Aventură în sălbăticia Apusenilor. Spectacolul naturii de la Cheile Rîmeţului la Detunate
0
În campania „Adevărul“ „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“, vă prezentăm astăzi o zonă sălbatică de o rară frumuseţe din Munţii Apuseni, în centrul judeţului Alba: ramura sudică a Munţilor Trascău. Aici civilizaţia dăinuieşte de mii de ani la altitudini de peste 1.000 de metri. Infrastructura rutieră este deficitară, însă traseele turistice din zonă sunt aventuri ce nu vor fi uitate niciodată.
Zona cuprinde, în principal, patru comune, care deşi se află într-o zonă turistică deosebită se confruntă cu depopulare masivă şi sărăcie: Rîmeţ, Întregalde Ponor şi Mogoş. Spre vest se află Bucium şi Roşia Montană, mai bogate şi datorită faptului că au în subsol aur şi argint, celelalte bogăţii ale Apusenilor.
Spectacolul naturii în Cheile Rîmeţului
Un punct de plecare pentru a porni în explorarea zonei este Mănăstirea Rîmeţ. Se ajunge aici pe drumul judeţean 750C, pe traseul Teiuş – Valea Mănăstirii. Mănăstirea este înconjurată de o zonă pitorească de o rară frumuseţeeste unul dintre şi este mai vechi aşezăminte călugăreşti din Transilvania. Ridicată în Munţii Trascaului, pe lânga râul Geoagiului într-un loc numit de mocani „Valea Mănăstirii”, bisericuţa cu hramul Izvorul Tămăduirii poartă ascuns în zidurile-i firave istoria locurilor. Se cunoaşte cu precizie că al treilea strat de fresce de pe zidurile interioare a fost pictat de Mihu de la Crişul Alb în anul 1377, adică în urmă cu aproape 650 de ani, Cheile Mănăstirii se află la 600 metri în amonte de Mănăstirea Rîmeţ pe Valea Geoagiului - aici se practică în tot cursul anului alpinismul. De asemenea, la 4 km în amonte de mănăstire, pe Valea Geoagiului, sunt Cheile Rîmeţului, pe o lungime de 850 m, recunoscute pentru sălbăticia şi frumuseţea lor unică.
Un traseu pin zonă este descris foarte bine de Dan Moisa, reprezentant al Asociaţiei ”Club Montan Apuseni” pe site-ul clubapuseni.ro: ”Plecăm de la Cheia de dimineaţă şi trebuie să trecem un prim examen: traversarea Rîmeţului pe o punte fără balustradă, o adevărată evoluţie la bârnă. Eu am trecut primul, prin apă, cu bocancii în mână. Majoritatea au preferat să facă echilibristică. Începem urcuşul pe o pantă lungă de aproximativ 40 minute, care ne scoate pe versantul stâng al Cheilor Rîmeţului, deasupra Cheilor Bălţii. Privelişte deosebită, admirăm Bedeleul, Piatra Nicaia, satul Brădeşti şi valea pe care am ajuns la Cheia.
Ajungem la izbuc unde vedem ieşind din pădure colţii stâncoşi ai Cheilor Pravului. Admirăm copacii înfloriţi şi intrăm în satul Boţani. De la distanţă admirăm intrarea în Cheile Pravului şi ajungem la o gospodărie veche, cea a lui Valer, vecinul nostru. Gospodăria se compune dintr-o casă mai nouă şi una de lemn acoperită cu paie, în stare bună de conservare. Este celebra gospodărie cu trei peşteri în curte, din care una cu apă. De aici îşi ia şi apa pentru gospodărie. Până acum doi ani mai era o casă deosebită acoperită cu apie, casa bătrânească, dar au demolat-o deoarece se degrada.
După un scurt popas în care hrănim câinele ne deplasăm în continuare pe vale în sus şi ajungem la vechea moară, din care au mai rămas doar mecanismul de acţionare şi roata, în stare avansată de degradare. În anul 1993, când mergeam pentru prima oară în drumeţie pe aici, i-am întâlnit pe foştii proprietari, în vârstă, în jur de 80 de ani. Moara era funcţională şi am văzut cum se fabrică făina. Din păcate, cei doi au murit iar urmaşii lor au plecat la oraş. Între timp clădirea de lemn a fost dezasamblată iar moara a rămas în aer liber, supusă intemperiilor!”.
