Specialiştii în tratamentul infertilităţii avertizează că 90% dintre femeile de peste 35 de ani care nu au un copil nu mai reuşesc să devină mame

FOTO iStock

Platforma „Susţinem Natalitatea“ atrage atenţia prin intermediul campaniei „Momentul nostru este acum” asupra faptului că fertilitatea scade odată cu creşterea vârstei mamei şi că educarea tinerelor în intelegerea cât mai bună a funcţionării aparatului reproductiv, a problemelor ce pot afecta fertilitatea şi a optiunilor de tratament cresc şansele aducerii pe lume a unui copil.

Statisticile naţionale arată că 93.3% dintre femeile din România care nu au avut copii până la vârsta de 35 de ani, nu mai reuşesc să devină mame ulterior. Centers of Disease Control a publicat un studiu care demonstrează că, la nivel modial, 11% dintre femei devin infertile până la vârsta de 35 de ani. Plecând de la aceste date, platforma Susţinem Natalitatea demarează  campania naţională de informare şi responsabilizare pentru susţinerea natalităţii „Momentul nostru este acum” prin care îşi doreşte o mai bună conştientizare a cauzelor infertilităţii şi consecinţele amânării maternităţii.

Cum este influenţată fertilitatea de vârstă şi moştenirea genetică

În timp ce bărbaţii pot produce un număr infinit de spermatozoizi, cu milioane de rezerve, femeile se nasc cu o cantitate limitată a rezervei ovariene pentru întreaga lor viaţă. Odată ce o femeie epuizează această rezervă, nu mai există nicio şansă de a concepe, în mod natural, un copil. Femeile devin, în general, complet infertile după ce au atins menopauza. Prin urmare, este important să-şi identifice şi să-şi evalueze rezerva ovariană dacă intenţionează vreodată să aibă un copil.

„Printre cauzele reducerii rezervei ovariene se numără cele genetice, în circa 10-12% din cazuri, în special legate de anomalii ale cromozomului X numerice sau structurale (sindromul Turner, sindrom de X fragil) sau alte anomalii ale cariotipului care se asociază de cele mai multe ori cu amenoree primară. O altă mutaţie genetică asociată cu afectarea rezervei ovariene este galactozemia (incapacitatea organismului de a procesa galactoza, care are ca mecanism presupus hipoglicozilarea cu forme inactive de hormon foliculostimulant). Alte patologii asociate cu reducerea rezervei ovariene sunt bolile autoimune (25% din cazurile de insuficienţă ovariană prematură au cauza imună) cum este boală celiacă, boală Addison (60—80% dintre cazuri sunt legate de glanda suprarenala), tiroiditele autoimune, hipoparatiroidismul, diabetul de tip I, sindromul Sjogren, boala lupica, artrită reumatoidă, purpura trombocitopenica, anemia hemolitică autoimună, anemia pernicioasă, vitiligo, alopecia areata, ciroză biliară primitivă, glomerulonefrită, scleroză multiplă sau mistenia gravis. Cauzele infecţioase de rezervă ovariană redusă sunt în procent redus de 3-7%, în special ooforită (inflamaţia la nivel ovarian), datorată oreionului, dar şi alte cauze precum infecţia cu HIV, herpes, cytomegalovirus, tuberculoză, malaria, varicelă şi Shigell“, explică medicul Oana Moise.

Ce este AMH-ul şi cât de important este să ne facem această analiză încă de la vârsta de 35 de ani

Testul hormonului anti-Mullerian (AMH) este o analiză simplă de sânge, care indică rezerva ovariană a unei femei şi diagnostichează probleme precum infertilitatea, menopauză precoce sau rezerva ovariană scăzută. Acest test poate oferi o oarecare perspectivă asupra cantităţii rămase de foliculi şi durata fertilităţii, dar nu există informaţii concrete despre calitatea acestora. Hormonul anti-mulerian (AMH) este un hormon proteic, produs de celulele care acoperă foliculii (saci care deţin ovocitele). Nivelurile scăzute de AMH indică o rezervă ovariană scăzută, în timp ce nivelurile ridicate de AMH sugerează o viitoare probabilitate de fertilitate. Testul AMH s-a dovedit a fi un bun evaluator al rezervei ovariene a unei femei. Nivelurile de AMH sunt, în general, stabile şi nu sunt afectate semnificativ de ciclul menstrual, de sarcină sau contracepţie orală. AMH-ul se recoltează din sânge  în orice moment al ciclului menstrual şi se interpretează în funcţie de vârstă şi în relaţie cu sindromul ovarelor micropolichistice, în cazul în care pacienta prezintă această patologie. O pacienta cu un AMH de 2-3 ng/ml, dar cu o vârstă înaintată nu are aceleaşi şanse de a concepe un copil, ca şi o pacienta tânăra cu aceeaşi valoare de AMH, în timp reducându-se şi calitatea ovocitelor, chiar dacă numărul lor încă nu este sub valoarea prag. Testul hormonului anti-mulerian dă rezultate exacte atunci când este realizat împreună cu testul numărului de foliculi antrali (AFC).

