferă şi alte atracţii naturale. Dealul Cetăţii este probabil cea mai importantă mărturie istorică, aici putând fi observate încă galeriile şi puţurile din fostele mine romane. Se află la aproximativ o jumătate de oră de mers din centrul comunei. Aici, în apropierea fostelor exploatări romane, se află ruinele Cetăţii Alburnus Maior, care a reprezentat punctul de apărare al localităţii şi al minelor aurifere.

Pe raza comunei Roşia Montană se află şi două situri geologice protejate, declarate monumente ale naturii: Piatra Corbului şi Piatra Despicată. Piatra Corbului se geseşte în sudul comunei, la aproximativ o oră de mers, pe versantul sudic al Dealului Cârnic. Formaţiunile ocrotite sunt iviri masive de andezite, ce au luat forma unei cetăţi în ruine sau a capului unui corb, de unde şi denumirea. În apropierea Pietrei Corbului, între Dealul Cârnic şi Dealul Cetăţii se află altă formaţiune geologică protejată, numită Piatra Despicată. Este formată dintr-o stâncă imensă, separată de sol şi formată dintr-un tip de rocă nemaiîntâlnit prin acele locuri. Provenienţa stâncii este necunoscută. Legenda spune că ar fi fost scăpată acolo de un uriaş ce o transporta pe braţe peste Munţii Apuseni cu mii de ani în urmă.

200 de metri de galerii antice

Un alt punct de interes obligatoriu pentru orice vizitator la Roşiei Montane este Muzeul Mineritului, cu celebrele galerii miniere romane. Aici pot fi văzute monumente istorice şi unelte pentru minerit, găsite de arheologi, precum şi utilaje arhaice folosite pentru spargerea minereului aurifer (şteampuri). Secţiunea din subteran a muzeului prezintă o reţea de galerii miniere realizate în adâncul masivului Orlea, cu dalta şi ciocanul, în perioada ocupaţiei romane în Dacia. Se coboară 157 de trepte în pământ şi se vizitează aproximativ 200 de metri de galerii antice. Programul muzeului este de luni până vineri, între orele 08.00 şi 16.00. Pentru grupuri mai mari de 20 de persoane, se pot face programări şi sâmbăta sau duminica. Preţul unui bilet este de 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru copii. O vizită la acest muzeu durează circa o oră şi jumătate.

Galerie minieră de pe vremea romanilor: Foto: Muzeul Mineritului Roşia Montană

Valentin Rus este cel care se ocupă de muzeu şi este şi ghid. „Am o satisfacţie pur personală în a fi ghid în galerii. Sunt localnic şi ţin foarte mult la locul ăsta. Şi eu, şi băieţii mei ţinem foarte mult la ce e aici la muzeu şi e păcat să se piardă. Dacă cineva va hotărî să investească mult mai mult aici, avem bucuria să spunem da, uite, noi le-am păstrat“, spune inginerul Valentin Rus.

STRADA MARILOR AURARI AI ROŞIEI

Tot în Roşia există 35 de construcţii declarate monument istoric şi trei biserici vechi de sute de ani. Un traseu uşor prin Centrul Istoric, printre clădiri vechi, de patrimoniu, ce aveau funcţionalităţi diverse (casele aurarilor, ateliere de ţesut sau diverse instituţii), poate fi o veritabilă incursiune în istorie. Multe dintre ele sunt părăsite acum, dar farmecul lor duce cu gândul la vremurile prospere ale localităţii. Roşia Montană în sine este un muzeu în aer liber. Un astfel de traseu trebuie să includă Biserica Romano-Catolică, Biserica Unitariană şi Biserica Calvină.

Citește și: Miracolul românesc fără precedent. Comuna cu 3.200 de oameni în care o casă se vinde cu cel puţin 30.000 de euro

De neratat este şi strada considerată cea mai cosmopolită din Roşia Montană, strada Siciliană. Foarte îngustă, porneşte din piaţa cea mare, urcând în curbe strânse printre case bătrâne, uriaşe, lipite între ele, ca un tunel şerpuit. O stradă medievală, asemenea celor din vechile oraşe italiene, completată de case trainice, baroce, cu etaj şi pereţi groşi. Clădiri superbe, în ciuda degradării lor, unde-au trăit odinioară marii aurari ai Roşiei, stăpânii comorilor din Munţii Apuseni. Tot în cadrul acestui traseu se poate urca până pe Platoul Cârnic, unde, pe o mică terasă, există un punct ce oferă o privelişte deosebită spre centrul vechi, Masivul Jig-Vaidoaia şi Ţarină.

LEGENDE LA ROŞIA MONTANĂ

Roşia Montană este un loc al poveştilor. Printre localnici circulă fel de fel de poveşti despre morojniţe şi vâlve. Morojniţele se cred a fi nişte fiinţe care, după miezul nopţii, se dau de trei ori peste cap şi se transformă în animale asemănătoare cu veveriţele şi care fură laptele de la vaci. Vâlvele erau considerate nişte stafii care pot lua diferite forme şi trăiau în fostele mine de unde ieşeau şi se arătau din când în când localnicilor. Legenda întemeierii Roşiei spune că aurul a fost descoperit prima dată în zonă de către o femeie pe nume Cotroanţa care venea cu caprele pe un deal numit Chernic (Cîrnic în prezent). Aici a găsit un bulgăre care strălucea la soare şi şi-a dat seama că e de aur. Una dintre fostele galerii din apropierea Tăului Mare a primit numele Cotroanţa.

