Secretul zambetului Mona Lisei

* Leonardo da Vinci a devansat acum 500 de ani descoperirile recente ale oamenilor de stiinta * Impresionistii francezi cunosteau si ei tainele sistemului vizual al fiintei umane

Marii maestri ai picturii, de la Leonardo da Vinci la Claude Monet, cunosteau secretele sistemului vizual al fiintei umane, pe care oamenii de stiinta incep abia acum sa le descopere, reusind, astfel, sa manipuleze perceptia vizuala a publicului, fie ca este vorba de surasul imperceptibil al Giocondei, fie ca este vorba de luminozitatea soarelui pe un cer intunecat, asa cum e cazul cu un tablou celebru al lui Monet. Cu prilejul adunarii anuale a Asociatiei americane pentru Progresul Stiintei, prof. Margaret Livingstone, de la Universitatea Horvard, a analizat tehnicile folosite de marii pictori, "demistificand (pentru a-i folosi propriile cuvinte) metodele pe care unii artisti le cunosteau de multa vreme, fara ca aceasta sa diminueze cu nimic valoarea artei lor". Ea a exemplificat prin zambetul Mona Lisei, care intriga de atatea secole pe iubitorii de arta din intreaga lume. Zambetul apare cu atat mai enigmatic, afirma cercetatoarea americana, cu cat, daca te uiti direct la el, dispare, devenind aparent numai cand iti concentrezi privirea asupra altor parti ale tabloului. Acest fenomen se datoreaza, potrivit cercetatoarei, modului in care ochiul uman proceseaza informatia vizuala. Ochiul foloseste doua tipuri de perceptie vizuala: directa si periferica. Cu ajutorul perceptiei directe sunt sesizate perfect detaliile, dar capacitatea ei de sesizare a umbrelor e mai redusa. Cu cat o persoana isi tinteste privirea direct inainte, cu atat mai redusa e perceptia periferica. Acest lucru se dovedeste cand iti concentrezi privirea asupra unei anumite litere intr-o pagina tiparita, rezultatul fiind ca deslusesti cu greu celelalte litere, chiar daca acestea se gasesc la o mica distanta de ochi. Acest principiu a fost aplicat de catre da Vinci in portretul sau. Caracterul enigmatic al zambetului Mona Lisei decurge din faptul ca zambetul devine vizibil in special datorita perceptiei vizuale periferice, explica prof. Livingstone. Da Vinci utilizeaza umbrele din jurul maxilarului pentru accentuarea gurii Giocondei. Surasul ei apare mai accentuat atunci cand iti fixezi privirea asupra ochilor sau asupra fundalului tabloului. Daca iti fixezi privirea asupra gurii, surasul pare a disparea, sustine cercetatoarea. Margaret Livingstone a dat ca exemplu al modului in care marii artisti pictori cunosteau perfect mecanismele vizuale si vestitul tablou al lui Claude Monet "Impresie: Rasarit de soare". Pe fundalul unui cer albastru inchis, soarele, asemenea unei mingi de foc, atrage privirea si pare a emana o puternica lumina, care se reflecta in apele portului Le Havre, unde plutesc vasele pescarilor. Contrar perceptiei noastre, insa, astrul nu e mai stralucitor sau luminos decat cerul intunecat inconjurator. Cum se explica acest lucru? In sistemul nostru vizual exista o desincronizare intre analiza culorii si analiza luminantei. Luminanta este intensitatea luminii reflectate independent de culoare. In fotografiile alb-negru, toate obiectele la acelasi nivel de luminanta apar in aceeasi nuanta de gri. Pe fotografia in alb-negru facuta de cercetatoarea panzei lui Monet, soarele, practic, dispare, pierzandu-se in griul general al cerului. Ceea ce confirma ca luminanta soarelui este identica cu a cerului inconjurator. Monet stia in mod intuitiv ca sistemul nostru vizual se descompune in doua functiuni. Una dintre functiuni permite perceperea celor trei dimensiuni si a miscarilor, dar nu si a culorilor. Cealalta functiune permite perceperea culorilor, recunoasterea chipurilor si evaluarea mediului inconjurator. "Artisti ca Monet au inteles aceasta dihotomie a perceptiei vizuale si au utilizat-o pentru a da iluzia culorii si a spatiului", sustine cercetatoarea, care conchide: "Da Vinci, impresionistii francezi, ca si alti artisti au descoperit intuitiv adevaruri fundamentale pe care oamenii de stiinta abia incep sa le intrevada".