Umiliti in groapa cu nisip a Guvernului

* Romania a pierdut sambata seara, 2-5 cu Danemarca, fiind pentru prima oara in 26 de ani cand primim cel putin cinci goluri acasa * La finalul meciului, Anghel Iordanescu si-a dat demisia

Luni de zile, microbistul roman a avut un subiect de discutie predilect: meciul de pe 29 martie cu Danemarca din preliminariile Campionatului European de fotbal din 2004. Invinsi de norvegieni, in toamna, cu 1-0 chiar la Bucuresti, tricolorii pregatiti de Anghel Iordanescu erau obligati sa invinga Danemarca pentru a pastra sanse reale de calificare. Cu acest gand in minte, 55.000 de suporteri romani au luat cu asalt Stadionul National pentru ceea ce reprezenta cel mai important meci de fotbal al anului in Romania. Prima imagine cu care au intrat in contact spectatorii, si care le-a dat un mic fior, a fost cea a terenului de joc. In fapt, este mult spus teren de joc pentru ca semana mult mai bine cu o miriste plina de nisip sau cu o plaja cu cateva smocuri de iarba. Dar, vorba lui Iordanescu, "asta e terenul si nu are rost sa ne mai lamentam. Si noi, si danezii jucam pe el". Si pe acest teren, care "inghitea" ghetele fotbalistilor la fiecare incercare de sprint, Romania incepe sa construiasca faza ofensiva dupa faza ofensiva din dorinta de a incheia conturile cu danezii inainte ca acestia sa-si dea seama ce se intampla. Dorinta tricolorilor, sesizata imediat de incredibilul public care i-a purtat spre gol pe tricolori, da roade dupa numai patru minute. La prima faza de joc importanta, Dorinel Munteanu executa perfect o lovitura libera, iar Mutu, cel mai bun international roman sambata seara, nu face decat sa trimita mingea in poarta lui Sorensen. 1-0 pentru Romania si tribunele explodeaza. Din pacate, avantajul nostru se dovedeste prea fragil, la fel ca si apararea condusa de un Gica Popescu depasit din toate punctele de vedere. Este minutul 9, Gravessen centreaza in careu, de unde Tomasson loveste nestingherit cu capul, Lobont are un reflex extraordinar, scoate de la radacina stalpului din stanga, dar mingea ajunge la Rommenddhal, singur-singurel in sase metri si acesta nu mai rateaza. 1-1, scor nedrept, dar pana la pauza tricolorii nu mai reusesc sa schimbe nimic. Se reia repriza secunda, iar scenariul din primele minute ale jocului se repeta cu aceiasi eroi in prim-plan: Mutu si Dorinel Munteanu. Doar ca, de data aceasta, Mutu "croseteaza" apararea daneza, ii trimite inapoi lui Munteanu, care suteaza puternic, plasat, in coltul lung pentru 2-1. Era minutul 48 si preluaseram, din nou, conducerea. Inutil, insa, pentru ca la numai sase minute distanta nordicii egaleaza. Obligat sa iasa la 18 metri de poarta pentru a respinge o minge in locul lui Filipescu, Lobont lasa poarta goala, prilej pentru Gravessen sa demonstreze ca norocul tine cu ei. De la 45 de metri, acesta trimite mingea, din prima, direct spre poarta si, spre disperarea fanilor romani, aceasta poposeste cuminte in plasa. A fost golul care a turnat plumb in picioarele jucatorilor romani. Ce a urmat de la 2-2 tine de incredibil, iar cand Iordanescu a spus ca a fost un meci ciudat, cum rar a vazut, a avut dreptate. A fost foarte ciudat, dar o mare parte din vina ii apartine. "Generalul" l-a titularizat pe Filipescu, probabil in virtutea unei inertii, pentru ca s-a dovedit ca fotbalistul de la Betis nu avea ce cauta in teren. El se face vinovat de primirea primelor doua goluri si a fost jucatorul cel mai huiduit de pe teren. Desi toata lumea a vazut ca Filipescu este "mana moarta" a echipei noastre, Iordanescu a mai gresit o data tinandu-l in teren pana la sfarsit, desi il avea pe banca pe Rat si dreptul la o schimbare. O alta greseala care a contribuit decisiv la aceasta umilinta a fost trimiterea in teren a lui Reghecampf intr-un moment foarte delicat, caruia acesta nu i-a facut fata. El a dat pasa spre Lobont, interceptata de Tomasson si transformata in golul care a facut ca in minutul 72 danezii sa ia conducerea. La 3-2 pentru danezi era clar pentru toata lumea ca baietii nu mai au psihicul sa intoarca acest rezultat, iar autogolul lui Contra din minutul 74 si golul lui Rommedahl din prelungirile jocului au venit ca ceva firesc. Acest 2-5, cea mai drastica infrangere a Romaniei acasa din ultimele decenii si primul meci de la celebrul Romania - Iugoslavia 4-6 din 1977, in care primim cel putin cinci goluri, nu fac decat sa intregeasca imaginea unui fotbal care se zbate, la propriu, cat si la figurat, intr-o mare groapa de nisip.