Maratonul de la Roşia Montană

În lipsa festivalului Fân Fest, care şi-a pierdut obiectivele odată cu anularea planurilor de exploatare a aurului de către compania Gabriel Resources, singurul eveniment de importanţă naţională care are loc aici este Maratonul de la Roşia Montană. Competiţia este organizată de Asociaţia Pachamama România. Ediţia din 2017 are loc în perioada 22-23 iulie. În afară de cursa oficială de maraton, mai sunt organizate una de semimaraton, cursa de 10 kilometri şi cursa copiilor.

Cazări puţine, dar bogate în istorie

Localitatea Roşia Montană este situată în Munţii Apuseni, la 130 de kilometri de Cluj-Napoca, 80 de kilometri de Alba Iulia şi 90 de kilometri de Deva. Cele mai apropiate oraşe faţă de aceasta sunt Câmpeni (15 km) şi Abrud (10 km). Mijloacele de transport au în general staţii în cele două oraşe şi în Gura Roşiei, la 6 kilometri de centrul comunei. Autostopul este foarte comun în zonă, din toate cele trei localităţi. La Câmpeni şi la Abrud se pot găsi suficiente locuri de cazare, în cazul în care în Roşia Montană este totul ocupat, ceea ce e foarte posibil ţinând cont de faptul că spaţiile de cazare la Roşia sunt relativ puţine. Există totuşi şase cabane/ locuinţe private care deţin circa 80 de locuri de cazare la preţuri cuprinse între 30 de lei şi 50 de lei pe noapte pentru o persoană. Cele mai cunoscute sunt Casa Petri, Casa Manu şi Cabana Piatra Corbului.

Turişti la Roşia Montană. Foto: casapetrirosiamontana.ro

„Bunicii noştri au lucrat în minerit. Au avut părţi de baie, adică galerii, şi şteampuri pentru prelucrarea aurului. Înainte de a fi casa lor, construcţia a fost utilizată ca bancă, cabinet medical şi cinema. Am renovat casa moştenită de la ei, păstrând elementele autentice, fiind clădire de patrimoniu. Este situată în centrul istoric al Roşiei Montane, din curte putându-se vedea întregul masiv Cârnic“, astfel descriu proprietarii istoria cabanei Casa Petri. Aici sunt şi locuri pentru campare cu cortul şi se oferă şi alte servicii vizitatorilor, cum ar fi ghid pentru tururi ale Roşiei Montane şi închirieri de biciclete. Pentru cine nu vrea să îşi prepare singur mâncarea se oferă contra cost masă la localnici în sat, unde se pot servi mâncăruri calde, tradiţionale, sau produse proprii: lapte, brânză, dulceaţă, sirop.

TURISMUL CREŞTE, PATRIMONIUL SE DISTRUGE

„Numărul turiştilor la noi a crescut faţă de anul trecut, dacă lumea vede că are un loc decent unde să stea, are ce mânca, ce face şi ce vedea în zonă. După un tur ghidat, lumea pleacă în general cu gândul că a avut ce vedea, a meritat şi câţiva chiar s-au întors pe mai multe zile“, spune proprietarul cabanei Casa Petri, una dintre soluţiile de cazare pentru turiştii care ajung aici. Acesta este de părere că din dezvoltarea turismului la Roşia Montană are de câştigat întreaga zonă.

„Dacă s-ar implementa un proiect de dezvoltare turistică bine gândit în Roşia Montană, ar putea trăi tot judeţul Alba de pe urma acestuia. Din păcate, nu suntem încă vrednici de aşa ceva. Autorităţile locale şi o mare parte din comunitate au rămas cu gândul la proiectul de minerit şi aşteaptă să vină iară Goldu’ (n.r. – compania Roşia Montană Gold Corporation), iar pentru autorităţile naţionale, cuvântul Roşia Montană a fost folosit doar să dea bine prin discursuri politice. Fizic, aici, din partea lor, nu s-a făcut nimic. Zonele istorice şi clădirile de patrimoniu se degradează de la o zi la alta. Zilnic pierdem câte o bucăţică pe care alţii ar valorifica-o şi ar câştiga bine de pe urma ei“, spune proprietarul Casei Petri.

Investitorul în turism crede că un proiect minier poate fi oricând reinventat: „Normal că mai e viabil un proiect de minerit aici. Încă dormim pe sute de tone de aur şi de argint, iar faptul că nu se dezvoltă activităţi alternative nu face decât să le bucure pe companiile miniere care stau şi aşteaptă să se mai schimbe un guvern, să se mai liniştească apele, să mai uite lumea. Goldu’ nu a vândut încă nici măcar o cocină, nici măcar un metru pătrat de teren. Deci investiţia lor e una foarte bună“, precizează acesta.