Unire numai cu forta

Situatia jalnica a opozitiei de dreapta din Romania ingrijoreaza strainatatea. Lideri ai Internationalei Crestin Democrate sosesc periodic la Bucuresti. Wim Van Velzen vine si ia pulsul taranistilor,

Situatia jalnica a opozitiei de dreapta din Romania ingrijoreaza strainatatea. Lideri ai Internationalei Crestin Democrate sosesc periodic la Bucuresti. Wim Van Velzen vine si ia pulsul taranistilor, sa vada daca mai traiesc. Ambasadorul SUA la Bucuresti, Michael Guest, intr-o intalnire cu Victor Ciorbea, s-a aratat interesat, de asemenea, de constituirea unei opozitii puternice. Intr-un raport international nedat publicitatii, li se sugereaza pana si guvernantilor sa incurajeze aparitia unei forte de dreapta. Romania se pregateste sa adere la Uniunea Europeana, trebuie sa-si trimita senatori si deputati in Parlamentul European si nu ar fi un lucru pozitiv pentru democratie sa umple bancile legislativului de la Strasbourg numai cu social-democrati. Bombardamentul de stimuli externi si spectrul anticipatelor - care le reduce drastic perioada de vegetare - a fortat partidele de dreapta sa se miste. Reactiile lor sunt, deocamdata, dezordonate, insa ele pot constitui semnele unei timide reintoarceri la viata. Victor Ciorbea, de pilda, incearca sa intregeasca PNTCD, prin recuperarea taranistilor adapostiti in PPC, sub pulpana lui Vasile Lupu. Odata cu acestia, isi propune sa atraga si o serie de personalitati, neinregimentate politic, care sa schimbe imaginea partidului. In dorinta de a se intari, PNTCD ii intinde mana lui Varujan Vosganian, dar UFD pare sa se lase absorbit de liberali. Tratativele de fuziune au inceput deja, aceasta avand sanse sa reprezinte cea mai importanta actiune de unificare in zona opozitiei, din ultimii doi ani. Mareea acestor regrupari azvarle pe tarm chiar si micul partid al lui Radu Campeanu, care cauta refugiu ba la liberali, ba la umanisti, sfarsind, dupa toate probabilitatile, in buzunarul celor dintai. In paralel cu zbaterile taranistilor, un nou proiect va fi lansat, saptamana viitoare: Actiunea de Unificare a Dreptei (AUD), al carei parinte din umbra este Emil Constantinescu. Intre PNTCD si AUD, penduleaza Vasile Lupu si al sau PPC, pe cand Radu Vasile imagineaza, din cuibusorul PD, constituirea unei Forte Populare, dupa modelul partidului lui Berlusconi. Din acest tablou agitat se desprind mai multe concluzii. In primul rand, se observa, fara dificultate, ca intre PNTCD si AUD exista o acerba concurenta. Fiecare incearca sa atraga personalitati neinregimentate politic, fiecare viseaza sa unifice formatiunile de dreapta si toti sunt convinsi ca vor izbuti. O umbra de ingrijorare trece totusi peste fruntea lui Ciorbea: el se teme ca PNTCD va fi aspirat de Actiunea lui Emil Constantinescu, pierzandu-si, in acest fel, ochiul electoral si vechile amintiri de familie. In al doilea rand, date fiind puternicele rivalitati, este putin probabil ca cele doua formatiuni se vor unifica vreodata de bunavoie. Fostilor tovarasi de guvernare si de partid pare sa le fie imposibil sa mai stea impreuna. Unificarea nu s-ar putea produce, asadar, decat cu forta. Mai mult decat impulsurile conservatorilor europeni, un rol hotarator in producerea unui astfel de eveniment l-ar putea avea alegerile anticipate. Daca ele ii vor prinde pe protagonisti in dispersie, din urne ar putea iesi actul de deces al PNTCD si biletele de drum ale lui Ciorbea, Lupu si Constantinescu spre cimitirul politic. Asta ar certifica faptul ca electoratul a avut dreptate in 2000, cand i-a sanctionat dur pentru ineficienta lor politica. In momentul de fata, celor trei le revine nobila misiune de a readuce pe linia de plutire dreapta conservatoare. In lunile urmatoare, se va vedea daca sunt capabili sa se ridice la inaltimea responsabilitatilor. Actiunea de unificare nu-i va include insa pe liberali, care au propriile lor planuri. PNL nu mai are nici un dialog cu PNTCD si, dupa preconizata fuziune cu UFD, in cazul alegerilor anticipate, va trece la etapa a doua, aceea a constituirii unei aliante cu PD. Anecdotica din jurul evenimentelor politice comunica insa mult mai mult decat evenimentele in sine. Ieri, cand se presupune ca liderii dreptei puneau la cale ultimele amanunte ale traseului politic imediat, la redactie soseau informatii bune sa nauceasca si cea mai sanatoasa minte. Forta Populara era "doar o prostie" din capul lui Radu Vasile. Adrian Iorgulescu, sfasiat intre Constantinescu si Stolojan, dezmintea fuziunea cu PNL, desi astazi are o intalnire pe aceasta tema cu liderii liberali. Cat despre proiectul lui Emil, pana la pranz se numea Actiunea de Unificare a Dreptei. Dupa-amiaza s-a transformat in Actiunea populara, sterpelindu-i-se astfel caimacul din ceasca lui Vasile. Aceasta brambureala este poate cea mai elocventa reprezentare a viitorului politic al dreptei.