Satul cu doi locuitori
La Cheia nu există electricitate, iar accesul se face doar pe un drum de pământ, prin pădure, cale de patru kilometri de la drumul judeţean. Satul mai are doar doi locuitori. Datorită izolării, aici s-a pastrat natura intactă, iar casele, majoritatea nelocuite, constituie un adevarat muzeu etnografic în aer liber. Un muzeu care nu va mai exista multă vreme. Un bătrân şi o bătrână mai locuiesc în satul pustiu, situat pe pârâul cu acelaşi nume, afluent al văii Râmeţului. Cei doi bătrâni trăiesc ca nişte pustnici, la marginile satului, şi evită contactul cu lumea exterioară. La vederea străinilor se ascund în casele părăginite, aproape să se prăbuşească. În urmă cu 50 de ani la Cheia erau 60 de familii. În centrul satului, într-o poiană izolată, se află fost şcoală din Cheia, transformată de Asociaţia „Clubul Montan Apuseni“ în bază de supraveghere ecologică a zonei. Aflat într-o vale îngustă, înconjurat de păduri şi cu puţin teren care să permită practicarea agriculturii, satul nu a cunoscut de-a lungul timpului o dezvoltare deosebită. Principala ocupaţie a locuitorilor a fost creşterea animalelor şi practicarea unei agriculturi de subzistenţă. Pe pârul Cheia au existat acum câteva zeci de ani nouă mori de apă, căutate şi de locuitori din alte sate.
De la Mănăstirea Rîmeţ se urcă pe drumul judeţean până în centrul comunei. Un centru atipic format din câteva construcţii, printre care şcoala, primăria, poliţia şi un bloc construit în perioada comunistă. Este un specific al comunelor de munte din Apuseni, cu sate şi cătune răsfirate pe culmile munţilor. Pe acelaşi drum se ajunge în satul Brădeşti, unde poate fi vizitat muzeul etnografic al comunei. Se mai pot vizita aici Cheile Pravului şi Vânătările Ponorului, aflată la confluenţa văilor: Ponorului, Seacă şi Poienii, la marginea sud-vestică a culmii Bedeleu din Munţii Trascăului.
Realitate neschimbată de sute de ani
Legătura rutieră dintre Râmeţ şi Ponor este asigurată de drumul judeţean 107I. Denumirea comunei Ponor – vine de la poziţia geografică – dealuri line – fără contururi regulate (ponoare) îmbinate cu văi adânci şi largi. Cu toate că Ponorul a avut de la început acelaşi relief în decursul vremii a purtat mai multe denumiri: Ponorul înainte de 1848 a fost o comună administrativă împreună cu Mogoşul şi Rîmeţul iar centrul comunei era Rîmeţul. De aceea şi azi moţii îi mai zic acestei comune “Ponorul Rîmeţului”. Legendele spun că vechimea locuitorilor pe meleagurile Ponorului datează din vremea stăpânirii romane în Dacia, când oştenii romani din legiunea lui Traian, sătui de luptă s-au retras cu fetele dace răpite din împrejurimi pe aceste văi înconjurate de păduri. La Ponor mai poate fi vizitată rezervaţia naturală Cheile Geogelului ce reprezintă un areal puţin modificat de om, cu un peisaj spectaculos, modelat în calcare. Cheile sunt situate pe cursul inferior al râului Geogel, la altitudini cuprinse între 680 metri şi 1009 metri.
În comuna Ponor a copilărit şi crescut Victor Ciorbea, Avocatul Poporului, fost premier şi primar în Bucureşti. Locuitorii comunei regretă şi acum faptul că Ciorbea nu a dat bani pentru asfaltatarea drumului de acces aşa cum i-au cerut în mai multe rânduri pe vremea când conducea Guvernul României. O vizită în această zonă te trimite în timp cu câteva sute de ani în urmă. Oamenii trăiesc aproape la fel ca în trecut, din agricultura montană de subzistenţă, din creşterea animalelor şi exploatarea lemnului. Boii, carul şi uneltele de arat şi semănat sunt prezente în aproape fiecare gospodărie. Anexele gospodăreşti (şurile) sunt şi acum acoperite cu paie. Pâinea cea de toate zilele este făcută acasă şi are un gust special, săţios şi natural, aşa cum doar moţii ştiu să pregătească. Turistul care ajunge aici poate ”gusta” din toate aceste frumuseţi naturale şi culinare.
