Un Orient prea apropiat

Situatia din Orientul Apropiat este atat de grava, incat se poate ajunge oricand la un razboi extins. Cu toate consecintele ce decurg de aici: de la rasturnari politice si sfaramarea aliantelor

Situatia din Orientul Apropiat este atat de grava, incat se poate ajunge oricand la un razboi extins. Cu toate consecintele ce decurg de aici: de la rasturnari politice si sfaramarea aliantelor traditionale, pana la recesiunea economica mondiala. In Israel, atentatele se tin lant. Barbati si femei palestinieni se arunca in aer in apropierea civililor evrei, omorand si mutiland la intamplare. In acelasi timp, armata israeliana ar fi responsabila de un masacru in tabara de refugiati de la Jenin. Agentiile de presa occidentale vorbesc de sute de palestinieni ucisi si arestarea a mii de barbati intre 15 si 50 de ani. Situatia de acum, din Israel, este cel putin la fel de grava ca in Kosovo, in 1999, inainte de interventia NATO in Iugoslavia. Foarte grav este ca nici premierul Ariel Sharon, nici liderul palestinian Yasser Arafat nu par sa gaseasca o cale de dialog, in ciuda implicarii diplomatice masive a Statelor Unite. In contextul actualului razboi antiterorist, tulburarile din Orientul Apropiat nu se puteau petrece intr-un moment mai nepotrivit. Izbind turnurile din New York, Osama bin Laden a incercat sa provoace un razboi al lumii crestine impotriva Islamului. Trecand peste emotiile colosale starnite la 11 septembrie, Colin Powell a actionat rational si a reusit sa castige prima runda a razboiului din Afganistan facandu-i pe musulmani sa inteleaga ca nu e vorba de o cruciada, ci de un razboi impotriva terorismului, care nu are a face cu religia sau nationalitatea. Etapa a doua a razboiului antiterorist ar trebui sa aiba loc, in viziunea SUA, in Irak, si sa conduca la indepartarea lui Saddam Hussein. Diplomatia americana face eforturi in a ralia intr-o larga coalitie atat aliatii europeni - extrem de reticenti -, dar si lumea araba, pentru deschiderea acestui nou front. Situatia din Israel risca sa zadarniceasca toate eforturile Statelor Unite si sa puna sub semnul intrebarii eficienta razboiului antiterorist. Lumea araba este ingrozitor de furioasa si pare pregatita sa impuna embargoul petrolier impotriva Israelului si aliatilor sai. Or, intre aliatii Israelului se afla nu numai Statele Unite, ci si Romania. Uniunea Europeana a avut constant o pozitie nuantata, condamnand actiunile lui Ariel Sharon. E greu de spus ce anume determina Europa, in spatele usilor inchise, sa se indeparteze de aliatul american: principiile si valorile care au determinat-o sa ia parte la razboiul NATO-Iugoslavia, dorinta de a se individualiza in contextul politicii mondiale fata de Statele Unite, numarul mare de musulmani aflati pe teritoriul UE sau incercarea de a se pune la adapost de urmarile unui embargo petrolier. In orice caz, un salt spectaculos al pretului petrolului va baga in recesiune pe toata lumea si nu doar Statele Unite. Pentru Romania, acest lucru ar putea avea consecinte dramatice. S-ar pune capat celor doi ani consecutivi de crestere economica si s-ar anula rezultatele pozitive inregistrate in primul trimestru al acestui an. Asa cum 11 septembrie a schimbat politica SUA, care, intre altele, au optat pentru o extindere largita a NATO, tot asa, un alt eveniment international major ar putea provoca o noua schimbare. E greu de spus daca in conditiile unui embargo petrolier si cu economia in recesiune, SUA si-ar mai asuma costurile unei extinderi largite a NATO. Este posibil, apoi, ca divergentele politice dintre SUA si UE in privinta Orientului Apropiat sa afecteze si extinderea. In presa europeana existau oricum opinii cum ca NATO nu trebuie sa se mai extinda, in situatia in care Europa isi creeaza propria forta de aparare. Mai mult, presa britanica scria despre extinderea NATO in Est ca despre o forma de extindere a influentei americane in regiune. Poate ca vest-europenii nu stiu de ce trebuie sa se mai extinda NATO. Noi, cei din Est, stim. Si mai stim ca pe acest teritoriu politic Romania este fragila. Astazi, 15 aprilie, suntem luati in consideratie pentru NATO, dar pana la Praga mai e cale lunga. In aceasta situatie, Bucurestiul ar trebui sa priveasca cu cea mai mare atentie la Orientul Apropiat si sa fie gata oricand pentru o decizie dificila, care sa ne mentina, insa, langa NATO. Prudenta nu inseamna insa indolenta. Vecina Bulgaria s-a oferit sa gazduiasca eventualele negocieri de pace israelo-palestiniene. Oferta Sofiei nu stim sa fi fost luata in seama, dar gestul ca atare, de sprijin intr-o criza care ii intereseaza in cel mai inalt grad pe americani, este de retinut. In acelasi timp, Romania, negociatorul traditional israelo-arab, a tacut. Si asta in situatia in care, din toata Europa Centrala si de Est, Romania este istoric si economic cea mai apropiata de Orientul Apropiat. Fizic, 150.000 de romani se afla acum la munca in Israel. In acelasi timp, sub diverse forme, evreii au investit sute de milioane de dolari in Romania. Intre Bucuresti si Tel Aviv exista o relatie speciala intarita de puternice legaturi economice, inclusiv in domeniul apararii, dar si de relatiile etno-culturale indelungate. Pe de alta parte, tot din motive istorice, in Romania se afla, mai mult decat in orice alta tara din Est, mii de cetateni arabi, multi dintre ei prosperi oameni de afaceri. Arafat insusi cunoaste Romania mai bine decat Cisiordania si Gaza. Desi nu pot fi ocoliti de pasiuni, evreii si arabii din Romania nu se bat si nu se omoara. Nu stim daca serviciile de mediatori ale Bucurestiului ar fi fost respinse, fiindca ele nu au fost oferite. Stim insa ca razboiul antiterorist al Americii ne-a adus aproape de NATO, dar fara a fi extrem de atenti si fara o viteza de reactie mare putem fi cu usurinta indepartati...