Ce alţi factori pot întârzia sau îmi pot anula şansele la sarcină

Fumatul: există suficiente dovezi ştiinţifice care demonstrează că fumatul reduce fertilitatea, creşte riscul de avort spontan sau de sarcină ectopică. Mai mult, accelerează pierderea celulelor reproductive, devansând vârsta menopauzei cu până la 4 ani. Fumatul a fost asociat, în cazul ambelor sexe, cu alterări cromozomiale sau ale ADN-ului celulelor reproductive. Renunţarea la fumat pare să restabilească fertilitatea şi să reducă riscurile asociate sarcinii după primul an. 

Bolile cu transmitere sexuală: frecvent asimptomatice şi netratate, infecţiile cu Chlamydia reprezintă principala cauză a patologiei tubare inflamatorii de tip sechelar, cu consecinţe grave asupra fertilităţii şi riscului de sarcină ectopică.

Chiuretajul uterin şi steriletul: alegerea unei metode contraceptive adecvate şi evitarea întreruperilor de sarcină sau a steriletului nejustificat pot elimina unii dintre factorii importanţi de risc pentru infertilitate.

Obezitatea: deşi există şi femei obeze cu fertilitate normală, obezitatea este, în mod clar, asociată cu disfuncţii ovulatorii, alterarea ovocitelor şi a funcţiei endometriale sau cu răspunsul redus la medicaţia de inducere a ovulaţiei. Riscul de complicaţii materne sau fetale în timpul sarcinii este, de asemenea, crescut în cazul femeilor obeze, reducând semnificativ rata de naşteri. Efectele negative sunt reversibile după reducerea greutăţii, aceasta fiind, de altfel, şi prima măsură terapeutică recomandată în infertilitatea anovulatorie.

Expunerea la compuşii toxici din mediu: compuşii chimici toxici sunt prezenţi peste tot în mediul înconjurător, de la pesticide şi gazele de eşapament din aer, la produse de curăţenie, cosmetice, ambalaje din plastic sau aditivi alimentari. Dovezile ştiinţifice care asociază compuşii toxici din mediu cu diferite anomalii de dezvoltare sau reproductive sunt suficient de solide pentru a atrage atenţia asupra lor. Alterarea mecanismelor imune sau endocrinologice de către compuşi toxici sau disruptori endocrini, precum şi modificările epigenetice induse de aceştia explică multe dintre constatările ultimelor decenii: reducerea vârstei de apariţie a pubertăţii, creşterea patologiei autoimune tiroidiene, apariţia endometriozei sau instalarea menopauzei precoce. 

Cafeina şi alcoolul: deşi “incriminate” adesea, cafeina şi alcoolul nu au fost în mod clar asociate cu reducerea fertilităţii, în cazul consumului moderat.

Drogurile recreaţionale şi unele medicamente: atât la nivel endocrinologic, cât şi prin mecanisme directe, drogurile şi unele medicamente pot interfera decisiv cu funcţia reproductivă, motiv pentru care trebuie să nu lipsească din orice investigare anamnezică a factorilor de risc pentru infertilitate.

Până când ne aparţine decizia de a face un copil în cazul în care ne dorim acest lucru

Până nu demult identitatea femeii era strict legată de funcţia ei de reproducere. În prezent, însă, maternitatea a devenit o alegere pe care femeile o amână de cele mai multe ori în favoarea carierei sau a altor priotităţi ale vieţii moderne, fără să conştientizeze efectele vârstei.

„Nu putem controla efectele vârstei, dar putem alege vârsta la care ne dorim copii, vârsta la care ne adresăm unui specialist pentru consiliere sau pentru a ne fi prezentate opţiunile de prezervare a fertilităţii. La 30 de ani, o femeie a pierdut peste 88% din rezerva de celule reproductive, iar la 40 de ani mai are în ovare sub 3% din ovocite, marea lor majoritate cu defecte. Dacă şansa lunară de a rămâne însărcinată în mod spontan este de 20% la 30 de ani, aceasta scade sub 5% pe măsură ce ne îndreptăm spre vârsta de 40 de ani. Riscul de avort spontan sau de apariţie a unor anomalii genetice fetale creşte şi el, în timp ce şansele de succes ale tratamentelor de fertilitate scad spectaculos. În plus, prin simpla amânare a sarcinii şi momentului în care apelează la tratament, o femeie îşi poate reduce de 10 ori şansele de succes ale procedurii FIV.“ spune medicul Laura Dracea.

Cuplul ar trebui să îşi pună semne de întrebare atunci când sarcina nu apare după o perioadă de un an de zile de contact sexual neprotejat (minim 2 rapoarte sexuale neprotejate pe săptămână). La cuplurile mature, peste 35 de ani, perioada aceasta se restrânge la 6 luni. În această situaţie, ambii parteneri trebuie să se adreseze unui medic specialist în infertilitate, care va recomanda diverse tipuri de analize şi investigaţii ce îl vor ajuta să stabilească un diagnostic corect. Mai mult decât atât, orice femeie ar trebui informată despre rezerva ovariană atunci când merge la un consult de rutină la medicul ginecolog. În cursul ecografiei transvaginale se poate calcula AFC-ul (numărul de foliculi antrali de pe ovare la momentul examinării), iar medicul poate să-şi facă o idee despre rezerva ovariană şi, în consecinţă, despre rata de sarcină.

Testarea rezervei de fertilitate poate fi făcută pe www.sustinemnatalitatea.ro