Un festival prea mare pentru un oras atat de mic

In 2000, la ultima participare a Romaniei la Eurovision, aveai senzatia ca ai nostri nu vor fi niciodata in stare sa organizeze un astfel de maraton muzical. Vazand ce se petrece in Estonia, te mai

In 2000, la ultima participare a Romaniei la Eurovision, aveai senzatia ca ai nostri nu vor fi niciodata in stare sa organizeze un astfel de maraton muzical. Vazand ce se petrece in Estonia, te mai linistesti: proportiile sunt altele, nivelul mai "de Est", pretentiile mai mici. Saku Suurhall (sala care gazduieste acum repetitiile si in care se va desfasura sambata concursul) e un fel de Polivalenta ceva mai dichisita; ziaristii pot vorbi linistiti ca la usa cortului, intrucat chiar in astfel de locuri au fost amenajate centrul de presa si incaperea rezervata conferintelor. Pentru Tallinn, oras cu aproximativ 450.000 de locuitori, Eurovision a generat un adevarat vacarm. Taxiurile sunt suprasolicitate, la fel hotelurile si zborurile catre si dinspre oras. Chiar daca vorbim de alta clasa, vizibil inferioara celei pe care o avea Stockholm-ul cu doi ani in urma, agitatia si, pe alocuri, entuziasmul sunt la fel de mari. Delegatiile participante la festival sunt mai pestrite decat te-ai astepta: pe langa cele ale tarilor concurente, unul dintre cele mai numeroase grupuri este cel olandez, care nu are piesa in concurs. Concurentii au mult de lucru: repetitiile sunt urmate de vizionari cu echipa tehnica estoniana, cu care artistii se pot consulta, apoi de conferinte de presa si sedinte foto. Si, daca acest program, care este cel obisnuit pana pe data de 23, i se pare cuiva incarcat, va constata ca abia din 24 incepe "distractia": vineri, toata lumea are o prima runda de repetitii cu costume, de la ora 15. La 21 este programata o a doua repetitie de acelasi fel. Sambata, in ziua spectacolului, artistii au de stat la sala de la ora 14 (cand se va consuma ultima repetitie) si pana dupa finala care va incepe la ora 22. Fiecare trage nadejde ca acest efort va merita si ca editia din 2003 se va desfasura in tara sa natala. Monica Anghel si Marcel Pavel au de ce sa spere: pare surprinzator, dar toata lumea pare sa-i cunoasca. La petrecerea organizata de primarul Tallinn-ului luni seara, in sala Operei, romanii au fost asaltati de membrii celorlalte delegatii. Adversarii tineau mortis sa-i felicite pentru piesa si sa-i convinga de faptul ca au asigurat un loc fruntas. Daca ar decide doar muzicienii, s-ar putea sa fie asa, insa altfel se hotarasc castigatorii Eurovision-ului. Si, pe principiul "una calda, una rece", pe site-ul oficial al evenimentului, la "bursa" Internetului, Romania nu are nici macar un vot. Cine sa mai inteleaga ceva? Oricum, Marcel e popular printre spanioli, care sunt fani ai piesei... "Frumoasa mea"; s-a conversat si cu un reprezentant al Israelului, care a venit glont la el, sa-i spuna in dulcele grai romanesc ca bunica lui e de-a noastra. Mai de emotie, mai de oboseala, cei doi continuau sa vorbeasca in engleza... "In compensatie", Monica a dat interviu celor de la televiziunea israeliana, raspunzandu-le la intrebari pe limba lor. Daca la petrecere atmosfera era cu adevarat calda, nu la fel se intampla cu primavara tarzie a Tallinn-ului: temperatura e destul de scazuta, ceea ce le-a provocat ceva neplaceri solistilor romani. Asa ca Monica si Marcel sunt foarte precauti, recurgand la metode dintre cele mai diverse pentru a-si tine coardele vocale departe de pericole. Compozitorul Ionel Tudor e "vraciul de serviciu", care le aplica celor doi solutii naturiste. Nu stim ce fel de solutii ar trebui gasite pentru ca tarisoara noastra sa urce in prima jumatate a clasamentului final, dar ne bazam pe firea prietenoasa a romanului, pentru lobby, si pe o prestatie fara cusur a concurentilor.