Video Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
0Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase, dar și cu o mănăstire bizantină ridicată recent pe locul unor vechi chilii.
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni aflat la limita județelor Alba și Hunedoara, își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase. În trecut ar fi fost locul unor evenimente stranii.
Aflate între județele Alba și Hunedoara, Cheile Cibului au fost folosite din cele mai vechi timpuri ca trecătoare a Munților Metaliferi (parte a Ausenilor). În vremea Daciei romane, cheile erau traversate de un drum „al aurului”, care lega așezarea Germisara (actuala Geoagiu) și aflată pe valea Mureșului - una dintre marile căi de comunicații provincia imperială -, de Ampelum (actuala Zlatna) - un important centru aurifer din Antichitate, cu rang de municipiu în timpul romanilor.
Mănăstirea ridicată în locul vechilor chilii
Înainte de a ajunge în Cheile Cibului, drumul antic al aurului, de aproximativ 40 de kilometri, trecea pe la poalele cetății dacice Ardeu, aflată la mijlocul distanței, care ar fi avut rolul de fortăreață și de observație a rutei antice.
În Evul Mediu, în Cheile Cibului a existat o mănăstire fondată încă de la începutul secolului al XIII-lea, ori chiar mai demult, potrivit unor autori.
Vechea mănăstire și chiliile sale au fost distruse în secolul al XVIII-lea, împreună cu alte numeroase așezări bisericești din Transilvania, devastate la ordinul generalului Adolf Nikolaus von Bukow, comandant militar și guvernator al Transilvaniei.
Pe un deal, în locul unor vechi chilii, a fost ridicată o mănăstire de piatră, în stil bizantin, cu ziduri puternice, care o aseamănă cu o fortăreață antică sau medievală.
„Mănăstirea „Buna Vestire” de la Cheile Cibului a fost înființată în anul 2000, pe locul unui vechi așezământ călugăresc. Corpul de chilii în incinta căruia se află noul paraclis a fost ridicat între anii 2004-2006. Locașul de rugăciune a fost amenajat și înfrumusețat în perioada 2008-2010, având drept model schiturile athonite, care cuprind într-un corp de clădire atât paraclisul, cât și chiliile. Pictura în tehnica fresco a fost realizată de către diaconul Nicolae Bălan, în perioada octombrie 2018 - martie 2019. Obștea monahală de aici se află sub oblăduirea maicii starețe Andreea Stan și sub îndrumarea duhovnicească a părintelui arhimandrit Rafael Corneanu”, informa Protopopiatul Alba Iulia.
Satul împodobit cu monumente religioase
Pe un alt versant, deasupra cheilor, natura și, cred oamenii, vechii pustnici retrași în aceste locuri în urmă cu sute de ani, au dăltuit alte grote în munte, vizibile în locurile greu accesibile ale muntelui de calcar. Satul de la intrarea în trecătoare este împodobit de monumente religioase, cum puține alte așezări din România mai sunt.
La fiecare pas călătorii sunt întâmpinați de cruci, unele vechi din secolul al XIX-lea, altele mai noi, ridicate de localnici în fața caselor, pe stânci, în curți și la răspântii. Cei mai mulți dintre localnici sunt religioși, iar unii consideră Cheile Cibului un loc sfânt, datorită călugărilor care au trăit aici în trecut.
La începutul anilor 2000, liniștea localnicilor era tulburată frecvent de evenimente stranii, reclamau aceștia, care le-au dat fiori oamenilor și au pus pe gânduri unele fețe bisericești.
În satele Cib și Cheile Cibului care mai numără împreună vreo 200 de locuitori, circulau până în urmă cu două decenii o mulțime de povești despre strigoii care bântuiau ținutul, despre ploile cu pietre și câinii verzi sau negri - presupuse întruchipări ale duhurilor necurate.
Atunci, oamenii vorbeau deschis despre vedeniile cu vârcolaci care colindau pădurile, despre vrăjitoare care ridicau vârtejuri de fum, despre vedeniile cu îngeri și demoni.
Au avut loc slujbe religioase pentru alungarea spiritelor rele, iar fiecare familie din sat a păstrat la vedere semne ale credinței: au ridicat cruci și monumente și au așezat icoane la porți și ferestre.
„Tatăl meu a ținut neapărat să ridice un astfel de monument, pentru a-și arăta credința și pentru a proteja casa. A așezat și o icoană pe zidul casei. Mi-a spus că așa este tradiția aici. Sunt oameni foarte religioși, care cred că astfel de monumente le protejează casele de spiritele rele”, povestește proprietara unei gospodării.
Alți săteni vorbesc despre izvoarele din Cheile Cibului, care le oferă vitalitate. Unul dintre ele formează o cascadă spectaculoasă.
„Cel mai vârstnic localnic din sat abia a fost înmormântat, după ce a murit la vârsta de 94 de ani. A fost un om credincios, care bea apă de la izvorul de aici, din care beau în trecut și călugării. Spunea că apa bună a acestuia îl ține sănătos”, spune un alt localnic.
Tulburările din trecut au fost date uitării, iar pentru unii ridicarea noii mănăstiri a redat armonia comunității. Alți localnici privesc însă cu îndoială noua mănăstire, despre care spun că s-a extins prea mult și s-a „fortificat” parcă pentru a se izola de ei.
Cheile Cibului, aproape depopulate
La începutul secolului XX, peste 700 de oameni trăiau în satele Cib și Cheile Cibului și în cătunul Poiana, învecinat acestora. După Al Doilea Război Mondial, populația celor două așezări încă depășea vreo 300 de locuitori.
Oamenii se ocupau de creșterea animalelor, iar unii dintre ei munceau în minele și uzinele din zona Zlatna (video), oraș aflat la circa 20 de kilometri în Alba, ori în fabricile din Orăștie, orașul din Hunedoara aflat la circa 30 de kilometri.
Cu timpul, locurile s-au depopulat, iar numeroase gospodării au fost părăsite de mai mulți ani. În Cheile Cibului au mai rămas permanent vreo cinci familii și maicile de la mănăstire.
„Solul este mai puțin fertil, dificil de cultivat, astfel că în afară de creșterea animalelor, cei rămași aici nu au prea avut cu ce să se ocupe. Multe gospodării au rămas pustii. Unii dintre cei plecați, cum suntem și noi, mai vin în weekend-uri pentru a avea grijă de casele bătrânești. În anii 2000 a fost ridicată mănăstirea, care a mai animat localitatea, iar zona este traversată vara de turiști. Locul este plăcut pentru turiști, dar greu găsești oameni aici pentru lucru. Eu am adus să mă ajute din Orăștie”, spune un localnic.
Valeria Oancea (64 de ani), o altă localnică, povestește că puținii oameni rămași în sat se ocupă cu creșterea animalelor.
„Viața este grea. Muncim toată ziua la vaci, la oi, la porci, ca să avem ce vinde. Dacă salarii nu avem, pensii nu, trăim din ce ducem la târg sau la abator. Așa au trăit și părinții și bunicii noștri”, spune Valeria.
Cheile Cibului sunt legate de Zlatna și Orăștie prin șosele asfaltate. Nu sunt singurele trecători din această zonă a Metaliferilor.
În vecinătatea lor, călătorii pot vedea Cheile Madei (video), Cheile Băcâiei, Cheile Ardeului, Cheile Glodului și Cheile de la Balșa, unele fiind arii naturale protejate, spectaculoase prin relieful și sălbăticia lor.
Se încarcă comentariile...