La vest de Ponor se află comuna Mogoş, un alt înfloritor colţ al naturii. În necunoştinţă de cauză, nu reprezintă un interes pre mare din punct de vedere turistic, cu toate că, cine vine o dată aici, cu siguranţă se va mai întoarce. Luând-o de la un capăt la altul, vom descoperii mai întâi Poiana Narciselor, o frumoasă poieniţă, unde de sute de ani cresc narcisele. În fiecare an în luna mai, aici în poiana străjuită de pădurea deasă, care oferă o binecuvântată relaxare oamenilor din toate zonele ţării sau de peste hotare, se desfăşoară o serbare care cinsteşte narcisele. Mergând mai departe, găsim vârful Negrileasa, un vârf ce depăşeşte 1400 metri împânzit cu numeroşi bolovani. Unii au formă mai ciudată cum ar fi „bisericuţa”, sau „urma de bou”, o urmă lăsată nu se ştie când de un bou, într-o piatră. De aici de pe vârf, putem observa în ansamblu Munţii Trascăului. Coborând spre sat nu putem trece cu vederea Gemenele. Sunt două vârfuri, se pare de origine vulcanică, care au primit acest nume datorită asemănării între ele. Îmbătrânite până în vârf, Gemenele dau zonei un aspect deosebit.
„Surorile de piatră”
Din Mogoş se coboară spre drumul naţional prin Bucium, unde, am intrat în Munţii Metaliferi. Localitatea este alcătuită din 29 de sate ale minerilor aurari, locuitori vestiţi pentru ospitalitatea lor, tradiţiile şi firea lor. Comuna Bucium este una din cele mai frumoase din regiunea moţilor, reprezentând o atracţie pentru turiştii care vin din toate colţurile lumii pentru a admira peisajele. Situaţia se modifică radical faţa de restul zonei vizitate de noi, unde accesul este mai dificil. Principalele atracţii sunt Detunatele, Goală şi Flocoasă. Cele două stânci au primit numele de Detunata întrucât se spune că desprinderea unei pietre din stâncă produce prin cădere un zgomot asemănător tunetului. După ce ai ajuns lângă Detunata Goală (foto jos), este suficient să-ţi ridici privirea pentru a avea impresia că uriaşul de bazalt va cădea pe tine. Mai mult decât atât, sunetul vântului printre pietre îţi generează o senzaţie impresionantă, prin care parcă natura îţi dă un semnal de alarmă. O cărare care urcă în zig-zag te ajută să ajungi pe culmea stâncii, unde vei avea un sentiment ameţitor, de la înălţime. De pe muchia Detunatei Goale, turistul are o panoramă splendidă, de aici se văd Cheile Rîmeţului şi Detunata Flocoasă. Anual, peste 3.000 de turişti, în special străini sunt întâmpinaţi de ospitalitatea legendară a „Surorilor de piatră”.
Comuna este în această perioadă locul de desfăşurare a unei tabere de vară organizată de Asociaţia Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie – RPER destinată restaurării caselor tradiţionale. În cadrul ediţiei din 2013 a fost iniţiat un studiu de caz asupra patrimoniului construit cu statut de proprietate incert şi, prin urmare, neglijat şi supus degradării, care ar putea sta la baza adoptării unor măsuri legislative privind facilităţi fiscale în măsură să stimuleze clarificarea succesiunii. Programa Universităţii de Vară din 2014 aduce în plus, elaborarea a 3 proiecte de restaurare şi un studiu asupra amplasamentului istoric al şteampurilor (instalaţii de prelucrare a minereului aurifer). În comună a locuit Fefeleaga – Sofia Danciu, eroina nuvelei scrisă de Ion Agârbiceanu. Şaua şi corfele calului Bator, cu care Fefeleaga transporta piatra de pe munte, se găsesc şi acum într-o şură din Bucium Şasa. Din păcate, locuinţa în care a stat 11 ani Fefeleaga a ars recent într-un incendiu. Asociaţia de Turism şi Ecologie Trascău Corp Zlatna a demarat o campanie pentru reconstrucţia popasului turistic.
