Ziua Europei dezbinate

Primita cu bucurie si speranta, 9 Mai, Ziua Europei, a fost anul acesta mai degraba trista. Pana in 2003, Europa isi aniversa ziua privind cu mandrie la realizarile sale de dupa '89. Practic, in zece

Primita cu bucurie si speranta, 9 Mai, Ziua Europei, a fost anul acesta mai degraba trista. Pana in 2003, Europa isi aniversa ziua privind cu mandrie la realizarile sale de dupa '89. Practic, in zece ani, din '92 in 2002, la Copenhaga, statele europene au parcurs un proces de unificare pasnica fara precedent in istorie. Unificarea economica decurge natural. Forta de munca, capitalurile, serviciile si moneda unica europeana au pus Europa impreuna. Administratia incearca si ea sa tina pasul, modificand legi, formand institutii si organisme. Procesul politic urmeaza realitatea din teren. Valery Giscard D'Estaing a incheiat proiectul Constitutiei viitoarei Europe Unite. Intre timp, UE s-a extins o data, in '95, cu Austria, Finlanda si Suedia, iar la 1 mai 2004 se va extinde cu alte zece state. Romania si Bulgaria sunt pe lista viitoarei extinderi, cu data-tinta 2007. Totul parea sa mearga fara obstacole majore. Razboiul SUA impotriva lui Saddam a fost insa o incercare grea pentru procesul politic de unificare europeana, incercare ce nu s-a terminat inca. La nivelul elitei politicii europene si al specialistilor, Europa Unita avea deja un contur. Un parlament european cu puteri reale - si nu doar consultativ, cum este in acest moment -, un guvern european puternic - Romania are dreptul conform Tratatului de la Nisa la un ministru permanent in acest guvern -, si chiar un presedinte al Europei. Fiecare stat membru s-ar fi bucurat de o larga autonomie, dar chestiuni precum politica externa si de aparare, moneda unica europeana, libera circulatie in interiorul Uniunii, ar fi ramas de competenta conducerii unitare a Europei, asa cum, in Romania de astazi, aceste chestiuni sunt de competenta Bucurestiului, si nu a fiecarui judet in parte. Disputa in jurul sustinerii Statelor Unite in razboiul cu Irakul a fisurat acest vis al Europei de maine, ce abia se cristalizase. Marea Britanie, Spania si Italia au sustinut demersul american. Franta si Germania s-au situat net impotriva acestuia. Cu adevarat ingrijorator este ca disensiunile nu au ramas strict in interiorul Uniunii Europene. Primul grup de tari a apelat la Statele Unite pentru a-si impune pe cai politico-diplomatice punctul de vedere in cadrul Uniunii. La randul lor, Franta si Germania au facut apel la Federatia Rusa. Desi deocamdata un pitic economic, Rusia este din punct de vedere militar si al influentei internationale de acelasi ordin de marime cu Statele Unite. Intr-un anumit fel, lumea s-a intors inainte de '89, cand Europa era principalul teren de manifestare al "razboiului rece" dintre Washington si Moscova. Pastrand proportiile, acum Europa revine la o situatie similara. Trasa si impinsa din interior si din exterior in doua directii, Europa se afla la acest 9 Mai intr-un moment de cumpana. Situatia cea mai ingrata o au tarile sarace din Est ce vor intra in UE peste 11 luni. Prin simpla lor admitere, ele puneau oricum la incercare unitatea europeana. Pentru cetateanul francez sau german obisnuit, una e sa i se vorbeasca de extindere in abstracto si alta e sa i se ia bani din buzunar pentru a fi dati noilor veniti. Un fapt nefericit a fost si ca in aceasta perioada de criza presedintia Uniunii Europene a fost exercitata de Grecia, "membrul bolnav" al Europei. O presedintie mai puternica ar fi incercat sa-i aduca pe principalii actori ai crizei la aceeasi masa, ar fi fost mai persuasiva si mai hotarata. N-a fost sa fie. Poate ca Italia lui Berlusconi, ce va relua presedintia UE de la 1 iulie, se va descurca mai bine. In acest moment de cumpana pentru viitorul UE, Romania, ca si Bulgaria, este mai vulnerabila decat orice alt stat membru sau candidat. Dupa episodul irakian, Franta si Germania au ajuns sa inghita cu noduri Polonia si Ungaria, pe care doar procesul juridico-birocratic le impiedica sa le mai amane de la integrare. Romania insa ar avea nevoie nu doar de sprijinul, ci si de bunavointa Europei, asa cum din 1981 incoace Grecia a avut-o din plin, pentru a deveni rapid membru al Uniunii Europene. Dar cei care au devenit adversari inversunati ai admiterii Romaniei nu sunt francezii, germanii, englezii sau olandezii - cei care platesc la urma urmei aceasta extindere -, ci chiar cei mai asistati dintre europeni, tocmai prietenii greci. O atitudine justificata prin faptul ca, vezi Doamne, Romania ar fi sprijinit America in Irak. Nu are nici un rost sa evocam legaturile istorice ce merg din Grecia Antica si Dacia pana in zilele noastre, legaturile culturale si religioase. In zilele noastre sa mentionam doar ca grecii sunt mari investitori in Romania si parteneri importanti in comertul exterior. Or, investitiile grecesti in tara noastra cresc in valoare a doua zi dupa ce Romania ar deveni membru al UE. Mai mult, sprijinul pe care romanii ar putea sa-l primeasca este bine cunoscut grecilor, beneficiarii a 42 de miliarde de euro in perioada '89-2006, bani oferiti pe gratis de Uniunea Europeana. De 9 Mai, bucurosi de votul dat cu numai o zi inainte in Senatul SUA, in privinta admiterii noastre in NATO, sa reflectam si la declaratia presedintelui Comisiei Europene Romano Prodi: "Romania nu poate fi economic in Europa, si din punct de vedere al securitatii in Statele Unite".