Drumul Calcarului
„Drumul Calcarului” este un proiect inclus în categoria internaţională a “Drumurilor verzi”- “Greenways”. Este vorba despre rute, poteci sau coridoare naturale folosite în armonie cu funcţiile lor ecologice. Ele au ca scop protejarea naturii şi a mostenirii culturale a comunităţilor pe care le strabat, oferind opţiuni pentru recreaţie si turism şi încurajând un stil de viaţă sănătos.“Drumul Calcarului” cuprinde o reţea de 150 km de trasee situate în centrul Muntilor Trascău. Cunoscută în special datorită Cheilor Rîmeţului, zona Trascăului Central se remarcă prin casele şi vâltorile tradiţionale, morile de apă şi bisericile de peste 250 ani. Traseul se desfăşoară pe 3 văi paralele şi permite accesul la 15 rezervaţii naturale. “Drumul Calcarului” cuprinde 8 trasee, acestea fiind accesibile pe jos, cu bicicleta, cu atelaje trase de cai sau pe skiuri, iarna.
Trasee turistice pe Drumul Calcarului
1. Drumul Geoagiului
Teiuş- Stremt- Geoagiu de Sus- Valea Manastirii- Manastirea Rîmet- Cheile Manastirii- Cabana Rîmet. Lungime: 18 km asfaltat. Dificultate: Uşor
2. Drumul Gălzii
Teiuş- Galda de Jos- Mesentea- Benic- Galda de Sus- Cheile Gălzii - Poiana Galdei- Cheile Întregalde- Întregalde- Cheile Găldiţei şi Turcului- Necrileşti. (Întregalde- Ivăniş - Ghioncani). Lungime 48 km, 20 km asfaltat. Dificultate: Uşor
3. Drumul Pietrei Cetii
Benic- Cetea- Cheile Cetii (Băile Romane)- Răscrucea Prislop- Răicani- Piatra Cetii- Poienile cu narcise-Tecşeşti. Lungime: 17 km, drum pietruit (parţial). Traseu desfăşurat pe trasee turistice marcate (triunghi roşu). Dificultate: Dificil
4. Drumul Cetii
Întregalde- Modoleşti- Dealul Geoagiului- Tecşeşti- Poienile cu Narcise din Tecşeşti- Cheile Tecşeştilor- Răicani- Răscrucea Prislop- Poiana Galdei. Lungime: 16 km, drum pietruit. Dificultate: Uşor
5. Drumul Narciselor
Cabana Rîmeţ- Valea Mănăstirii (La Mileri)- Tecşeşti- Poienile cu Narcise din Tecşeşti- Pârâul Cailor- Valea Galdei. Lungime: 11 km, drum de ţară pe mici porţiuni. Traseu desfăşurat în mare parte pe poteci, pe un traseu turistic marcat (cruce galbenă). Dificultate: Mediu
6. Drumul Rîmeţului
Cabana Rîmeţ - Mănăstirea Rîmeţ - sat Rîmeţ- Valea Făgetului- Valea Inzelului - Valea Uzei - Cabana Rîmeţ. Lungime: 20 km, drum pietruit. Traseu desfăşurat pe drumul judeţean şi pe trasee turistice marcate (bandă roşie). Dificultate: Mediu
7. Drumul Cheilor
Cabana Rîmeţ- Cheile Rîmeţului- Cheia- Brădeşti- Şaua Văii Uzei.(Cheia-Cheile Pravului- Boţani- Dealul Geoagiului). Lungime: 14 km, drum pietruit şi poteci turistice existente. Dificultate: Uşor
8. Drumul Mocanilor
Sălciua- Dumeşti- Vânătările Ponorului (Punte Sălciua- peştera Huda lui Papară- Vânătările Ponorului)- Valea Poienii- Brădeşti. Lungime: 14 km, 7 km drum asfaltat, apoi drum pietruit. Pe varianta cu Huda lui Papară, trase desfăşurat pe traseul marcat cu cruce albastră, 2 km pe potecă marcată prin pădure. Dificultate: Mediu.
Artă populară veritabilă într-un cătun din Apuseni: ţăranul sihastru care împleteşte bucăţi de lemn
Proiect pe bani din Elveţia pentru dezvoltarea potenţialului turistic din Munţii Şureanu
Se încarcă comentariile...
